În amintirea contemporanilor
Pentru tipar;)
Prin tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire spirituală a personalităţii și activităţii sale bisericești și românești, Părintele Patriarh Teoctist rămâne în memoria noastră ca fiind un om evlavios şi înţelept, un păstor harnic şi răbdător, precum şi un mare iubitor de Biserică şi popor. Întrucât simţim astăzi că, prin lumina vieţii şi a faptelor sale pilduitoare, vrednicul de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist este tainic prezent în Biserica noastră ca o lumină peste timp, ca o călăuză spirituală, ne rugăm lui Hristos Domnul, Arhiereul Veşnic, să aşeze sufletul lui în locaşurile sfinţilor Săi slujitori, în bucuria îngerilor, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.
Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL
Patriarhul Teoctist vorbea în aşa fel încât îl înţelegeau copiii, tinerii şi vârstnicii, dar nu era banal. Era înţeles, dar era şi profund. Vorbea şi pentru academicieni, dar şi pentru oamenii simpli. Întotdeauna cuvântul său avea miez, avea un tâlc, pentru că întotdeauna a căutat să se perfecţioneze.
ÎPS Părinte TEODOSIE,
Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului
Îmi plăcea bunătatea lui care se vedea, se simţea. Venea, cum ştiţi, de undeva din Moldova, din lumea aceea aşezată, ţărănească şi care astăzi nu mai există, o lume care avea o morală şi o anumite blândeţe. Primea lumea cu o anumită blândeţe. Acest lucru mi-a plăcut şi l-am observat prima dată. În al doilea rând, dădea sentimentul că duce o viaţă ascetică. A fost călugăr şi a rămas în sufletul lui un călugăr.
Acad. Eugen SIMION,
preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă
preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă
Era de o fineţe şi de o eleganţă aparte în gesturile sale de primire, precum şi de o anume nobleţe moştenită din tradiţia şi din aerul familiei care l-a născut şi l-a crescut în frumoasa Moldovă. Nimic artificial şi nimic forţat în trăirea unei bunătăţi care te copleşea, cucerindu-te. Pe mine da, m-a cucerit. M-a cucerit încă de la prima întâlnire, iar în decursul anilor mi-am păstrat acest statut privilegiat de apropiat al celui care, deşi în altă Biserică, mi-a descoperit autenticitatea apostolatului său şi m-a făcut să îl simt precum pe un frate mai mare, ca pe un părinte, apostol al lui Hristos.
ÎPS Părinte IOAN Robu,
Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti
Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti
Cu experiența anilor de arhierie în marile centre episcopale mitropolitane ale ţării, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a luat asupra sa greutățile unui timp potrivnic Bisericii şi credinței. În faţa opresiunii şi a terorii a rezistat şi a luptat cu înțelepciune pentru binele celor păstoriţi, slujirea sa fiind o continuă încercare a discernământului duhovnicesc.
Profund cunoscător al culturii vechi românești, Patriarhul Teoctist a crezut cu toată sinceritatea în solidaritatea de destin a Bisericii Ortodoxe Române cu ţara, în capacitatea Bisericii de a oferi românilor de pretutindeni unitatea spirituală şi comuniunea reală spre care aspiram. Dumnezeu a rânduit ca vocația şi înalta misiune de Întâistătător să se împlinească mai ales în timp de libertate, când Biserica pe care o călăuzea a trebuit să răspundă provocărilor unui nou ciclu istoric.
Ne vom aminti mereu de momentele de sărbătoare pentru milioane de creștini ale întâlnirii Preafericitului cu Sanctitatea sa Papa Ioan Paul al II-lea, împreună cu care a scris o pagină plină cu speranța în istoria căutării unităţii. Preafericitul Teoctist a simbolizat deschiderea ecumenică a BOR şi dorința profundă de conlucrare a acesteia cu toate celelalte Biserici.
Președintele României Traian BĂSESCU