Limba română, ca o duminică
Pentru tiparDragi români,
Sărbătoarea unei limbi reprezintă, în mod evident, un prilej de bucurie și emoție, dar și un moment de reflecție. Avem libertatea de a ne vorbi limba și de a ne exprima în ea, ceea ce constituie un fapt remarcabil, pentru că nu toți oamenii au posibilitatea de a-și utiliza neîngrădit limba maternă.
O limbă este gândită, vorbită, scrisă, trăită și învățată. La fel se întâmplă și cu limba română, iar evoluția ei reflectă importanța limbii pentru cei care au învățat-o, au moștenit-o și au dat-o mai departe. Generații întregi au pus câte o cărămidă la dezvoltarea limbii române, ca să ajungem unde suntem astăzi: o limbă frumoasă, bogată și expresivă, o limbă prin care se transmite mai departe cultura poporului român și tot ce este românesc. Limba română este limba lui Mihai Eminescu, a lui Nichita Stănescu, limba lui Constantin Brâncuși şi a lui Andrei Șaguna. Este o limbă care a ajuns pe toate continentele, prin românii stabiliți peste hotare, o limbă care a devenit cunoscută prin numeroși români care au onorat-o și care au făcut foarte mult pentru România.
Limba este un dar și o șansă către un univers nemărginit. Limba română ne duce către descoperirea României, a culturii române și a folclorului autentic românesc. Ne rugăm în limba română și ne căutăm reperele prin intermediul limbii române. Oriunde am fi, mai ales dacă suntem printre străini, ni se face dor de limba română și de casă, căci casa este limba, iar limba este casa noastră.
În Republica Moldova limba română este la ea acasă. Este legătura noastră cea mai puternică, o legătură ce trece cu ușurință peste Prut. Nimeni nu poate pune la îndoială această legătură trainică, ce ne face să avem aceleași repere identitare și să fim la fel din atât de multe puncte de vedere. Limba română leagă, în mod indiscutabil, viitorul celor două maluri ale Prutului și limba noastră comună va asigura acel viitor.
Mă înclin în fața tuturor acelora care s-au luptat și se luptă pentru limba română și pentru dreptul de a o vorbi. În aceste clipe mă gândesc la românii din regiunea transnistreană și la rezistența lor prin limbă. Sau la alți români din vecinătatea României, care se luptă să poată studia în limba lor sau să aibă acces la serviciul religios în limba română. Luăm limba ca pe un dat, ca pe ceva firesc, care ne însoțește zilnic. Avem dreptul la limbă, dar nu ne dăm seama cât de grea este situația altor români. Sunt atâția români care întâmpină greutăți și obstacole, dar nu renunță la a-și vorbi limba în care au crescut și care le-a conferit o identitate distinctă și durabilă. Statul român este atent la respectarea drepturilor acestor români și acordă o atenție deosebită acestui subiect, pentru că ne dorim ca accesul la limba română să nu fie obstrucționat în vreun fel.
Pentru Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, sprijinirea limbii române este un obiectiv esențial, parte integrantă a misiunii noastre. Susținem anual mass-media în limba română și facem tot ce putem pentru ca presa în limba română să se dezvolte și să continue să rămână un pilon al comunităților românești de peste hotare. Vom continua să fim alături de cei care trăiesc și muncesc pentru și prin limba română. Păstrarea și ocrotirea ei este datoria noastră, pentru a putea lăsa ceva urmașilor. Simțirea limbii este un sentiment unic, iar limba română are, probabil ca și alte limbi, unicitatea tezaurului ei de cuvinte intraductibile, greu traductibile sau dificil de redat cu înțelesul lor deplin. Vă rog să reflectați doar la cuvinte ca dor sau jale. Cuvintele redau stări și momente, iar trăirea limbii este un act individual sau colectiv ce face parte din conștientizarea identității noastre românești.
Nichita Stănescu spunea că a vorbi despre limba română este ca o duminică. Cred că marele poet român a pus în această propoziție chintesența a tot ce înseamnă limba pentru noi și nu putem spune asta mai bine ca el. Rostirea ei este o sărbătoare permanentă. La fel și învățarea ei continuă, căci limba este un izvor care continuă să ne arate lucruri noi cât trăim. Autorul italian Umberto Eco a scris în urmă cu ceva ani o carte care se intitulează În căutarea limbii perfecte, în care trasează un istoric al preocupărilor și încercărilor de identificare a unei limbi originare, a unei limbi perfecte și funcționale. Preluând titlul cărții lui Eco, am să vă spun astăzi, aici, părerea mea. Limba română este o limbă perfectă!