În spiritul dreptăţii şi al iubirii
Pentru tipar;)
Stimați participanți la Colocviile revistei „Limba Română”!
31 august, Sărbătoarea Limbii Române, are menirea de a ne aminti datoria sfântă a fiecăruia dintre noi de a apăra limba, care, după o afirmație celebră a lui Vasile Alecsandri, este „tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute [...] cartea de noblețe, testimoniul de naționalitate a unui neam”. Să nu uităm că și Alexei Mateevici, poetul care i-a dedicat limbii nemuritoarele sale versuri devenite Imn al Republicii Moldova, a fost cu gândul la conaționalii săi, români basarabeni, pe care îi dorea emancipați și mândri de limba pe care o vorbesc. De aceea ne îndeamnă să avem grijă de comoara limbii, care din adâncurile timpurilor și până astăzi rămâne a fi dimensiunea demnității noastre.
„Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste...”
s-au dovedit a fi versuri profetice, la 1989 basarabenii ridicându-se pentru a-și apăra drepturile, sub însemnul lor. Lecția de adevărat patriotism pe care ne-a dat-o Mateevici a fost continuată de către Grigore Vieru, pe care confratele său Ioan Alexandru îl considera „un poet care şi-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa şi, încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-i deschid de bună voie inima să-l primească, pentru a duce mai demn pe mai departe viaţa în spiritul dreptăţii şi al iubirii”.
Plin de umanism, mesajul în care scriitorii noștri înaintași își exprimă sentimentul față de limbă ne plasează la nivelul tuturor popoarelor care își manifestă cu demnitate grija față de limba țării lor. Căci a avea libertatea să-ţi vorbești limba și să ai grijă de ea ca de o comoară sfântă sunt drepturi și datorii ale fiecărui om de pe planetă.
Destinul limbii române la est de Prut a fost până la 1989 vitrejit, aflându-se sub semnul politizării excesive și a criteriului Divide et impera, care ne-a ținut graiul încarcerat. De aceea, promovarea conştiinţei valorii imense a limbii, în spiritul lui Alexei Mateevici, Grigore Vieru, Eugeniu Coşeriu, s-a aflat printre obiectivele majore ale basarabenilor, iar revista „Limba Română” și-a asumat această nobilă sarcină pe tot parcursul anilor, de la înființarea ei. Țin să menționez că această publicație, care împlinește un sfert de secol de la fondare, a fost și rămâne a fi un pilon de rezistență în promovarea limbii române la Est de Prut, în școală și în societate. Faptul că a rezistat până în prezent obligă echipa de redacție să persevereze și în continuare, ducând mai departe tradiția, deoarece putem vorbi deja despre tradiția și prestigiul acesteia, dobândite până acum. Căci menirea unei reviste ca „Limba Română” este de a spori vizibilitatea și rolul limbii române în promovarea valorilor și a dialogului constructiv în societatea noastră bazată pe cunoaștere.
În semn de înaltă prețuire a dăruirii de care dumneavoastră dați dovadă, stimați membri ai echipei redacționale, oferind cu generozitate cititorilor materiale de bună calitate, vă adresez azi, cu prilejul Zilei Limbii Române și cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la fondarea publicației, cele mai alese gânduri, alături de urarea
Vivat, crescat, floreat!