Limba, literatura, bacalaureatul
Pentru tiparRezultatele examenelor de bacalaureat din 2013 şi 2014 ne-au zguduit. Ştiam că starea de lucruri din învăţământ era proastă (din cele mai variate cauze), dar chiar să nu poată trece bacalaureatul atât de mulţi băieţi şi fete.
Şi iată că distinsul lingvist şi publicist Alexandru Bantoş, redactor-şef al revistei de ştiinţă şi cultură „Limba Română”, cutremurat ca şi noi de rezultatele a două sesiuni de bacalaureat consecutive, a efectuat o analiză necruţătoare a „fenomenului”, bazată pe căutarea nişelor dezastrului şi pe intuirea şi sugerarea eventualelor remedii. Bănuim că o parte a profesorilor de limba şi literatura română au citit cu creionul în mână editorialul său BAC-ul, oglindă a şcolii şi societăţii, inserat în prestigioasa revistă nr. 3 din anul ce se apropie de sfârşit. Dar ne gândim la acei profesori care, din diverse motive, n-au citit nici editorialul la care ne referim, nici celelalte studii şi articole din acelaşi număr al revistei. Or, numărul respectiv al publicaţiei se adresează neapărat şi profesorilor de alte discipline şcolare, conducătorilor de instituţii de rang local, regional şi republican şi, într-o măsură, elevilor şi liceenilor, chemaţi şi ei să conştientizeze din timp necesitatea unei atitudini cu adevărat responsabilă faţă de procesul de învăţământ, atitudine care trebuie înţeleasă ca faţă de însuşi destinul lor în viaţă.
Ne-a pus foarte serios pe gânduri îngrijorarea publicistului ,,dacă şcoala noastră le oferă tinerilor cunoştinţe, abilităţi, deprinderi pentru a deveni adulţi de succes, dacă le acordă suficient sprijin informaţional şi moral pentru a susţine cu bine BAC-ul”. Emoţia noastră a crescut şi mai mult când am realizat ca descrierile dlui Alexandru Bantoş se întemeiază chiar pe „informaţiile furnizate de Ministerul Educaţiei”. Elogiem – şi noi – îndrăzneala dnei ministru Maia Sandu şi a echipei sale de a privi adevărul în faţă şi eforturile depuse în vederea depăşirii stării precare din învăţământ. „În sesiunea de bacalaureat 2013 a fost atestată cea mai mică rată de promovare a examenului de bacalaureat din toată perioada de organizare a acestui examen în Republica Moldova – 68,28%. Rata de promovare în 2013 a fost cu 20 de puncte procentuale mai mică decât în anul precedent”. Publicistul nu se grăbeşte să „taie” în carne vie. El se întreabă răbdător şi corect: „în virtutea introducerii unor elemente noi în metodologia de organizare şi desfăşurare a examenelor de bacalaureat, datele nu sunt compatibile cu cele din anii precedenţi. În consecinţă, nu este posibilă determinarea, dacă rata scăzută de promovare se datorează diminuării calităţii studiilor sau unei evaluări mai obiective...”. Oricum, „reuşita absolvenţilor a fost joasă”, adevărul acesta nu doar îl îndreptăţeşte, ci chiar îl obligă pe editorialist să se întrebe cu voce tare: „De ce şi, mai ales, cum am ajuns în această situaţie deloc optimizantă?”.
Urmează o altă întrebare firească – „Rezultatele BAC-ului din 2013 sunt «consecinţa» noului «mecanism», transparent, de examinare sau, mai curând, un argument al degradării sistemului educaţional?” – ca să vină o primă, dureroasă şi îngrijorătoare concluzie că, „oricum am interpreta şi justifica «fenomenul», bilanţul acestei «probe de foc» constituie un semnal de alarmă fără precedent pentru învăţământ...” (sublinierea ne aparţine – I.C.).
Îngrijorător e şi avertismentul publicistului că „pare greu de imaginat că lucrurile se vor ameliora repede”. Apreciem tenacitatea editorialistului de a privi – şi el – adevărul în faţă, dar am dori să încurajăm şcoala şi societatea să depăşească pe cât e posibil mai curând acest „prag”; tocmai în contextul unei atari dorinţe am purces la scrierea articolului de faţă: să atragem încă şi încă o dată atenţia tuturor cadrelor didactice, nu numai a profesorilor de limba şi literatura română, ba chiar a tuturor celor implicaţi în sfera învăţământului, inclusiv – mai repetăm o dată – a elevilor, liceenilor, studenţilor, să ne întoarcem cu faţa spre carte şi spre nevoile şcolii de toate gradele, inclusiv spre salariile pedagogilor şi spre bursele studenţilor; să căutăm resurse băneşti şi de altă natură şi voinţă politică, dar şi una pur omenească de a citi, studia, atinge performanţe în numele scoaterii şcolii din impas! Dl Alexandru Bantoş enumeră judicios unele posibile remedii. Unul dintre acestea îi priveşte chiar pe copii. În Franţa copiază un elev dintr-o mie, la noi – 40. Chiar nu înţelegeţi voi, elevi, liceeni, studenţi, ca aveţi un loc al vostru în lupta pentru ameliorarea stării actuale de lucruri: frecvenţa la ore şi buna pregătire sistematică a temelor!?
Un alt posibil remediu e că „în Franţa, pentru a asigura calitatea studiilor şi pentru a diminua factorii de stres, pregătirile de BAC se desfăşoară după un program special pe parcursul ultimilor doi ani de liceu, elevii din clasa a XI-a fiind preocupaţi, în mod prioritar, de examenul la limba şi literatura franceză (scris şi oral)... De ce n-am prelua această experienţă reuşită şi la noi?”.
Sugerăm tuturor direcţiilor raionale de învăţământ să organizeze studierea, discutarea şi găsirea în colectiv şi a altor mijloace şi procedee de îmbunătăţire a calităţii pregătirii elevilor, liceenilor, studenţilor nu doar pentru un examen sau altul, ci pentru... viaţă.
Şi mai e un lucru demn de toată aprecierea în privinţa efortului revistei „Limba Română” de a contribui la ridicarea nivelului de instruire a elevilor / liceenilor şi a activităţii cadrelor didactice: tipărirea în acelaşi număr al publicaţiei a unui şir de articole, studii, note şi sugestii privind însuşirea temelor prevăzute de programele de învăţământ şi evaluarea cât mai reuşită a rezultatelor la examene de an şi, îndeosebi, la cele de bacalaureat. Evidenţiem, înainte de toate, două studii consistente şi bine redactate ale infatigabilului savant-metodist Constantin Şchiopu: Testul pentru examenul de bacalaureat: posibile erori şi modalităţi de rezolvare şi Evaluarea competenţelor de lectură ale elevilor prin intermediul testelor.
Nici nu încercăm, aici, să ne argumentăm opinia; textele inserate în revistă conţin nenumărate exemple vii, probante şi pe deplin acceptabile sub aspectul contribuţiei la perfecţionarea învăţării literaturii şi a evaluării cunoştinţelor şi deprinderilor practice ale învăţăceilor la literatura română. Noipersonal am lecturat cu vădit şi constant interes şi studiul de metodică al dnei Maria Hadârcă Metodici şi tehnici de evaluare autentică a competenţei de lectură. Într-un alt studiu, Portofoliul de progres. Evaluarea complementară de Marilena Pavelescu, am remarcat idei şi sugestii preţioase, ca: „evaluarea este doar un instrument, şi nu un scop în sine”, sau „evaluarea trebuie să prilejuiască un dialog continuu, un parteneriat profesor – elev”, sau – mai ales, dragi elevi, liceeni şi studenţi, – „Nu ne putem aştepta ca de pe băncile unei şcoli în care elevul nu a făcut decât ceea ce i-a spus profesorul să iasă un adult cu iniţiativă...”. Citatul din urmă vă priveşte în cea mai mare măsură pe voi, copii, şi se leagă strâns cu apelurile noastre, adresate mai devreme, anume vouă – că am aşternut pe hârtie aceste consideraţii despre revista „Limba Română” şi pentru voi, învăţăceii îndemnaţi să manifestaţi iniţiative creatoare în procesul de învăţământ...
„Florile Dalbe”, 4 decembrie 2014