Exercițiul demnității
Pentru tipar;)
Intrată în cel de-al XXV-lea an de existență, revista „Limba Română”, publicată la Chișinău de o echipă de oameni de litere entuziaști și de bună-credință, și-a impus profilul bine individualizat în peisajul publicisticii culturale românești. Inițial concepută ca platformă de dezbatere a cărturarilor din Republica Moldova, „Limba Română” este astăzi cunoscută, citită și respectată pe ambele maluri ale Prutului, fiind o publicație ce promovează în chip autentic valorile culturale ale românilor de pretutindeni.
În agitatul sfert de veac pe care l-a traversat de la înființare, revista a reușit – cu sacrificii știute numai de cei ce s-au îngrijit de destinul ei – să reunească în fiecare număr contribuțiile unor scriitori, publiciști, savanți, gânditori și artiști de marcă. Prin eforturile redacției și ale colaboratorilor, cititorilor le-a fost asigurat un produs editorial de bună calitate, ale cărui note caracteristice sunt grija pentru adevăr, spiritul critic, seriozitatea și bunul-gust. În vremuri grele sub toate aspectele, revista a fost martor al istoriei și a făcut istorie.
În prezent, grație internetului, lectorul zilelor noastre poate consulta, cu interes și cu emoție, arhiva revistei, iar această călătorie în trecut nu este deloc lipsită de însemnătate, dacă vrem să observăm că o publicație cu bune zidiri dintru început poate deveni, în timp, unul dintre pilonii culturali de rezistență și stabilitate împotriva înfeudării, dezarticulării socio-culturale, ignoranței și spaimei.
Cel mai recent număr al revistei „Limba Română”, un tom de aproape 400 de pagini, dă mărturie despre responsabilitatea cu care colectivul de redacție a înțeles să oglindească în cuvinte și imagini maturitatea și eleganța editorială.
Majoritatea textelor sunt organizate în grupaje care elogiază două personalități emblematice ale românilor: academicianul Solomon Marcus, savantul de renume internațional cu suflet tânăr, sărbătorit la împlinirea vârstei de 90 de ani, și poetul Grigore Vieru, a cărui memorie este evocată în culorile limpezi și luminoase ale picturii de icoane.
Această fericită întâlnire a omului de știință cu un artist al cuvântului reflectă însăși esența politicii editoriale a revistei și explică, într-un fel, de ce a supraviețuit publicația unor agresiuni precum cenzura, subfinanțarea cronică și discreditarea. Din punctul meu de vedere, numai conștiința echipei redacționale că împlinește un act de cultură de mare însemnătate a făcut posibilă neînchinarea flamurii, după cum ar fi fost de crezut și de așteptat, având în vedere dificultățile întâmpinate.
Enumerarea pleiadei de nume sonore care semnează în nr. 1-2/2015 al revistei „Limba Română” este inutilă, dat fiind că cele mai multe dintre articolele închinate celor două spirite nobile le aparțin unor academicieni, cadre didactice universitare, cercetători și scriitori, adică unor autori reputați și prețuiți. Cu fiecare articol, cititorul află noi și noi detalii ale energiei și forței creatoare ale personalităților omagiate, după cum, în a treia parte, el ia cunoștință cu repertoriul de rubrici statornice ale revistei.
Prin acest mozaic de texte interesante și bine scrise se articulează vocația enciclopedică a publicației și se concretizează dorința fondatorilor ei de a păstra vie ideea de a contribui activ la formarea gustului pentru valoare. „Cine vor fi cititorii revistei, cui se adresează ea?”, se întreabă retoric, în prefața primului număr, fondatorii. „Desigur, tuturor vorbitorilor acestui grai fără seamăn, tuturor celor pentru care limba română, „nodul cel mai puternic, dacă nu chiar temelia” neamului, este averea nepieritoare a națiunii, un ideal sacru al existenței ei”.
Din ce în ce mai rar întâlnit în publicațiile românești ale prezentului, respectul față de cititor le poate părea unora ca valoare perimată, însă această valoare reprezintă, în lumea civilizată, cheia de boltă a oricărui exercițiu discursiv profesat în spațiul public, iar redactorii revistei „Limba Română” au înțeles foarte bine că limba de cultură nu este doar limba îngrijită și elevată a vorbitorilor educați, ci și o limbă a respectului și demnității.
„Jurnal de Chişinău”, 24 aprilie 2015