Îți vom resimți îndelung lipsa, Magistre!

Trecerea la cele veșnice a profesorului Solomon Marcus este o pierdere grea pentru știința și cultura românească. Implicat cu pasiune și competență în disocierea proceselor contradictorii și neordinare ale lumii contemporane, academicianul Solomon Marcus a lansat numeroase și prețioase idei. Soluționarea celor mai complicate probleme ale societății, credea savantul, este direct proporțională cu modificarea mentalității cetățenilor, fapt ce reclamă stringența reformelor în cercetare, educație, cultură, morală etc. Domnia Sa a fost printre marile personalități care au sprijinit efortul intelectualilor de a reveni la normalitate, în sensul cel mai larg al cuvântului, implicit în modul de valorizare și valorificare a patrimoniului spiritual național și universal.

Îi vom rămâne pururi recunoscători magistrului pentru că a înțeles drama basarabenilor și a salutat strădania lor de a se afirma în plan identitar, laolaltă cu toți românii. Astfel, conștientizând, în acest sens, statutul neordinar al revistei „Limba Română”, Solomon Marcus a încercat să explice (celor care încă nu înțeleg!) oportunitatea apariției neîntrerupte la Chișinău a unei publicații ce poartă în titulatură numele corect al limbii noastre.

Nu vom uita reacția domnului profesor Solomon Marcus exprimată repetat în legătură cu destinul precar al revistei. Articolul „Un semnal de alarmă: Limba Română”, de exemplu, publicat în mass-media de la București și Chișinău , a generat o discuție extinsă, constituind pentru echipa redacțională o sursă stimulatoare de energie, un mobilizator îndemn de a rezista în vremi deloc faste pentru cultură.

Având în vedere prezentul (și viitorul!) sumbru al revistei „Limba Română”, Solomon Marcus (în cadrul Colocviilor revistei „Limba Română”, desfășurate anul trecut la Chișinău) a sugerat ca finanțarea publicației
„să fie inclusă în categoria proiectelor moldo-române prioritare, de însemnătate pentru întreg spațiul limbii române”. Propunerea respectivă a fost inclusă în textul unui Memoriu adresat Președintelui României, Klaus Iohannis, cu scopul de a motiva necesitatea elaborării unei strategii coerente și durabile pentru susținerea revistei „Limba Română”, de a crea premise efective pentru editarea în bune condiții a publicației ca factor mediatic decisiv în ameliorarea nivelului de utilizare practică a limbii materne.

Solomon Marcus a participat cu entuziasm și dăruire la acțiunile științifice și culturale organizate la Chișinău, inclusiv la Casa Limbii Române, a publicat în revista noastră articole cu amplă rezonanță pe ambele maluri ale Prutului.

În semn de aleasă prețuire a monumentalei sale Opere și cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naștere, a fost elaborată o Ediție specială (nr. 1-2, 2015), în care, pe cuprinsul a 150 de pagini, cercetători, cadre didactice, scriitori, ziariști, colegi, prieteni, discipoli, admiratori au vorbit despre viața și activitatea de creație a profesorului.

Caracter de excepție, cu o putere de muncă de invidiat, suflet de o rară frumusețe și cumsecădenie, magistrul a fost un devotat fiu al cetății, un autentic și constant apărător și nedezmințit promotor al moștenirii culturale, literare și lingvistice. Solomon Marcus a fost mereu preocupat și îngrijorat de soarta Limbii Române – averea inestimabilă a neamului, asociind dăinuirea ei cu ameliorarea necondiționată a sistemului educațional, implicit prin schimbarea atitudinii față de manuale. Astfel, în unul din ultimele sale articole, apărut în februarie 2016, Solomon Marcus accentua testamentar: „Limba română este pusă la o grea încercare, derapajul semantic ne pândește la tot pasul, dar intervine și capacitatea noastră de a «șterge colbul», de astă dată nu de pe «cronice bătrâne», ci de pe programe și manuale pe care a prins o grosime exagerată. Fără o imaginație de mare îndrăzneală și fără un grăunte de «nebunie», fără o cultură care să treacă mult dincolo de orizontul actual al școlii, nu o vom scoate la capăt. Dar dacă vă uitați cu atenție în ochii copiilor, întrezărind așteptările lor, veți înțelege cât de mare e răspunderea noastră”.

Modest, receptiv, delicat, comunicativ, Solomon Marcus a avut întotdeauna inspirația, generozitatea și înțelepciunea de a semăna în jur lumină, spirit cooperant și optimism. Prezența Domniei Sale însemna recucerirea încrederii în forțele proprii, dar și ale societății, însemna sensibilizarea ochiului nostru interior la splendorile vieții, pe lângă care, alteori, în vâltoarea grijilor și necazurilor cotidiene, trecem nepăsători...

Îți vom resimți îndelung lipsa, Maestre! Adio, iubite profesor!

Colegiul de redacție
al revistei „Limba Română”

 P.S. Acest număr de revistă, elaborat în spiritul concepției marcusiene privind optimizarea sistemului educațional, avea „bunul de tipar”, când de la București a venit vestea despre plecarea dintre noi a academicianului Solomon Marcus. Am adăugat doar aceste prime întristătoare pagini, sumarul inițial al revistei rămânând intact, ca un viu omagiu celui care a fost și este Solomon Marcus.