„Îndoiala a fost şi rămâne principiul meu de viaţă”*
Pentru tipar;)
Astfel se intitulează cartea de dialoguri a jurnalistului Vasile Malaneţchi cu scriitorul Vladimir Beşleagă. Obiectivul urmărit în noua lucrare este de a prefigura „un profil complex, conturat preponderent din interior, cu pensula înmuiată în propria paletă de culori, al scriitorului Vladimir Beşleagă”. Autorul a ales drept modalităţi de abordare a realităţii „introspecţia, la care se recurge atunci când este vorba despre cunoaşterea universului intim al scriitorului, a vieţii lui private, şi privirea retrospectivă prin care se fac incursiuni în trecutul mai îndepărtat al societăţii în ansamblu şi al celei moldoveneşti în particular, spre a scoate în vileag aspecte mai puţin ştiute sau inedite ale întâmplărilor, evenimentelor sau proceselor la care Vladimir Beşleagă a fost simplu martor sau a participat efectiv”.
Cartea însumează 328 de pagini, textul de bază fiind distribuit în 10 compartimente, în care sunt abordate aspectele cele mai importante ale vieţii, activităţii şi operei lui Vladimir Beşleagă şi anume: jurnalistul, scriitorul, traducătorul, redactorul literar, relaţia cu poezia şi cu poeţii, omul socia(bi)l şi omul politic, omul de toate zilele, precum şi o serie de evocări (familia, părinţii, bunicii), mediul formativ (din copilărie şi adolescenţă) şi călătoriile iniţiatice întreprinse în această perioadă. Din structura lucrării mai fac parte două „repere biobibliografice”, care sunt, de fapt, nişte „tabele cronologice”, reduse ca întindere la strictul necesar, ale celor doi convorbitori (autorul şi protagonistul); o selecţiune de „referinţe critice” cu privire la personalitatea lui Vladimir Beşleagă şi la scrierile sale; în fine, un album cu fotografii, intitulat Vladimir Beşleagă. Viaţa şi activitatea în imagini.
Volumul de convorbiri este construit astfel încât să ofere cititorului, în Postfaţă (aceasta e semnată de protagonist), şi atitudinea intervievatului în raport cu autorul interviurilor, dar şi cu demersul acestuia, demers despre care aflăm că „a necesitat multă combustie şi răbdare”, procesul de edificare a cărţii fiind „destul de complicat, de lungă durată...”.
Maestrul Vladimir Beşleagă spune despre co-autorul volumului, domnul Vasile Malaneţchi, titularul unor cursuri la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării: „Om de vastă cultură, muzeograf, jurnalist, editor, profesor universitar, Vasile Malaneţchi face parte din generaţia de distinşi intelectuali, care s-a format în condiţiile vitrege ale societăţii sovietice marcate nefast de regimul totalitar comunist, având a înfrunta, din anii de tinereţe şi până la căderea acestuia, presiunile diabolice ale deznaţionalizării. A luptat, s-a construit pe sine însuşi, depunând eforturi exemplare şi făcând sacrificii. Numele său se aşază în rândul unor cărturari de marcă din Basarabia postbelică, trecuţi prin şcoala uniformizatoare sovietică, dar care, graţie bunului simţ şi sentimentului profund românesc, au apărat în ei demnitatea naţională, s-au ridicat deasupra nimicurilor vieţii şi au învins...”. Şi tot Vladimir Beşleagă zice, pe scurt, despre această carte: „este o revelaţie pentru mine; sper să fie şi pentru alţii, într-o mai mare sau mai mică măsură. De ce zic aşa? Pentru că domnul profesor, prin focul concentrat şi concertat al chestionarului său, la care am încercat să fac faţă, nu doar că a izbutit să provoace memoria mea spre a scoate din adâncurile ei lucruri şi întâmplări, s-ar părea, iremediabil uitate, ci şi să-mi dezvăluie o latură a personalităţii şi activităţii mele, pe care eu abia de o intuiam...”.
Este vorba, ca să concretizez, de o trăsătură de caracter, de ceva ce ţine esenţialmente de felul de a fi al omului şi al scriitorului Vladimir Beşleagă, trăsătură pe care Vasile Malaneţchi o defineşte – în baza propriilor observaţii – drept „stare de ezitare, de îndoială în faţa momentului când trebuie să luaţi o decizie...” şi pe care a depistat-o şi în unele interviuri anterioare ale protagonistului. De aici, propriu-zis, şi titlul incitant al cărţii – Îndoiala a fost şi rămâne principiul meu de viaţă...
În fond, ca modalitate de abordare, cartea este o relatare captivantă, bine concepută, bine structurată şi condusă abil spre atingerea obiectivelor urmărite. Imaginile prind contur, crescând din evocări, şi se succed caleidoscopic, ca într-un lungmetraj documentar, cu inserţiuni ce frizează pe alocuri artisticul sau analiza critică a unor fenomene social-politice sau procese istorico-literare, în care fluxul vertiginos al memoriei este lăsat să se reverse cu vioiciune peste limanurile şi răspântiile istoriei colective şi ale destinului personal. Autorul stăpâneşte perfect meşteşugul dialogului, întrebările formulate constituindu-se, de multe ori, în adevărate structuri eseistice, meditaţii şi istorisiri ce au, pe lângă valoarea cognitivă intrinsecă, menirea să predispună la destăinuire şi mărturisire.
Rămâi cu impresia că Vasile Malanețchi a ales cu iscusință întrebările, de parcă ar fi cunoscut la fix așteptările cititorului, pentru a-l pune în faţa unor întâmplări şi lucruri neștiute, dar cumplit de interesante, ascunse prin omisiune şi ţinute departe mai ales de ochii şi mintea generaţiilor tinere, care n-au apucat să vieţuiască în fosta Uniune Sovietică şi cărora acestea li se par de-a dreptul ciudate sau chiar neverosimile.
Din primul compartiment al cărții luăm act de activitatea lui Vladimir Beșleagă pe tărâmul scrisului jurnalistic, despre primele articole inserate în presa scrisă sau difuzate la radio, despre cele dintâi onorarii câștigate și trimise mamei, pentru a o ajuta să recupereze casa părintească înstrăinată, despre activitatea de mai târziu în cadrul redacțiilor revistelor „Chipăruș”, „Cultura Moldovei”, „Nistru” sau „Destin Românesc”.
„Scriitorii, oamenii de cultură, n-au avut alte arme, alte mijloace de luptă decât cuvântul scris și tipărit”, menționează Vladimir Beșleagă în unul din răspunsurile formulate. Ni se vorbește, aici, despre o luptă pe care noi, tinerii de azi, nu am avut de unde să o cunoaştem. Este vorba de o luptă aprigă pentru limba română, pentru valorile culturale ale neamului, pentru demnitate, adevăr şi istoria națională. O luptă în care au căzut realmente sau au fost răniți mulți dintre marii oameni ai culturii noastre.
În discuția pe marginea activității de jurnalist, Vasile Malaneţchi şi Vladimir Beșleagă au dat naștere unei sintagme inedite – „ambalator de informație” – care explică starea de lucruri cu care s-au confruntat odinioară oamenii scrisului, dar care se potriveşte perfect cu situaţia actuală şi explică unele din dedesubturile exercitării profesiei de ziarist în ziua de azi. E o definiție care, cu siguranță, va prinde aripi, astfel că o vom mai întâlni...
Mai apoi, în alt compartiment al cărţii, îl aflăm pe Vladimir Beşleagă ca scriitor ce s-a produs ca atare încă din clasa a noua-a zecea şi care a scris şi scrie cu drag, cu satisfacție, cu bucurie şi cu elan, scrie atunci când îl doare, când îl frige la inimă, când nu mai poate să nu scrie...
Întâlnim, aici, dar şi în următoarele subdiviziuni ale cărţii, o suită întreagă de nume cunoscute care au fost colegi de breaslă, buni sau mai puţin buni, şi prieteni, împreună cu care protagonistul a lucrat ca ziarist, ca traducător, ca redactor de revistă sau ca lector al unor cărţi de proză sau de publicistică. Găsim istorisiri intrigante despre Petru Zadnipru, Liviu Damian, Petru Cărare, Vasile Vasilache...
În compartimentul rezervat activităţii de traducător, Vasile Malanețchi a ţinut să descurce toate momentele legate de activitatea pe acest tărâm a lui Vladimir Beşleagă, pentru a ne face să înţelegem că traducerea de texte literar-artistice nu este o simplă transpunere a cuvintelor dintr-o limbă în alta, cum ne închipuiam mai devreme, ci este o adevărată artă, căci nu se traduc cuvintele, ci conținutul, farmecul și vraja emanată de text rezultând din alăturarea măiestrită a acestora...
O atenție deosebită în cadrul dialogurilor este acordată oamenilor cărţii. Am ajuns, astfel, să-i cunoaştem pe unii dintre cei ce au exercitat profesia de redactori de carte. Graţie unora dintre aceştia, personalităţi de mare forță morală şi probitate civică, au putut vedea lumina tiparului romanul Zbor frânt, recunoscut, azi, drept cea mai valoroasă scriere de ficţiune artistică din Basarabia postbelică. Dar au fost şi alţii, din cealaltă categorie, care, după cum spune Vladimir Beșleagă, „au băgat cuțitul în conținutul cărților...” şi care s-au erijat în rolul de satrapi ai regimului comunist totalitar, asumându-şi misiunea de a ucide, chiar din faşă, spiritul viu al creaţiei şi care au făcut ca opere literare de talia romanului Noaptea a treia (Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine. Poem tragic) să nu ajungă la cititor decât după fisurarea gravă a sistemului, odată cu declanşarea luptei de emancipare socială şi naţională...
În dialogul axat pe motivul „Vladimir Beşleagă, un prozator în grădina poeţilor”, ni se oferă posibilitatea de a-l cunoaşte pe intervievat în calitate de... poet. „Un poet sugrumat”, cum i-a zis Adrian Dinu Racheru, autor al unei plachete de versuri, „Ţipătul lăstunului”, ieşită de sub tipar într-o selecţie riguroasă întocmită de criticul literar şi poetul Andrei Ţurcanu, şi cu foarte multe alte poeme nepublicate. Cât se poate de interesante sunt opiniile pe marginea creaţiei lirice a lui Grigore Vieru, a lui Dumitru Matcovschi, a lui Paul Mihnea, a lui Liviu Damian, menționat şi în compartimentele anterioare ale cărţii, a lui Anatol Codru, a cărui poezie Şi va fi atât de simplu Beşleagă o cunoaşte pe din afară şi o comentează cu mult discernământ...
În alte câteva subdiviziuni tematice ale cărţii, Vasile Malanețchi îl descoperă succesiv şi ni-l prezintă şi nouă, „pre limba sa”, pe Vladimir Beșleagă omul socia(bi)l, omul politic, omul de cultură. Deosebit de interesante şi pline de miez epico-dramatic sunt paginile din compartimentul „Vladimir Beşleagă, omul de toate zilele”, trecute prin focul purificator al mărturisaniei şi palpitând de fiorul viu al emoţiei în care (ni) se relatează „povestea tristă-tristă a vieţii şi morţii nefericitului fiu Alexandru”, decedat prematur ca urmare a unui act de... suicid. La fel de trepidante, doar că având un final pozitiv, sunt şi filele în care sunt evocate raporturile scriitorului cu fiica sa Stela, care de ceva timp, spre surprinderea scriitorului, şi-a asumat cu toată hotărârea şi responsabilitatea o parte din grijile ce ţin de casa-acasă de la Mălăieşti. Între aceste episoade, autorul plasează constatarea, adecvat-elocventă: „În cartea Voci sau Dublul suicid din Zona Lacurilor v-aţi supus unui nemaipomenit de necruţător examen de conştiinţă, considerându-vă vinovat de moartea fiului Alexandru. În altă parte a convorbirilor, vom aborda mai pe îndelete particularităţile de gen ale acestei scrieri. Aici cred că este potrivit să vorbim despre fiica dvs., Stela, şi despre fiica Stelei, nepoata dvs. Să deschidem pagina luminoasă...” (Iar unul dintre temeiurile ce inspiră continuitate şi optimism este naşterea strănepotului Patrick, despre care scriitorul spune bucuros că deja a împlinit 10 ani).
În fine, ultimele trei compartimente ale cărţii sunt consacrate evocărilor ce vizează genealogia familiei Beşleagă, unor creionări făcute bunicilor şi părinţilor, raporturilor cu aceştia în cadrul restrâns al Mălăieştilor natali, anilor de copilărie şi adolescenţă petrecuţi în universul mirific al satului de baştină, primelor călătorii iniţiatice, în sine şi în afară, precum şi, bineînţeles, celor dintâi înmuguriri de dragoste...
Din păcate, naraţiunea se întrerupe oarecum brusc, de unde deducem că atâta a încăput în spaţiul tipografic rezervat ediţiei. Din relatările autorului am reţinut că mai avea aşternute pe hârtie încă două secvenţe epice în care, pe de o parte, sunt examinate, iarăşi în contextul mediului formativ, perioada studiilor lui Vladimir Beşleagă la Universitatea de Stat din Moldova, relaţiile cu unii colegi şi cadre didactice, iar pe de altă parte, se conţine o incursiune în problematica istorică şi în realităţile social-politice contemporane ale satului Mălăieşti şi ale Transnistriei în ansamblu, ca spaţiu matricial.
Rămânem, aşadar, în aşteptarea celorlalte volume ale cărţii, care, înţelegem, este concepută într-o formulă amplă, încăpătoare. Este mai mult decât o scriere, mai mult decât o carte, mai mult decât întrebări și răspunsuri; este o viață de om nemaipomenită, împletită strâns cu destinele a sute de oameni care, alături de și împreună cu omul şi scriitorul Vladimir Beșleagă, ilustrează o întreagă epocă din istoria mai nouă a românilor trăitori – vorba cântecului – „la Nistru, la mărgioară”.
Text redactat în baza comunicării prezentate la Conferinţa Ştiinţifică-Practică Naţională „Creativitatea în Jurnalism: între necesitate şi oportunităţi”, desfăşurată la 27 martie 2015, sub egida Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova.
* Vasile Malaneţchi, Vladimir Beșleagă: „Îndoiala a fost și rămâne principiul meu de viață...”, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2014, 328 pag. ISBN 978-9975-54-188-6. Volumul a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova în cadrul programului pentru editarea cărţii naţionale în colecţia „Dialoguri la focul din vatră”.