Solomon Marcus – modelul academic
Pentru tiparCea de-a nouăzecea aniversare a academicianului Solomon Marcus ne oferă prilejul să omagiem una dintre personalităţile emblematice ale Academiei Române.
Dincolo de specialitatea sa, matematica, s-a remarcat ca gânditor, ca filozof, dezvoltând idei de o notabilă profunzime. A făcut-o de pe poziţia savantului angajat, preocupat mereu de viaţa şi de evoluţia societăţii în care trăieşte. Rămâne însă, înainte de orice, dascăl şi cercetător. A educat generaţii de studenţi, de-a lungul multor decenii, a condus zeci de doctoranzi, unii dintre ei ajungând, la rândul lor, matematicieni cu renume.
Ca cercetător a avut o predilecţie pentru interdisciplinaritate; aşa se explică abordarea unor domenii cum ar fi lingvistica matematică sau poetica matematică, în care a adus contribuţii majore. Este omul care ne-a arătat că există o poezie a cifrelor şi invers – o rigoare matematică a poeziei.
Opera sa a căpătat, treptat, valenţe culturale mai generale. Matematicianul strălucit devine gânditorul profund, filozoful Solomon Marcus. Recentul eseu Transcendenţa ca paradigmă universală exprimă, în bună măsură, profunzimea şi originalitatea gândirii sale. Prefixul „trans” (ceea ce trece dincolo) și sensurile sale filozofice constituie subiect de subtilă şi rafinată analiză. „Ce exprimă această nevoie de dincolo?”, se întreabă Solomon Marcus şi răspunde: „Exprimă un neastâmpăr al fiinţei umane, o nemulţumire, un elan, o curiozitate. Omul nu e mulţumit cu ceea ce trăieşte acolo unde se află, vrea mai mult, vrea mai departe, vrea mai sus”.
Şi mai departe: „Mircea Eliade face o observaţie esenţială: sacrul nu este doar o etapă a istoriei, ci şi un ingredient esenţial al spiritualităţii umane. Transcendenţa mizează pe o putere din afara noastră, care ne depăşeşte, o componentă care trebuie echilibrată, care mizează pe noi înşine. Nevoia de transcendenţă ne defineşte ca oameni”.
Dintr-o asemenea perspectivă, cuvântul „transplant”, care pentru un chirurg înseamnă doar operaţia de înlocuire a unui organ bolnav cu un altul, sănătos, exprimă, de fapt, tocmai acest neastâmpăr al spiritului uman, care încearcă să treacă mereu „dincolo” de limitele cunoscute, asumându-şi riscuri, trebuind uneori să facă faţă unor eşecuri, dar rămânând mereu încrezător în reuşită! Îi mulţumim pentru această perspectivă pe care ne-a oferit-o!
Solomon Marcus refuză sentinţele definitive, lăsând loc îndoielii şi dezbaterii: „Reflecţiile mele sunt mai degrabă întrebări şi ipoteze decât răspunsuri şi certitudini”, afirmă distinsul academician.
Pentru publicul românesc rămâne un eveniment memorabil dialogul purtat de Solomon Marcus cu laureatul Premiului Nobel Luc Montagnier în septembrie 2012, pe scena Ateneului Român. O discuţie între doi savanţi din domenii diferite: un matematician şi un biolog. Numitorul comun care a făcut posibilă acea fascinantă discuţie a fost filozofia ştiinţei. Nonconformistul Luc Montagnier confruntându-se cu rigoarea matematică a lui Solomon Marcus! Ce regal de subtilitate a gândirii şi ce prilej de meditaţie pentru toţi cei care au avut fericita ocazie să fie de faţă! Au fost abordate probleme care ţin de metodologia cercetării ştiinţifice, de schimbările necesare în educaţie, de legăturile dintre biologie şi matematică, de sensul existenţei umane, în general. O discuţie în care Solomon Marcus s-a ridicat tot timpul la valoarea ilustrului său interlocutor.
Nu este de mirare deci că numele lui Solomon Marcus este citat în mari enciclopedii ale lumii (Encyclopaedia Universalis, Brockhaus, Enciclopedia Einaudi, Encyclopaedia of World Problems and Human Potential etc.).
Ajuns la un asemenea nivel al cunoaşterii, Solomon Marcus nu s-a închis într-un turn de fildeş, ci s-a implicat şi se implică în tot ceea ce numim „viaţa cetăţii”, începând cu Academia Română, unde s-a străduit să impună criterii obiective de evaluare şi promovare. În aceste evaluări nu este loc pentru bombastica fără acoperire. Din această perspectivă, Solomon Marcus se constituie într-un adevărat mentor, pe care îl admirăm şi îl iubim şi pe urmele căruia ne străduim să păşim.
A promovat şi promovează activ necesitatea unei profunde schimbări de paradigmă în învăţământ, pornind de la ideea că, pentru o naţiune, educaţia constituie elementul esenţial. Distinsul academician constată cu îngrijorare că învăţământul românesc actual a rămas orientat aproape exclusiv spre aspectele operaţionale, formale, în defavoarea aspectelor semantice. De aceea, un nou model paideic, bazat pe înțelegere, judecată şi capacitate de integrare, ar trebui adoptat cât mai repede. Un model care să stimuleze capacităţile elevilor, să le dezvolte și să le alinieze la cerinţele lumii moderne. Iată cum defineşte Solomon Marcus, într-un manifest adresat tinerilor din Cluj, la 8 noiembrie 2014, zece nevoi umane de la care ar trebui să pornească educaţia şi învăţarea: nevoia de a da un sens vieţii, la nivel elementar, de exemplu, să savurezi faptul că respiri, că priveşti cerul, că poţi să mergi; nevoia de împrospătare; nevoia de întrebare şi de mirare; nevoia de îndoială şi de suspiciune în învăţare; nevoia de greşeală şi de eşec; nevoia de joc; nevoia de identitate; nevoia de omenesc şi de omenie; nevoia de cultură; nevoia de transcendenţă.
Promotor consecvent şi tenace al necesităţii schimbării sistemului de învăţământ, Solomon Marcus a publicat numeroase articole, a ţinut cuvântări în universităţi, a participat la emisiuni televizate şi a folosit orice alt prilej pentru a atrage atenţia asupra carenţelor din educaţie şi din cultură. Sensul demersului său este, cred, mai profund decât pare la prima vedere. Reprezintă, pe de o parte, dorinţa unui om cu o carieră academică exemplară de a împărtăşi noilor generaţii tot ce are mai bun, tot ceea ce a acumultat şi, mai ales, a analizat şi a filtrat, de-a lungul timpului. Pe de altă parte, este şi dorinţa, desigur nemărturisită, de a modela societatea românească după un astfel de tipar, al reuşitei bazate pe muncă şi seriozitate, pe cinste şi corectitudine, pe dorinţa de colaborare, pe interes faţă de ceilalţi și pe implicare socială activă.
Dascăl şi cercetător, savant şi filozof, spirit activ şi angajat – fidel până la capăt unor principii în care crede – Solomon Marcus reprezintă un model pe care l-am putea denumi, fără teama de a greşi, „modelul academic”.
În dialogul cu Luc Montagnier, distinsul academician îi spune interlocutorului: „Aţi împlinit, în urmă cu câteva săptămâni, vârsta de 80 de ani. Afirmaţi la un moment dat: «Eu cred că sunt încă tânăr» şi oferiţi numaidecât un argument pentru o viaţă lungă: «(...) există atât de multe lucruri care trebuie cunoscute». Vă dezvoltaţi pledoaria pentru o viaţă mai lungă în Bătăliile vieţii: «pentru a putea avea acces timp mai îndelungat la această sumă de cunoştinţe care se măreşte de la o zi la alta», pentru «a beneficia şi a ne bucura de artele vii ale diferitor culturi», pentru «a asculta capodoperele celor trei secole de aur ale muzicii», pentru «a avea bucuria de a transmite cunoştinţele generaţiilor următoare»”.
Toate acestea ne fac astăzi ca, la rândul nostru, să vă dorim, stimate domnule academician Solomon Marcus, să beneficiaţi în continuare de bucuriile pe care tocmai le-am evocat.