Un creator de şcoală: Dumitru Irimia
Pentru tiparExistența profesorului Dumitru Irimia s-a desfășurat nezgomotos, la modul chiar discret, am spune, ca în cazul acelor veritabili oameni de cultură pentru care misiunea pe pământ este una fondatoare de spirit și de credință în mântuirea prin el.
Cu erudiție, talent, eleganță și dăruire, cu o competență covârșitoare, cu seriozitate și exigență, dar și cu finețe și sensibilitate, Dumitru Irimia a reprezentat pentru Iașul vremurilor noastre un veritabil creator de școală. O școală în cadrul căreia analiza și interpretarea limbii și poeticii românești nu înseamnă plutirea la suprafața lucrurilor, ci sondarea acelui strat profund sacru în care sensul și forma cuvântului s-au legat indisolubil între ele, sunt îngemănate, consubstanțiale. Atașamentul pentru o anumită arhaicitate a lexicului fundamental al unei limbi poate revela relația cu lumea divinului.
Profesorul Dumitru Irimia s-a implicat sufletește și moralicește în creșterea intelectuală a zeci de studenți, învățându-i adâncirea reflecției asupra tezaurului pe care-l reprezintă limba, în mod special limba poetică, reflecție susținută de o argumentare vie și de instrumentele actuale de cercetare.
Discipolii săi, risipiți în toată țara și prin lume, de la Lucia Cifor, excelent hermeneut, la cei mai tineri doctoranzi, Ilie Moisuc sau Adina Vukovic, îi sunt profund recunoscători magistrului lor. Omul și profesorul Dumitru Irimia a fost la înălțimea operei pe care a creat-o. Un lucru trebuie să amintim de care Dumitru Irimia nu a făcut caz, și anume faptul că neînregimentarea sa ideologică, în deceniile comuniste, l-a costat întârzierea promovării în carieră. Urmându-și însă vocația, profesorul universitar de la Iași și-a scris cărțile de stilistică și poetică și a format, cu responsabilitate și bucurie, discipoli. Coerența de o viață a domnului Dumitru Irimia o reprezintă analiza și interpretarea limbajului poetic eminescian. Creatorul de școală se vădește cu acuratețe în receptarea unui Eminescu întemeietor de lumi poetice. Întreaga creație eminesciană, scrie Dumitru Irimia, este încărcată de întrebările ființei. Domnia Sa pune în relație concepte proprii precum ființa lumii, ființa unui popor, ființa individuală, ființa poetică.
Interesul pentru eminescologie pornește din anii studenției, la Iași. Lucrarea de diplomă va avea ca temă concepția lui Eminescu despre artă. Apoi teza de doctorat din 1976 devine în anul 1979 remarcabila carte Limbajul poetic eminescian, publicată la Editura Junimea. Lucrarea este una de referință în exegeza modernă a poeziei lui Eminescu. Îngrijește, prefațează, comentează numeroase ediții Eminescu, monumentală fiind ediția Eminescu. Opera poetică, Editura Polirom, Iași, 1999 și 2000, revăzută și republicată în 2006. La acestea se adaugă impresionantele tomuri coordonate de profesorul Irimia, Dicționarul limbajului poetic eminescian.
Rămâne acum în sarcina discipolilor să continue proiectul coordonat de maestrul lor, așa cum tot ei se cuvine să continue organizarea Colocviului Național Studențesc „Mihai Eminescu”, un colocviu care s-a desfășurat anual la Iași, în luna mai, sub conducerea profesorului Dumitru Irimia.
Cele peste 30 de ediții ale acestei manifestări – în vremurile comunismului erau cele mai căutate de către studenți – și-au găsit expresia în Caietele eminesciene, devenite în ultimii ani Studii eminesciene.
Tot discipolilor, probabil, le va reveni sarcina de a reuni în volume, postume din păcate, sutele de articole, studii, comentarii pe teme de eminescologie ale profesorului Irimia. Și de a face cunoscută activitatea lui de lector de limba română la universitățile din Torino, Milano, Perugia, Napoli și Salerno; apoi de director adjunct al Institutului de Cercetări Umaniste de la Veneția, unde a organizat, în anul 2000, Anul Eminescu, colocviul cunoscut; de asemenea, munca de vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România și de membru activ în consiliul de conducere al societății Limba noastră cea română de la Chișinău. Pentru că Dumitru Irimia a fost, doamnelor și domnilor, unul dintre ardenții apărători ai limbii române în Republica Moldova, afirmând adesea următoarele: „Există astăzi două state românești, România și Republica Moldova, dar există un singur popor român care vorbește una și aceeași limbă, limba română, în care și-a construit și și-a apărat ființa națională”.
Dumitru Irimia va rămâne cu certitudine un model cultural în spațiul românesc.
Să-i descoperim dimensiunile adânci este o datorie a noastră, a urmașilor.