Figură în repaos
Pentru tiparPictorului de la Dumnezeu Anatol Danilişin,
darnic risipitor de frumuseţe
darnic risipitor de frumuseţe
1. „Mo-o-r”, şopti abia venindu-şi în fire, dar înspăimântat de cele rostite, îşi duse numaidecât palma la gură,
2. totuşi târziu, căci vocea-i trecu prin gaura din mijlocul palmei şi, înşurubându-se în aer, pe spirală, în cercuri tot mai largi, goli spaţiul din juru-i: „mo-o-r!".
3. Ca să nu vadă cum se îndepărtează copacii, casele, vietăţile şi oamenii – unde-unde spre oriunde ori niciunde –
4. lăsându-l într-un gol desăvârşit, îşi duse mâinile la ochi,
5. totuşi târziu, căci privirea-i trecu prin găurile din mijlocul palmelor şi, bifurcându-se,
6. îşi luă lumea-n cap şi se tot duse unde-or duce-o ochii.
7. Zăcea nemişcat în capul oaselor, cu palmele deschise spre cer, simţind cum prin mijlocul lor se scurg liniile vieţii şi soriţii şi, picătură cu picătură, sudoarea.
8. „De-acum nimeni nu-mi va mai ghici în palmă", gândi şi gându-i se scurse printr-una din găurile din palme.
9. Să nu i se vadă rănile, au încercat să i le bandajeze, ca unei mumii, dar bandajele s-au scurs prin găurile din palme, şi degetele oamenilor, băgate în rană – să creadă! – la fel s-au scurs, lărgindu-i găurile.
10. Hainele de-asemeni, de la mâneci spre poale, i s-au scurs prin găurile din palme, zgândărându-i-le cu nodurile şi cusăturile lor, lărgindu-i-le.
11. I s-au scurs încălţările, prăfuite şi roase, cu tot cu drumul pe care l-au parcurs.
12. Şi cuiele care l-au ţintuit locului s-au scurs prin palmele deschise şi oarbe, găurindu-le.
13. Adăpostul în care s-a născut i s-a scurs prin găurile din palme, cu tot cu vite şi steaua de deasupra, cu tot cu magii veniţi să i se închine şi pruncii tăiaţi în locul lui.
14. A luat într-o mână nisip şi nisipul i s-a scurs prin găurile din palmă. A încercat să-l adune în cealaltă mână, dar i s-a scurs şi din aceasta. „Sunt un Mână-Spartă”, şopti.
15. Zăcea nemişcat, osândindu-şi oasele, cu palmele deschise spre cer, simţind cum înfăţişarea i se scurge prin găurile din palme: prima impresie mai întâi, adevărata sa faţă mai apoi, aerul de absenţă şi, la urmă, faţa ascunsă, deschisă spre mister.
16. Din braţe şi picioare i s-au scurs gesturile, apoi, ca nişte fluvii în timpul secetei, braţele şi picioarele.
17. Tot ce a îmbrăţişat şi pe ce a pus mâna vreodată i s-a scurs prin găurile din palme.
18. Noroc de simetria axială, altfel plămânii, rinichii, inima, ficatul, plexul solar etc., etc. s-ar fi îmbulzit să se scurgă printr-o singură gaură şi, doamne fereşte! s-ar fi putut opri undeva, zăgăzuind trecerea.
19. Numai creierul, încăpăţânatul, nu s-a decis mult timp prin care gaură să se scurgă, căutând argumente pro şi contra pentru fiecare dintre ele.
20. Neamul întreg, viii şi morţii, i s-a scurs prin găurile din palme: rudele după mamă – prin partea inimii, cele după tată – prin partea dreaptă.
21. Totul în juru-i prinse a se roti, extatic, devenind lumină şi muzică a sferelor, dar şi această muzică s-a scurs prin palmele găurite-n mijloc, ca două feţe separate ale unui singur disc, deşi e greu de închipuit cum pot fi separate feţele aceluiaşi disc.
22. Timpul însuşi s-a scurs prin găurile din palme, fără a-i vindeca rănile.
23. „Ce clepsidră desăvârşită”, gândi el când ultimele linii şi trăsături scurse din palme s-au adunat într-o altă dimensiune, formând aceeaşi palmă.
24. „De-acum palmele mele vor fi table de legi”, se coagulă, adunându-se pe sine într-o altă dimensiune, gândul scurs prin găurile din palme.
25. „Noroc de simetria axială, mai gândi atunci, altfel cum m-ar fi crucificat dacă aveam o singură mână?”
26. Bandajele, de-asemeni hainele şi încălţările, scurse în altă dimensiune, i s-au aşezat pe trupul scurs într-o altă dimensiune.
27. Tot ce a îmbrăţişat şi pe ce a pus mâna, scurgându-i-se prin găurile din palme, s-a adunat într-o altă dimensiune.
28. Neamul întreg, viii şi morţii, scurs prin găurile din palme, s-a înfăţişat într-o altă dimensiune: rudele după mamă – în partea inimii, cele după tată – în partea dreaptă.
29. Lumea însăşi, scursă prin găurile din palmele sale, s-a transfigurat, căpătând o altă dimensiune; timpul însuşi, scurs prin găurile din palmele sale, s-a schimbat la faţă, fără a-i vindeca rănile.
30. A luat într-o mână nisip şi nisipul i s-a scurs prin gaura din palmă în altă dimensiune. A încercat să-l adune în palma din altă dimensiune, dar el s-a scurs şi de-acolo în palma lui de cândva.
31. „Sunt un Mână-Spartă...”, şopti, dar înspăimântat de cele rostite, îşi duse palma la gură...
32. „...un Mână-Spartă cu dare de mână: Luaţi, mîncaţi...!”, dar înspăimântat de cele văzute şi nevăzute, îşi duse palmele la ochi...
33.1/3. „...dar lumea nu L-a cunoscut”