La ceas aniversar, revistei „Limba Română”
Pentru tipar;)
Am primit cu onoare invitaţia de a participa la o sărbătoare culturală de excepţie a românismului născut în matca istorică în care ne-am format şi afirmat ca popor, cu o identitate bine consolidată între popoarele lumii. La cei 25 de ani de existenţă, revista „Limba Română” de la Chişinău trăieşte un timp fast, care iese de sub tutela efemerului cronologic, şi păşeşte, cu demnitate, în spaţiul veşniciei, demonstrând că rezistenţa înseamnă fidelitatea faţă de arhetip, prin forţa spiritului care a definit un destin cultural inconfundabil. Asocierea revistei cu termeni care să exprime importanţa acesteia pentru păstrarea nealterată a limbii şi, mai ales, pentru susţinerea virtuţilor sufleteşti ale celor care, născuţi în limba română, trăiesc întru aceasta este un gest cultural care se cuvine a fi făcut acum, la aniversare.
Dacă timpul ar avea doar dimensiunea istorică, atunci un sfert de veac cronologic ar putea să fie convertit în valorile pe care această revistă din Basarabia le-a construit, anulând astfel trecerea şi înlocuind-o cu veşnicia. Istoria regiunii a frământat graiul românesc, amestecându-l şi hibridându-l, dar, în acest context istoric potrivnic, „Limba Română” a lucrat la distilări fine de nuanţe, astfel încât spiritul românesc să reziste tuturor încercărilor. Am citit cu interes biografia culturală a revistei şi am constatat că, în spaţiul de dincolo de Prut, câţiva intelectuali cu adâncă simţire românească i-au construit cu răbdare şi migală un profil robust, ştiinţific, cu rigoare şi competenţă, având conştiinţa menirii de a păstra nealterată limba în care s-au născut românii trăitori de ambele părţi ale Prutului.
Am remarcat şi prezenţa în colegiul de redacţie a unor personalităţi din mediul academic din România, fapt care girează legitimitatea revistei ca una a românilor de pretutindeni. Acum, la ceas aniversar, doresc să transmit colegiului de redacţie mesajul de adâncă preţuire pentru graiul curat, românesc, care defineşte revista şi deplina încântare că relaţiile de frăţietate întru destin şi limbă dintre noi, românii din patria-mamă şi cei din partea de răsărit a Prutului, până la Nistru, s-au consolidat, în ciuda opreliştilor istorice care au copleşit, în timp, acest spaţiu geografic.
La mulţi ani întru dăinuirea limbii române prin „Limba Română”!