Un romantic modernist
Pentru tipar;)
1. Mai întâi, sinceritatea. Apoi, simplitatea. În rândul al treilea, emotivitatea. În final, sugestivitatea. Aceste trăsături esențiale ale poeziei lui Grigore Vieru formează un original pătrat liric, în care cititorul se lasă captivat, totodată simțindu-se în larghețea lui sufletească și mintală. Poezia viereană urmează deci o bună tradiție românească: ea cucerește mai întâi sufletul cititorului, ca mai apoi să-l facă să simtă și o satisfacție rațională. Adică urcă la creier prin... inimă. Am sesizat această particularitate poetică încă în anul 1969, când am avut onoarea, elev fiind, să particip la lansarea cărții Numele tău, organizată de Biblioteca raională din Strășeni. Îmi amintesc că lui Grigore Vieru, un romantic modernist, i-a plăcut această remarcă a mea, căci am fost onorat de către profesorul de literatură să mă pronunț asupra primei plachete de versuri vierene pentru „cei mari”. Și tot Vieru a luat atunci două-trei poezii de-ale mele, publicându-le mai apoi în „Tinerimea Moldovei”, pentru care fapt i-am fost mereu recunoscător. Și astăzi consider că particularitatea „sufletistă”, constatată de mine atunci, demult, este trăsătura principală a liricii lui Grigore Vieru, lirică ce se deosebește de experimentele celor care doresc să coboare în adâncurile inimii de la înălțimea... creierului. Vieru a reușit ca nimeni altul, pornind de la sentimente, să ne trezească gânduri și idei subtile. Pe când „raționaliștii”, dincolo de nebulozitățile ideatice, nu întotdeauna izbutesc să ne provoace și sentimente limpezi, curate și înălțătoare.
2. Aș îndrăzni să afirm că destinul în eternitate al creației lui Grigore Vieru este unul satisfăcător, spre deosebire de soartă postumă a altor creatori din generația sa, cum ar fi, de pildă, poetul-filozof Victor Teleucă. Creația lui Vieru este popularizată, comentată și studiată nu numai în grădinițe, școli, licee și colegii, ci și în universități. La șase ani de la strămutarea poetului pe o stea, creația lui rămâne constant în atenția opiniei publice culturale, a criticilor și istoricilor literari. Chipul lui Gr. Vieru a fost înveșnicit pe Aleea Clasicilor din Chișinău, dar și în multe alte localități de la noi și din România, unde au fost înălțate busturi și monumente. Numele lui îl poartă străzi, școli și licee. Nu putem vorbi același lucru despre destinul postum al unor asemenea scriitori notorii ca Victor Teleucă, Liviu Damian, Anatol Codru, Gheorghe Vodă ș.a., care, în același context de postumitate, ar merita mai multă atenție din partea autorităților și a societății civile.
3. Această afirmație aforistică viereană ne sugerează că întreaga experiență a unei națiuni se exprimă prin limbă. Cu regret, partea de istorie în care a trăit poetul Grigore Vieru și în care continuăm să trăim noi nu este tocmai cea mai strălucită pagină. Dincolo de trecutul glorios al neamului românesc, de lupta intelectualității pentru revenirea scrisului nostru la grafia latină și declararea limbii române ca limbă de stat în R. Moldova, dincolo de unele îmbunătățiri certe ale climatului lingvistic de la noi, realitatea cotidiană rămâne încă una complexă și pestriță. Avem deputați care nu posedă limba statului pe care îl reprezintă. Avem minorități naționale care mai curând renunță la limba lor maternă, învățând nu limba de stat, ci limba altei minorități naționale. Mă refer, firește, la găgăuzi și bulgari. Ei se încăpăținează să comunice cu românii basarabeni în limba rusă, substituind limba de stat și, culmea, ignorându-și materna. Așa că raționamentul lui Vieru oglindește în continuare realitatea noastră lingvistică.
4. Bine spus, „omul de caracter Grigore Vieru”! Grație verticalității și integrității sale morale, spațiul cultural și politic din Republica Moldova s-a umplut cu un conținut bogat. Cine nu-și amintește acțiunile Frontului Popular, când în fruntea lui se afla și Grigore Vieru? Cine n-a reținut consecvența manifestă a deputatului Grigore Vieru, care alături de mai mulți colegi de breaslă promova în Parlament cauza națională? Mai mult ca atât, pe tot parcursul vieții sale, Grigore Vieru a tins mereu să-i apropie pe guvernanți de lumea creatorilor, să-i omenească pe premieri și președinți, indiferent de culoarea lor politică, să-i înalțe spiritual. Amprenta lăsată de Grigore Vieru în viața literară, politică, dar și în cea de toate zilele, va deveni, cu timpul, tot mai distinctă, mai luminoasă.