Un păstor harnic şi răbdător. Repere biografice


Preafericitul Patriarh Teoctist
(07.02.1915 – 30.07.2007)
 
 
• 1915, 7 februarie – s-a născut în satul Tocileni, judeţul Botoşani, ca cel de-al zecelea copil al familiei Dumitru şi Marghioala Arăpaşu. La botez primeşte numele Toader.
• 1921-1927 – urmează cursurile şcolii primare în satul natal.
•1928, în Duminica Tomii – intră ca frate la schitul Sihăstria Voronei.
• 1931 – este admis în rândul fraţilor-elevi la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ.
• 1932 -1940 – urmează cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica obţinând diploma de seminar.
• 1935, 6 august – depune voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa, Neamţ, primind numele de Teoctist.
• 1937, 4 ianuarie – este hirotonit în treapta de ierodiacon.
• 1940-1944 – urmează cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti.
•1945 – obţine licenţa în Teologie cu calificativul „Magna cum laudae”.
• 1945, 25 martie – este hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
• 1946, martie – numit mare ecleziarh al Catedralei Mitropolitane din Iaşi.
•1946-1947 – urmează cursurile Facultatii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Iaşi.
• 1946-1950 – îndeplineşte funcţiile de Mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane, Exarh al mănăstirilor, iar din anul 1948, Vicar administrativ al Mitropoliei şi ridicat la rangul de Arhimandrit.
• 1950, 28 februarie – la propunerea patriarhului Justinian Marina, este ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Episcop Vicar Patriarhal.
• 1950, 5 martie – hirotonit în treapta arhieriei de către Patriarhul Justinian Marina, Mitropolitul Firmilian al Olteniei şi Episcopul Chesarie al Dunării de Jos.
• 1950-1954 – Rector al Institutului Teologic din Bucureşti, având atribuţii de Secretar al Sfântului Sinod şi de Vicar la Arhiepiscopia Bucureşti.
• 1962, 28 iulie – ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Halmagiului.
• 1969-1970 – numit de Sfântul Sinod ca locum tenens al Episcopiei Oradiei.
• 1973, 28 ianuarie – ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei.
• 1977, 25 septembrie – ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
• 1981-1982 – numit de Sfântul Sinod ca locum tenens pentru scaunul de Mitropolit al Ardealului.
• 1986, 9 noiembrie – ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, instalat la data de 19 noiembrie 1986.
• 1999, 7-9 mai – primeşte vizita Papei Ioan Paul al II-lea, prima a unui Suveran Pontif într-o ţară majoritar ortodoxă şi care a avut un impact ecumenic fără precedent pentru România.
• 2005, 10 septembrie – vizitează pentru ultima oară locurile natale: satul Tocileni, satul Victoria şi mănăstirea Vorona.
• 2007, 30 iulie – lasă toiagul de păstor şi trece la viaţa veşnică la vârsta de 92 de ani. Trupul său este depus întru nădejdea Învierii în Catedrala patriarhală din Bucureşti.
 
 
Titluri şi distincţii
 
• 1999, 21 mai – i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
• Membru de onoare al Academiei Române (1999).
• Doctor honoris causa al Universităţii Bucureşti (1995) şi al altor universităţi din ţară.
• Doctor honoris causa al Universităţii Catolice din Lublin, Polonia (2000).
• Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru tipărirea în 1988 a ediţiei jubiliare a Bibliei de la Bucureşti (1990).
• Ordine bisericeşti acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei şi de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Ciprului, Finlandei, Cehiei şi Slovaciei.
• Decorat post-mortem de către Preşedintele României cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Colan.
 
 
Activitate publicistică
 
• A editat Liturghierul românesc de la 1679 al Mitropolitului Dosoftei.
• A publicat monografiile Mitropolitul Iacob Putneanul cu o ediţie în limba engleză, Sf. Vasile cel Mare în evlavia credincioşilor ortodocşi români, Mitropolitul Dosoftei – ctitor al limbajului liturgic românesc.
• A editat în transliterare Dumnezeiască Liturghie a Mitropolitului Dosoftei (1679) şi a tipărit ediţia jubiliară din 1988 a Bibliei de la Bucureşti (1688).
• Este autor al şaptesprezece volume de predici, omilii, meditaţii reunite în Colecţia „Pe treptele slujirii creştine” şi un volum cu titlul Slujind Altarul străbun.
• Ca Patriarh, a îndrumat întreaga activitate editorială de la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă. A publicat studii, articole, cuvântări în „Biserica Ortodoxă Romană”, „Glasul Bisericii”, „Mitropolia Olteniei”, „Mitropolia Banatului”, „Telegraful Român”, Cărţi de rugăciuni, Pastorale.
 
 
Construcţii şi restaurări de biserici
 
• Ctitor al bisericii din localitatea Victoria, comuna Stăuceni, judeţul Botoşani, cu hramul Naşterea Maicii Domnului şi al bisericii Mănăstirii Popeşti-Leordeni cu hramul Duminica Sfinţilor Români: Rezidirea Bisericii Sfântul Spiridon-Vechi, demolată în timpul regimului comunist, în anul 1987.
• La Arad a sprijinit redeschiderea mânăstirilor Hodoş-Bodrog, Gai şi Prislop. A iniţiat şi a pus în operă restaurarea şi pictarea unui număr mare de biserici, a transformat şi restaurat Catedrala şi reşedinţa episcopală din Arad, înzestrând-o cu un paraclis.
• În Oltenia s-a îngrijit de restaurarea mânăstirilor: Tismana, Polovragi, Paraclisul mitropolitan „Duminica Tuturor Sfinţilor”.
• În Moldova s-a îngrijit de restaurarea mânăstirilor: Neamţ, Secu, Sihăstria, Bistriţa, Tazlău, Horaiţa, Slatina, Dragomirna, Bogdana, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Putna (zidul de incintă, Paraclisul şi rezidirea Palatului Domnesc al lui Ştefan cel Mare), Raşca, Vorona. În Iaşi: Catedrala Veche Sfântul Gheorghe, Catedrala Mitropolitană, Bărboi, Cetăţuia, Turnu Galatei, Frumoasa etc.
• În Arhiepiscopia Bucureştilor a dus la îndeplinire iniţiativele Patriarhului Justinian în ceea ce priveşte restaurarea sau construirea unor mânăstiri: Dealu, Viforâta, Schitul Maicilor (translatată), Ghighiu, Cheia, Zamfira, Plumbuita, Căldăruşani, Ţigăneşti, Pasărea, Cernica, Sitaru, Suzana, Schitul Cricov, Techirghiol etc.