A privi înspre visele tale
Pentru tiparÎn ciuda faptului că am cunoscut numele lui Solomon Marcus încă din clasele mici din școala generală, mi-a fost dat să-l întâlnesc personal abia în penultimul an de liceu, în cadrul Olimpiadei Naționale de Lingvistică. Sunt la început de drum, dar nu cred că am suficient de mult timp înainte pentru a aprofunda filozofia din spatele cuvintelor Maestrului.
Profesia îl recomandă drept un om al științelor exacte, al șabloanelor și algoritmilor, însă adevărul este că Domnia Sa reprezintă mai mult decât știința numită matematică. Este un summum de științe, un izvor de cunoștințe și de învățături din variate domenii, nu numai cel al disciplinelor exacte, ci și al celor umaniste. Pledează pentru cunoaștere și pentru încurajarea tinerilor – și nu numai – către evoluția spirituală și intelectuală prin depășirea sinelui, și nu a semenilor. Dezaprobă cu vehemență maniera în care funcționează sistemul de învățământ românesc actual, din cauza faptului că „accentul nu mai cade pe scopul suprem al educației, ci pe latura competițională”, care alterează dorința de aprofundare pentru sine și inhibă setea de cunoaștere în scopuri artistice, pragmatizând întreg procesul didactic. Solomon Marcus susține că „evaluarea nu trebuie să fie un scop în sine. Accentul trebuie să-l punem pe satisfacția personală pe care o capătă un tânăr atunci când obţine răspunsul la o curiozitate personală. Ceea ce este esenţial în educaţie este să reuşeşti să înţelegi. Asimilarea trebuie dublată de înțelegere”. Însă societatea în care trăim nu permite concretizarea unei astfel de filozofii utopice.
Majoritatea adulților blamează perioada comunistă pentru degradarea în care ne scăldăm la momentul actual. Solomon Marcus nu se numără printre aceștia și nu promovează nici ideea că în acele timpuri învățământul ar fi fost superior din punct de vedere calitativ: „După ’89, cu libertățile care au apărut, cu libertatea de deplasare, de comunicare, aceste valori pe care le scotea în evidență școala se răspândesc în lume. Efectul nu mai este ușor vizibil. Dar ele există și acum, dar fiind răspândite în lume, intrând într-un metabolism global, evaluarea situației este mult mai dificilă și de o complexitate mult mai mare”.
„Resping categoric că școala era mai bună în comunism”, zice Domnia Sa într-una dintre prelegerile sale.
Fiind întrebat cărui fapt i se datorează stagnarea / stabilirea dumnealui în țară, răspunsul a fost același de fiecare dată: „Mi s-a pus mereu această întrebare, dar voi mărturisi că această întrebare a venit mereu de la alții, niciodată n-am simțit nevoia să mi-o pun eu și să caut un răspuns”. Recunosc că eram la fel de curios ca toți cei ce au întrebat însă primind acest răspuns, nu pot decât să mă bucur și să îi fiu recunoscător pentru faptul că nu a considerat o opțiune părăsirea țării și a rămas aici să profeseze și să contribuie la educarea atâtor și atâtor generații.
Îmi permit, în încheiere, să împărtășesc cu dumneavoastră, cititorii revistei „Limba Română”, o povață a marelui academician:
„Dacă nu eşti atent la visele tale, ratezi o posibilitate foarte importantă de a te înţelege”.
Doresc, în același timp, să îi urez din inimă „La mulți ani!” și să îi mulțumesc pentru comorile pe care le dăruiește tinerilor și țării întregi!