Cartea şi lectura – temelia dezvoltării
Pentru tiparThe article reflects the results of the 4th edition of the National Book and Reading Festival, organized by the National Library of the Republic of Moldova, and its importance as a platform for promoting the importance of language, books, reading, and communication for cultural dissemination. The national book publishing industry is examined and compared against developments in other countries. The importance of public libraries in the digital age, their survival strategies, the future of libraries, of books, and reading are also highlighted. Library branding continues to be the book and the relationship between the printed book and the e-book.
În perioada 31 august – 5 septembrie 2014 a avut loc ediţia a IV-a a Festivalului Național al Cărții și Lecturii (FNCL), sub patronajul Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO şi a Primei Doamne a republicii, Margareta Timofti. Evenimentul a fost consacrat integrării europene a Republicii Moldova şi regretatului poet, prozator, publicist şi dramaturg Dumitru Matcovschi, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, simbol al mişcării de renaştere naţională din Republica Moldova.
Încă de la prima ediţie, din 2011, proiectul a avut drept scop iniţierea unor acţiuni de amploare, care ar stimula interesul pentru bibliotecă, lectură și carte, iar prin implicarea tuturor bibliotecilor publice ar conferi o nouă dimensiune şi valoare acestor activităţi.
Este adevărat că promovarea cărţii şi a lecturii stă la baza activităţii de zi cu zi a bibliotecii, însă, o dată pe an, această activitate capătă o formă festivă.
Au existat voci care au afirmat că perioada de desfăşurare a FNCL nu este cea mai potrivită. Experienţa din acest an demonstrează o dată în plus că decizia a fost una corectă. Cartea, prin esenţa ei, poate da culoare oricărei alte manifestări. Organizat în preajma a două mari sărbători naţionale – Ziua Independenţei şi Limba Noastră cea Română, incluzând ziua de 1 septembrie, prima zi de şcoală şi Ziua Cunoştinţelor – FNCL constituie o platformă ideală pentru a dovedi importanţa limbii, a cărţii, a lecturii, a comunicării în difuzarea culturală, în diseminarea cunoaşterii, în dezvoltarea şi consolidarea noastră ca popor.
Este cunoscută afirmaţia lui Dimitrie Cantemir că moldovenii nu se prea trag la carte. Cercetători consacraţi susţin că ilustra personalitate se referea la cu totul altceva. Dar în studiile sociologice din ultimii ani întâlnim constatări de felul „moldovenii nu citesc” sau „moldovenii citesc din ce în ce mai puţin”, sau „moldovenii citesc mai puţin decât în ţările UE”. Putem fi sau nu de acord cu aceste constatări. Vlad Pohilă, cunoscut publicist, traducător şi redactor de carte, un nume de referinţă în ziaristica şi literatura noastră, afirma recent, într-o emisiune radio, că nu este adevărat că moldovenii nu citesc. Nu sunt adevărate nici afirmaţiile că industria de editare a cărţii stagnează. În anul editorial 2013, în ţară au fost editate 2.685 de titluri de cărţi şi broşuri, într-un tiraj de 3.052.400 exemplare.
Degradarea culturală, despre care se vorbeşte tot mai frecvent, este atestată pretutindeni în lume, în proporţii diferite. Drept motive principale sunt invocate extinderea din ultimul timp a internetului şi dezvoltarea tehnologiilor de informare şi comunicare.
Cel mai recent studiu european pe teme culturale, realizat în 2013, demonstrează o degradare considerabilă față de primul sondaj, efectuat în 2007, cu preponderență în cazul țărilor din sudul Europei și în unele din fostele state comuniste, între care cel mai des sunt nominalizate România, Bulgaria și Ungaria.
Principalul motiv al neangajării în activitățile culturale a devenit „lipsa de interes”; apoi „lipsa de timp”, urmat de faptul că, în ansamblu, cultura este „prea scumpă”. Drept argument vom invoca faptul că, aşa cum arată unele calcule, în prima jumătate a anului 2014, preţul mediu al unei cărţi a fost de aproximativ 160 lei sau 10% din coşul minim de consum. Faptul că în Republica Moldova cărţile nu curg de pe rafturile librăriilor se datorează preţurilor prea mari sau poate exagerate în raport cu veniturile moldovenilor.
Cenzura economică, specifică tuturor ţărilor, are, pentru Republica Moldova, rădăcini mult mai adânci. În anul 2014 am marcat 25 de ani de la declararea limbii române ca limbă de stat și adoptarea alfabetului latin, votarea legislației privitoare la limba de stat și alfabet, la declararea zilei de 31 august ca sărbătoare națională în Republica Moldova. Cu toate acestea, după un sfert de veac, paginile în limba română încă rămân în minoritate. În anul 1989, statisticile oficiale raportau existenţa în fondurile bibliotecilor publice a 33,3% de publicaţii în limba „moldovenească”. Situaţia nu s-a schimbat prea mult. După 25 de ani, publicaţiile în limba română (alfabet latin şi chirilic) constituie doar 48% din fondul total de publicaţii, mult sub nivelul necesităţilor şi al echităţii sociale. Volumul publicaţiilor cu grafie latină, la fel, creşte foarte încet. În anul 2013 acestea au constituit 30,7% din fondul total de publicaţii, şi 58,6% din fondul de publicaţii în limba română.
Aceste cifre trebuie aduse la cunoştinţa membrilor comunităţii, societăţii civile, decidenţilor politici şi financiari care pot și sunt obligați să influenţeze această situaţie.
Fiecare bibliotecă trebuie să-şi estimeze resursele, să informeze instituţiile responsabile şi membrii comunităţii despre indicatorii de performanţă, care ar permite cunoaşterea periodică a realităţii, compararea situaţiei bibliotecilor de acelaşi tip din aceeaşi unitate administrativă, din diverse localităţi, contrapunerea situaţiei mediilor de nivel naţional etc.
Este un prilej de „a măsura”, şi cu această ocazie, grija faţă de membrii comunităţii prin aceşti indicatori cu implicaţii deosebite pentru viitor.
Biblioteca şi bibliotecarul, de rând cu alţi profesionişti de pe segmentul cultură, educaţie, dar şi al factorilor de decizie, fiecare pe partea sa de responsabilitate pot contribui la schimbarea lucrurilor. În acest sens, reunind toți acești factori, FNCL reprezintă o platformă ideală pentru sporirea capitalului de imagine pozitivă a lecturii. Cartea, biblioteca şi lectura constituie triunghiul cunoaşterii cu implicaţii deosebite în dezvoltare. Oamenii trebuie să audă cât mai des vorbindu-se despre importanţa bibliotecii, a cărţii şi a lecturii, despre influenţa acestora asupra fiecărei persoane în parte şi a comunităţii în întregime.
Bibliotecarii din ţările nordice, atunci când au iniţiat campania „goana după non-utilizatori”, au fost şocaţi să descopere că oamenii nu vin la bibliotecă pentru că au uitat de existenţa ei, iar concluzia a fost „acum că ne-aţi amintit, vă vom vizita mai des”.
Despre viitorul bibliotecii şi al cărţii se discută foarte mult. Sunt expuse păreri care, de cele mai multe ori, nu au nici bază reală, nici justificare. Scenariile făcute în jurul viitorului bibliotecii şi al cărţii sunt dintre cele mai diverse, de la scenarii apocaliptice, soldate cu dispariţia bibliotecii, la cele în care bibliotecile apar ca instituţii prospere, care vor fi axa ce va uni şi consolida comunitatea.
Biblioteca există de peste patru milenii şi foarte multă lume consideră că va exista în continuare.
În plină eră digitală, în lume se construiesc edificii fundamentale pentru biblioteci. La 18 august 2014, Excelenţa Sa Prinţesa Laurentien a Olandei, care este şi fondatoarea şi preşedinta de onoare a Fundaţiei Lectură şi Scris, fundaţie ce înclină spre a fi succesoarea Programului Biblioteci Globale, în mesajul de salut, adresat participanţilor conferinţei generale IFLA, menţiona, în mod special, faptul că bibliotecile au o sarcină deosebită – de a convinge decidenţii de importanţa menţinerii, înzestrării continue şi promovării acestora în societate.
Marguerite Yourcenar, prima femeie primită în Academia franceză și, probabil, cea mai mare scriitoare din câte au existat vreodată, scria cu referire la biblioteci: „Când întemeiezi biblioteci, pregătești hambare publice, strângi rezerve menite să preîntâmpine o iarnă a spiritului”.
Oamenii sunt diferiţi, au interese diferite, dar există şi câteva lucruri care ne unesc, printre ele sunt bibliotecile publice, unde toţi sunt egali şi unde poţi veni chiar dacă ai buzunarul gol.
Lumea cărții se pregăteşte pentru o nouă schimbare de paradigmă, de la prezervarea cărţilor la prezervarea ideilor. În acest scop, Biblioteca Naţională a Germaniei şi-a propus conservarea site-urilor, Biblioteca Congresului – conservarea mesajelor Twitter. Din 2010 şi până acum Biblioteca Congresului a conservat peste 600 miliarde de mesaje, iar provocarea este de a face această informaţie coerentă şi utilizabilă.
Biblioteca modernă nu mai este doar loc de păstrare a cărţilor. Pentru a rămâne relevante, bibliotecile îşi asumă tot mai multe responsabilităţi, creează servicii noi, implementează tehnologii de informare şi comunicare fără de care această instituție nu mai poate activa eficient, dar cartea şi lectura, indiferent de format, trebuie să rămână axa tuturor activităţilor. Mai ales atâta timp cât în Republica Moldova doar aproximativ 30% din totalul de biblioteci dispun de tehnologii de informare şi comunicare.
Oamenii nu vin la bibliotecă numai după cărţi, iar tehnologiile nu oferă soluţii pentru toate problemele. Biblioteca este loc de întruniri pentru membrii comunităţii, oferă resurse publice, inclusiv calculatoare şi acces la internet pentru cei ce nu le au la domiciliu, oferă asistenţă în utilizarea tehnologiilor etc. Însă acceptând inovaţiile nu trebuie să uităm de osia care ţine biblioteca pe verticală de peste patru milenii – cartea.
Toate ideile valoroase născute pe parcursul civilizaţiei umane au ajuns până la noi în mare parte datorită cărţii. Cu toate investiţiile enorme în informatizarea bibliotecii, marca acesteia rămâne cartea, considerată una dintre cele mai puternice mărci din lume.
Cartea în format tradiţional va fi indispensabilă lecturii de plăcere, spre deosebire de lectura informativă şi lectura motivaţională, care se vor axa mai mult pe formatul electronic.
Cartea tipărită versus cartea electronică este un alt subiect de dezbatere. Unii profesionişti prezic dispariţia treptată a cărţii în format tradiţional, în timp ce alţii consideră că viitorul bibliotecii ar putea să depindă anume de aceasta. Un lucru este cert, indiferent de format, lectura în era cunoaşterii devine din ce în ce mai importantă, iar oamenii trebuie încurajaţi să citească din plăcere.
Cartea este unica armă accesibilă tuturor, dar mânuită cu înţelepciune, poate fi de mare ajutor: poate salva de sărăcie, de singurătate, de ignoranţă, poate ajuta orice persoană să cunoască lumea, prosperitatea, să fie puternică, de aici şi importanţa şi grija pe care o merită.
Într-un interviu recent, Vasile Botnaru, distins jurnalist, comentator politic, pictor, vorbea despre „soluția universală a lecturii”, menţionând că în orice situaţie „...refugiul cel mai la îndemână ni-l oferă cartea” şi că „lectura într-adevăr vindecă, nu doar igienizează”.
În cadrul ediţiei 2014 a FNCL au fost realizate mai multe proiecte de nivel naţional:
• cinci concursuri, respectiv: „Cel mai activ cititor”, „Cea mai activă familie cititoare”, „Cel mai bun clip video de promovare a cărţii şi lecturii”, „Cel mai original proiect de promovare a cărţii şi lecturii”, „Cel mai original proiect de promovare a cărţii şi lecturii în spaţiul virtual” (site-uri, reţele sociale, bloguri etc.);
• au fost continuate două proiecte mari iniţiate la ediţia 2013 a FNCL: Seria de întâlniri cu scriitorii, însoţite de donaţia Centrului de Carte şi Cultură Românească. În acest proiect au fost selectate 9 biblioteci publice raionale şi comunale / săteşti din 5 raioane;
• FNCL pe site-ul BNRM, Facebook, blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, blogul bibliotecilor publice, unde au fost semnalate cele mai relevante materiale, documente, informaţii despre importanţa bibliotecii, cărţii şi lecturii;
• proiectul „Cartea şi lectura în viaţa personalităţilor”.
Feedback-ul obţinut a fost unul impresionant – o explozie de gânduri, amintiri, citate, argumente pro carte şi lectură, de o forță persuasivă notabilă. În baza acestui proiect a fost realizată o sinteză, care scoate în evidenţă cărţile ce dețin un loc aparte în formarea mai multor personalităţi de la noi: scriitori, diplomaţi, editori, jurnalişti – formatori de opinie. Un prim material de sinteză realizat în baza răspunsurilor surprinde (sau poate nu) prin faptul că în topul listei se află Ion Creangă şi Mihai Eminescu. La 9 septembrie, revista on-line http://www.motherjones.com publica rezultatele unui sondaj privind provocările lecturii, realizat printre utilizatorii Facebook (ceva similar a fost realizat şi la noi), iar constatarea este foarte interesantă. Aproape toate cărţile din topul celor nominalizate, ce au influenţat viaţa persoanelor participante la sondaj, au fost cărți pentru copii. Această constatare este extrem de sugestivă pentru importanța etapei de început în viața cititorului.
În lipsa unui mecanism care ar monitoriza situaţia în teritoriu este greu de spus cum se implică în organizarea FNCL bibliotecile publice comunale şi cele săteşti. Informaţiile acumulate în baza deplasărilor, a dosarelor prezentate la concursurile naţionale sunt prea puţine pentru a forma o privire de ansamblu despre implicarea socială a bibliotecilor din teritoriu.
Dinamica participării la concursurile de nivel naţional la cele patru ediţii este următoarea:
2014 – 47 de dosare din 26 de biblioteci;
2013 – 43 de dosare, reprezentând 20 de biblioteci publice raionale, municipale, orăşeneşti, comunale;
2012 – 28 de dosare, reprezentând 16 biblioteci publice raionale, orășenești, comunale;
2011 – 61 de dosare şi 67 de desene având ca subiect opera lui Gr. Vieru.
Putem deci vorbi despre o dinamică pozitivă atât ca număr de dosare, cât şi ca număr de biblioteci participante. Dar cifrele invocate demonstrează şi faptul că nu toţi bibliotecarii au conştientizat în deplină măsură potenţialul pe care îl oferă FNCL; nu se simte o mobilizare totală în organizarea acestui festival.
Este complicată evaluarea impactului unei activităţi de asemenea proporţii, dar numeroasele proiecte, întâlniri, discursuri, poezii învăţate pe de rost vor face ca mesajul pro carte, lectură, bibliotecă să se facă auzit, urmând să fie amplificat la ediţiile viitoare.
Pe parcursul organizării şi desfăşurării Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii am avut mai multe deplasări în raioanele ţării şi constatarea îmbucurătoare este că, în ultimii ani, s-au reparat mai multe drumuri, în special cele ce leagă capitala de Rezina şi Soroca, semn clar că lucrurile încep să se schimbe în bine. Pentru că infrastructura este o problemă în ecuația accesului la carte și lectură. Drumurile au fost dintotdeauna căile comunicante cu lumea şi în acest context mi-am amintit de un gând al poetului Vasile Romanciuc care spunea recent „Azi, dintre toate drumurile basarabene, cel care are nevoie – în primul rând! – de reparaţie capitală este drumul spre carte”. Proiectul FNCL poate avea un rol determinant în acest sens dacă vom şti cum să-i exploatăm la maximum toate posibilităţile, întrucât drumul cărţii este cel mai rapid drum spre lume. Cărţile ne vor uni cu Europa căreia îi aparţinem prin definiţie.