Manualele, o necesară călăuză didactică

Textele incluse la rubrica PRO DIDACTICA continuă dezbaterea din cadrul Colocviului revistei noastre, desfășurat pe 30 august 2015, cu genericul ,,Limba română ca entitate culturală în școală și societate”. Prelegerea magistrală ,,Limba română în școală – la București și Chișinău”¹, prezentată în plenul acestui eveniment științific de către academicianul Solomon Marcus la Casa Limbii Române ,,Nichita Stănescu”, a pus începutul unei discuții de interes primordial pentru învățământul național: calitatea manualelor școlare editate în România și în Republica Moldova. Numeroasele ecouri la problema abordată de către ilustrul cărturar, unul dintre puținii oameni de știință și cultură ce urmărește constant fenomenul educației, marchează existența unor carențe serioase în domeniu, asupra cărora sunt chemați să mediteze factorii decidenți din ministerele de resort ale celor două state românești.

Scriitorul și jurnalistul Gheorghe Pârja din Baia Mare, de exemplu, vorbind despre prelegerea domnului academician Solomon Marcus, subliniază: „Este o analiză a școlii actuale, un semnal de alarmă despre ce se întâmplă cu limba română în condițiile integrării europene și ale globalizării de toate felurile. Întrebările Domniei Sale ne pun pe gânduri: rămâne limba română numai un instrument de comunicare practică sau reușim să o salvăm și să o transmitem noilor generații în toată splendoarea ei culturală și spirituală, cu trecutul ei glorios? Cum să facem față ofensivei vulgare care se manifestă în practica lingvistică de fiecare zi, pe stradă și în mass-media? Da, limba română între infern și paradis. Prelegerea de la Chișinău mi se pare o analiză profundă și îngrijorătoare a savantului” („Graiul Maramureșului”), 10 octombrie 2015).

Vom cita, de asemenea, din articolul „Întâmplări din Casa Limbii Române”, apărut în revista bucureșteană „Cultura literară”, nr. 538 din 29.10.2015, cu semnătura lui C. Stănescu. Autorul întreprinde o analiză profundă, pertinentă, evidențiind mesajele directe sau indirecte,  descifrând unele „subtexte” la care s-a referit S. Marcus. „Prelegerea despre care vorbim ne invită în „Casa Limbii Române”: academicianul român a prezentat-o la Chișinău în ajunul Zilei Limbii Române și – cum cu îndreptățită mândrie spune el însuși – a ținut-o „nu într-un loc oarecare, ci la Casa Limbii Române. Numele Casei, „Nichita Stănescu”, îmi este și el drag. Acest poet a îmbogățit limba română în mod substanțial”. Cum folosește azi școala limba națională îmbogățită de marii ei poeți și scriitori ca Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru? Îngrijorat de agresiunea multiplă și tot mai rapidă de care e pândită „limba ce-o vorbim” – agresiune întreținută și de efectele secundare, negative, ale unui fenomen inevitabil și, în genere, pozitiv, cum este „globalizarea”! –, acad. Solomon Marcus alege să vorbească, deocamdată, nu despre „forțele adverse” din exterior, ci să atace direct și exclusiv „adversarul intern”. Insolită în mediul autohton obișnuit de secole (ca pentru orice rău să dea vina pe alții, pe „paiul” din ochii străinului, ai Europei, în loc să-și scoată „bârna” din propriii săi ochi), această strategie a atacării fără lacrimi patriotice a adversarului intern, mult mai vizibil și mai la îndemână, promite beneficii mari și șanse sporite de victorie”. În încheierea articolului, cu observații pătrunzătoare, subtile și concludente din lumea școlii de azi, C. Stănescu conchide: „Formulată la capătul excursiei extraordinare a academicianului Solomon Marcus prin manualele școlare și nu numai, concluzia este aceasta: «A lua la bani mărunți manualele școlare, iată o acțiune necesară, din care cele de mai sus nu-s decât o mică parte. Trebuie acordat un interes special manualelor de școală primară, un câmp vast de cercetare ne așteaptă pe toți cei care acționăm în direcția scoaterii învățământului din impas». Rostită la Chișinău, prelegerea cât un document de stat despre impasul prin care trece „Casa Limbii Române” este și va rămâne de aceeași mare actualitate și la București. E, carevasăzică, un impas care ne unește”.

Precizăm că o continuare a dezbaterii inițiate de revista ,,Limba Română” de la Chișinău este articolul ,,Copiii, sub agresiunea unei școli care le ignoră nevoile și drepturile. Cazul  dramatic al clasei a V-a”, inserat în acest număr de revistă². Noua investigație cu profil didactic  trădează actualitatea și acuitatea mesajului conținut în textul savantului (reprodus cu întârziere în revista noastră din motive financiare). Numeroasele reacții privind oportunitatea adevăratelor reforme în educație, postate pe diverse rețele de socializare, mai arată că acest proces este foarte complicat și de durată, rămânând a fi una dintre prioritățile învățământului. Revista noastră își propune să publice opinii și atitudini referitor la căile de îmbunătățire a școlarizării, inclusiv referitor la starea manualelor, care trebuie să devină o veritabilă și necesară călăuză didactică, și îndeamnă cititorii (elevi, studenți, profesori, ziariști, scriitori, oameni de știință și de cultură) să participe la acest dialog ce are ca finalitate schimbarea la față a întregului sistem de educație.

Limba Română