Cum am editat Paradigme universale
Pentru tiparÎn 1970 aveam 17 ani, eram elev de liceu, scriam poezie pe care o publicam în revista „Junimea” a liceului „Brătianu” din Pitești, dar mai ales citeam foarte mult. Așa mi-a căzut în mână Poetica matematică, aveam să aflu, replică la poezia Matematica poetică din volumul Măreţia frigului al lui Nichita Stănescu. Titlul m-a fascinat de cum l-am văzut pe raftul librăriei căreia îi treceam pragul aproape în fiecare zi. Auzisem de Nichita Stănescu, dar de acest Solomon Marcus, nu.
Nu mă gândeam atunci că peste 35 de ani voi deveni editorul celebrului profesor care-mi luminase mințile în adolescență. La propunerea lui Gheorghe Crăciun, din 2005 am început să public fragmentat, în volume mici, ceea ce în 2011 avea să apară cu titlul, simplu, dar profund și inconfundabil, Paradigme universale, opera monumentală de 1104 pagini, tipărită în același format în care în noiembrie 2008 scosesem Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură a celui mai influent critic literar contemporan. Din păcate, Crăciun nu a apucat să vadă niciuna din cele două impresionante ediții. Sunt sigur ca s-ar fi bucurat enorm.
La sfârșitul lui 2010 profesorul urma să-mi dea ultimul volum din seria Paradigme universale. Al cincilea. Avusesem dificultăți în distribuția acestor volume în sensul că, dacă un volum se epuiza, nu-l puteam retipări în timp util. Cititorii erau tot timpul nemulțumiți. Aproape simțeam că îngrop opera profesorului. Atunci mi-a venit ideea de a republica toate cele 4 volume plus acesta ultim într-o singură carte. S-a făcut un calcul privind formatul, numărul de pagini și prețul de vânzare și i-am telefonat profesorului. Spre uimirea mea dumnealui a fost reticent, dar o reticență datorată protecției mele ca editor. Cine crezi că o să cumpere un cărțoi de 1100 de pagini cu prețul de un milion de lei vechi? Oamenii, și mai ales tinerii, nu au atâția bani. I-am răspuns că așa trebuie să apară cartea și că sunt sigur că acest eveniment editorial nu va trece neobservat. Mai mult, o așa de substanțială sinteză științifică nu s-a mai realizat de mult timp în cultura noastră.
În 2011 profesorul avea 86 de ani! N-ai fi zis, cum nici acum, când împlinește 90 de ani nu ai zice, când mă gândesc cu ce prospețime a ideilor dialoghează și scrie. La mulți ani, domnule profesor!