În memoria copilului desculț. File din viața Patriarhului Teoctist
Pentru tipar;)
Este titlul noii lucrări apărute de curând la Editura Doxologia din Iaşi, semnată de Mihai Arăpaşu, nepot al vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.
Departe de meseria scrisului, Mihai Arăpașu are un nemăsurat suflet de creștin, demn de înaintașul său. Cele câteva zeci de pagini ale cărțuliei descriu în cuvinte simple, dar memorabile, atmosfera greu de cuprins a trei orânduiri sociale diferite, întinse pe aproape întreg secolul XX. Elocvente ca mesaj, capitolele cărții sunt ca un film care se derulează sub semnul unor trăiri adânci și al unor motivații fundamentale, înşirate fiind într-o ordine a angajării sufletești a autorului la viața bisericii. Este temeiul esenţial al tuturor lucrurilor, autorul fiind el însuși ctitor al unui locaş sfânt, şi anume Biserica din păpușoi. Această ctitorie definește locul încărcat de credință, de dăruire, de speranță și de îndepărtare a suferințelor îndurate, spaţiu în jurul căruia gravitează deopotrivă narațiunea ca și viața lui Mihai Arăpașu. Aici, preocupările, credința și nesfârșitele griji ale mireanului s-au întâlnit cu acelea ale inegalabilului ierarh Teoctist. Și, mai mult ca atât, chiar expunerea la pericolul sancțiunii comuniste pentru credința în cele sfinte, care a fost pentru Mihai un fel de a îmbrăca haina muceniciei. Modest, autorul nu insistă însă asupra acestui aspect.
Fresca vieții familiei țărănești zugrăvită în File din copilăria Patriarhului Teoctist pare desprinsă din vremurile biblice și arată, fără a lăsa loc tăgadei, ce înseamnă trăirile pe care oameni cu adâncă viețuire creștinească le-au săvârșit în vremurile trecute. „Instanțele” cârmuitoare, biserica și școala, existau în și prin familia creștină. Poate că astfel se explică și neasemuita modestie, smerenie și stăruință cu care Teoctist, monahul, a urcat Pe treptele slujiri creștine, având drept reper valorile satului natal din ținutul Botoșanilor, deopotrivă ca și cele deprinse în ascultările de mănăstire, asemeni evlavioşilor din vechime. În aşa chip s-a arătat înaltul Prelat și neamurilor sale, fraților și surorilor, nepoților pe care s-a străduit să-i îndrume cu puterea exemplului. Reluarea în volum a drumului copilului Toderiță spre cele sfinte subliniază rostul profund al lucrului divin. Edificator în acest sens este următorul pasaj: „Preafericitul povestea cu lacrimi în ochi despre viaţa lui din copilărie, despre cum umbla desculţ şi cum îl zgâriau rugii şi pălămida, despre cârlanii săi, pe care i-a îndrăgit, şi despre drumul pe care l-a luat viaţa lui, fără să-i fie vreodată ruşine că a avut părinţi ţărani şi neştiutori de carte, dar şi fără să se laude cu ceea ce a realizat. Totdeauna spunea că numai Dumnezeu l-a învrednicit să ducă acea misiune de păstor al Bisericii Ortodoxe Române până la sfârşitul vieţii de călător pe acest pământ”.
Scrisă într-un limbaj simplu, limpede și sugestiv, cartea consemnează și o seamă de fapte şi întâmplări monografice deosebite legate de așezările din zonă. Nu sunt trecute cu vederea personalități care, la un moment dat, și-au intersectat destinul cu cel al Patriarhului, tot așa cum nu sunt uitați cei care au ostenit de-a lungul anilor pentru Sfânta Biserică. De la preoți, protopopi și pălimari, la autorități sau la cetăţeni simpli dedicaţi slujirii Domnului, paginile cărții descriu zbuciumul oamenilor care s-au mobilizat în a continua faptele Patriarhului.
La centenarul nașterii Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, urmaşii au cinstit amintirea luminoasă a distinsei lor rude prin numeroase acţiuni de pomenire, desfăşurate la Casa Muzeu Patriarh Teoctist din Tocileni, judeţul Botoşani, şi în alte localităţi din ţară, inclusiv prin editarea lucrării În memoria copilului desculț.File din viața Patriarhului Teoctist.