Limba Română


Din cauza durerii
Firescul dor al limbii
Îl preamăresc şi-l cânt.
Din aceeaşi pricină
Puterii Tale, Doamne,
Mă-nchin.
În fiecarte zi,
În chiar lumina dimineţii
Se-arată steaua
Suferinţei mele
Pe care numai
Ochii mamei o zăresc
Încoronaţi cu aur.
Da,
Mi-aş iubi ţara
La fel de mult
Chiar dacă
Singurul om bun din ea
Ar fi numai mama,
Chiar dacă
Singurul lucru bun din ea
Ar fi numai Limba Română.
 
 
* Din volumul Grigore Vieru, Strigat-am către tine, Editura Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2002, p. 211.