O revistă „Limba Română” la Chişinău
Pentru tipar;)
Numită, pentru că nu se putea altfel, „nu era voie”, timp de o jumătate de secol, fie limba noastră, fie limba maternă, fie, pentru că „era voie”, şi mai mult încă, pentru că aşa trebuia numită, limba moldovenească, limba română, în sfârșit, din 1989, din nou limbă de stat în spaţiul dintre Prut şi Nistru, îşi caută drumul spre sine şi prin apărarea dreptului la numele ei cel adevărat, adică LIMBA ROMÂNĂ, numele identităţii sale specifice între celelalte limbi romanice.
În acest proces de recâștigare a propriei identităţi şi demnităţi a limbii, în interiorul unui proces mai amplu de renaştere naţională în Basarabia şi Nordul Bucovinei, pe care apărarea limbii îl orientează, de fapt, în mod decisiv, după ce manualele şcolare de Limba moldovenească au început să fie înlocuite cu manuale de Limba română, gândite şi publicate la Chişinău, iată, de curând, şi revista, depăşită sub toate aspectele, „Limba noastră”a trebuit să lase loc unei noi reviste, mai potrivite – şi ca titlu, şi ca problematică, şi ca desfăşurare de idei – cu vremea şi cu adevărul ştiinţific: „Limba Română”, editată de Ministerul Ştiinţei şi al Învățământului al Republicii Moldova şi Societatea „Limba noastră cea română”.
„S-au bătut” cu îndârjire şi cu încredere pentru acest alt pas în procesul de redeşteptare naţională aceeaşi intelectuali luminaţi (amintind de întemeietorii Şcolii Ardelene), care au avut rolul principal în repunerea limbii române în drepturile ei fireşti de limbă de stat şi de cultură, concomitent cu reintroducerea alfabetului propriu, cel latin, autori, totodată, de studii şi cărţi fundamentale pentru apărarea, cultivarea şi dezvoltarea limbii române, atâta vreme supusă unei agresivităţi bine dirijate. Între aceşti intelectuali, scriitori, ziarişti, profesori, unii – Ion Dumeniuk, Alexandru Bantoş, Nicolae Mătcaş, Grigore Vieru, Anatol Ciobanu, Ion Ciocanu– au intrat să lucreze direct „la facerea” revistei şi la publicarea ei o dată la trei luni.
Primul număr îşi face explicit Programul prin Cuvânt-înainte adresat cititorilor, unde se face referire la: obiective – „obiectivele şi finalităţile pentru care am militat fără preget ani şi decenii în şir”, „cu concursul energic şi concret al specialiştilor şi al marelui public vom putea stopa cu adevărat procesul degradării limbii, vom ieşi odată şi odată din infernul lingvistic ai cărui captivi mai suntem, vom depăşi perimatele dogme de sorginte imperativ-bolşevică privind etnogeneza, limba şi cultura poporului”; destinatari – profesori şi învăţători, studenţi, elevi, toţi vorbitorii „acestui grai fără seamăn”; profil – studiul limbii, literaturii, metodica studierii limbii şi literaturii române în şcolile de toate gradele.
Conţinutul acestui număr se înscrie în mod exemplar în perspectivele deschise de Program, începându-se cu începutul, cu răspunsul, adică, la întrebarea: Cine suntem? Identitatea naţională, una şi aceeaşi a basarabenilor şi bucovinenilor cu a tuturor românilor, este argumentată în mod inteligent cu dovezi, neştiute de cei mai mulţi români din această parte, aruncate uitării sau ignorării de cei cărora le-ar fi subminat „adevărul necesar”. Cum rolul principal în această marcare a identităţii îl are limba, argumentele de această natură predomină. În salutul său adresat revistei, acad. R. A. Budagov respinge încă o dată ideea aberantă a existenţei unei „limbi moldoveneşti”, distinctă de limba română: „Când spun «adevăr ştiinţific», mă gândesc în primul rând la unitatea limbii pe care o vorbesc muntenii, moldovenii, bucovinenii, oltenii, bănăţenii etc. – limba română. Acest adevăr sine qua non a fost călcat în picioare până nu demult de promotorii stalinismului, care, în pofida adevărului, au inventat teoria celor două limbi est-romanice diferite: limba română şi cea moldovenească”. O suită de titluri de cărţi vechi româneşti, fundamentale, scrise de Varlaam, Gr. Ureche, Dosoftei, Miron Costin etc., precum şi fragmente din aceste scrieri reflectă vechimea şi adâncimea conştiinţei unităţii întru românie la români. Aceeaşi idee a unităţii de limbă, cultură şi neam stă în centrul studiilor semnate de I. Conţescu, De ce moldovenii sunt români, P. Balmuş, Dovezi de românism în Moldova, sau motivează reproducerea Discursului ţinut de M. Kogălniceanu la Congresul de la Berlin din 1878, când s-a discutat soarta Basarabiei (însoţit de studiul lui R. Dragnea, Influenţa lui M. Kogălniceanu în cultura românească), reproducerea unor scrisori ale poetului Al. Mateevici, în articolul lui I. Nuţă, Al. Mateevici şi limba română, precum şi republicarea unor poezii de B.-P. Hasdeu, C. Negruzzi, G. Sion, G. Coşbuc.
Pe aceeaşi idee îşi construieşte studiul său incisiv C. Tănase, Intelectualii şi limba maternă: „Dacă înstrăinarea s-a făcut prin limbă – şi tocmai prin limbă s-a făcut –, regăsirea de sine a multora tot prin limbă trebuie să se facă. Renunţarea la mitul despre limba moldovenească şi poporul moldovenesc şi acceptarea religiei adevărate – limba română şi poporul român – nu pot fi realizate numai prin lozinci”.
Despre starea de azi a limbii române în Basarabia, despre cauzele degradării ei, despre complexitatea problemelor ridicate de exigenţele dezvoltării ei fireşti ca deopotrivă limbă modernă de cultură şi de comunicare scriu, concentrat, cu accente amare sau ironice, cu indignare sau cu o relativă detaşare impersonală Leo Bordeianu, Şansele supravieţuirii, C. Tănase, Intelectualii şi limba maternă, A. Silvestru, Victime ale bilingvismului: copiii complexaţi. Probleme speciale de întrebuinţare în scris a limbii române sunt adâncite de A. Ciobanu, Normele de punctuaţie în vigoare, şi Mioara Avram, K sau C, Ch, Ck sau Q?, iar Albina Dumbrăveanu, Noi şi numele noastre, Irina Condrea, Exprimarea pleonastică, A. Palii, A. Gromov etc. urmăresc diferite aspecte ale cultivării limbii.
Studii semnate de M. Drăgan, Actualitatea lui Eminescu, M. Cimpoi, Eminescu, homo folcloricus, P. Ursache, Doina eminesciană – expresie a mentalului românesc, privesc din unghiuri diferite opera eminesciană, Ana Bantoş, „...Sunt ca un cer printre brazi...”, şi Veronica Bâtcă, Registrul epic al poetei, readuc în atenţie notele specifice ale lirismului poetei Magda Isanos, la 75 de ani de la naştere, iar Eliza Botezatu oferă şcolii o propunere de analiză a poemului lui Nicolae Labiş, Moartea căprioarei, punând, totodată, la dispoziţia elevilor şi profesorilor textul în întregime.
Bine gândită sub aspectul conţinutului şi al dispunerii în volum a materialelor, cu o inteligentă aranjare în pagină şi organizare tipografică de ansamblu, primul număr al excelentei reviste „LIMBA ROMÂNĂ” demonstrează claritatea şi fermitatea concepţiei colectivului şi colegiului de redacţie, care întrunesc specialişti din Chişinău, Cernăuţi, Iaşi, Bucureşti şi Kiev. Vânt bun acestei noi corăbii, pe ape nu chiar liniştite!
„Cronica”, nr. 24, anul XXVI, Iaşi, 1991, p. 2