Culoare şi concept în tablourile Nataliei Ciornaia

Născută la 22 decembrie 1954, în comuna Chiperceni, raionul Orhei, Republica Moldova, Natalia Ciornaia se formează ca artist plastic între anii 1976-1981 la Academia Naţională de Artă din Lvov, Ucraina. Dedicându-se artei conceptuale, ea practică mai multe genuri: pictură de şevalet, sculptură, grafică, design vestimentar, body-art. Arta conceptuală, unde ideea este mai importantă decât expresia ei fizică, are ca scop redarea gândului, perceperea intelectuală a imaginii. Debutând în 1985, la Expoziţia de Artă Plastică Unională (URSS), artista Natalia Ciornaia se orientează spre o accepţie personală a conceptualismului şi a body-art-ului, în care corpurile modelelor, care dezvăluie conţinutul acţiunii atât prin poze, gesturi, semne şi desene realizate pe piele, cât şi prin vestimentaţie, formează un tot întreg cu fundalul pe care sunt expuse tablourile.

Astfel, în rândul expoziţiilor personale (Noi, Teatrul şi Biocenoza – Artă Conceptuală, Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, 2012; R-4-pictură, Biblioteca Naţională „Vasile Alecsandri”, 2013, sau, recent, 2015 art Collider – Artă Conceptuală, Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, Chişinău), se înscrie şi expoziţia Rapsodii de primăvară, inaugurată la Casa Limbii Române, 2016, în care a lipsit componenta teatralizată body-art, dar care n-a fost mai puţin bogată ca interpretare artistică și conținut. Deşi departe de estetica fovismului şi a liderului ei Anry Matisse, culorile intense, deschise spre percepere publicului, devin modul de bază prin care pictoriţa îşi dezvăluie sentimentele şi dispoziţia. Cu toate că autoarea se depărtează de efectele decorative, specifice fovilor, ea practică contrastele intense: uneori pe fundalul unor game pastelate, ca în lucrarea Antipozi (triptic, 2015, ulei pe pânză), alteori, compoziţional, culoarea apare neonică pe fundalul unui spaţiu cosmic, sau, tainică şi mistică, conturând un tunel-traseu spre alte lumi-universuri, ca în polipticul din șase piese Collider cu malamut (2015, ulei pe PFL).

Imaginile cu subiecte aparent paradiziace ale naturilor statice cu flori, care abundă în nuanţe perceptibile, conţin întreaga gamă coloristică între verde şi roşu, producând o atmosferă degajată, pacifică şi lejeră. Spre deosebire de acestea, compoziţiile sale sunt întotdeauna dramatice, cu efecte neaşteptate, dezinvolte, ca, spre exemplu, în tripticul Antipozi (2015, ulei pe pânză). În lucrările sale pictoriţa combină redarea suprarealistă cu aplicarea tuşelor de culoare în manieră expresionistă, toate unite printr-un excelent simţ al echilibrului: Câinele de pe insula Ibitza (diptic, 2013, ulei pe pânză). Simţul spaţiului îi permite să unească mai multe tablouri, poziţionate pe diverse suprafeţe, orizontal şi vertical, ca în cazul expoziţiei 2015 art Collider şi îi dictează un echilibru coloristic, bazat pe diversitate, dar care este şi omogen.

Revenind la accepţia culorii de către autoare în numeroasele sale naturi statice, ai impresia că florile, redate cu atâta grijă pentru a păstra prospeţimea lor, sunt anume acele plante în care rezidă desăvârșirea, în care este paradisul întruchipat: Natură moartă cu irişi (2015, ulei pe pânză). De o variaţie coloristică deosebită, florile, pentru a căror redare artista are o vocaţie aparte, sunt cele care îi exprimă stările de spirit, culoarea devenind în aceste cazuri mai importantă decât forma, pe care ea totuşi o respectă, de la care porneşte în căutările sale.

Complicate ca logică compoziţională, subiectele Nataliei Ciornaia sunt tratate cu o libertate deosebită: uneori peisajul este inversat, alteori elementele peisajului sunt înclinate, ca în lucrarea Poartă veche (2015, ulei pe pânză), culoarea însă întotdeauna este elocventă şi plurisemantică. Culorile toamnei, ponderabile şi păstoase, devin pentru plasticiană atractive şi apropiate: în Toamna (diptic, 2014, ulei pe pânză) ea uneşte într-un tot întreg culorile aprinse cu cele pastelate, creând un tablou complex cu o atmosferă autumnală. Degradeurile de culori calde cedează locul celor reci în lucrarea Chişinăul vechi (2015, ulei pe PFL), creând o ambianţă austeră şi impasibilă.

Anume culoarea modifică esenţial accepţia tablourilor la nivel psihologic, arta conceptuală, pe lângă forme şi idei, îmbogăţindu-se, în cazul Nataliei Ciornaia, prin culori care au semantica lor şi care adaugă sensuri noi în canavaua tablourilor sale. Astfel, culoarea în tandem cu soluţionările compoziţionale inedite creează un spaţiu polimorf, tratarea plină de libertate a autoarei conducând spre schimbarea percepţiei imaginii. În acest sens este de remarcat tripticul Trei surioare (2015, acril pe pânză), care este inserat într-o schemă compoziţională complicată şi inedită.

Ca şi fovii, care tindeau să exploreze la maximum posibilităţile coloristice ale picturii, Natalia Ciornaia exagerează şi intensifică culorile, obţinând expresivitate şi dramatism în compoziţiile sale. De asemenea, efectele de decorativitate, mai puţin pregnante la autoare, dar, indubitabil, existând, sunt puse în valoare prin contur. Spre deosebire de fovi, Natalia Ciornaia nu renunţă la modelarea formelor prin clarobscur şi la perspectiva liniară.

Alte caracteristici o apropie pe plasticiană de realizările suprarealiştilor, şi anume tendinţele spre bazele acestui curent: visul, miracolul, instinctul, libertatea etc. Estetica suprarealiştilor se întemeiază pe psihoanaliza lui Freud şi filozofia instinctivismului lui Anry Bergson, declarând ca bază a artei lor sfera inconştientului, care se manifestă în vise, halucinaţii, instincte automate, revelaţii etc. Astfel, redarea fotografică, specifică lui Salvador Dali şi Rene Margritte, este prezentă în picturile artistei. Apropiată de academism, tratarea meticuloasă a suprarealiştilor o caracterizează şi pe autoarea noastră, care creează adesea subiecte incompatibile cu realitatea înconjurătoare. Fantasticul absurdului, alogismul o apropie pe plasticiană de acest curent, dar şi o deosebeşte  de el, mai întâi de toate prin faptul că ea combină redarea suprarealistă cu cea expresionistă. Dar, spre deosebire de expresionişti, care cultivă o atitudine bolnăvicioasă, plină de trăiri intense, disperate, autoarea pledează pentru o accepţie estetică mai mult miraculoasă şi echilibrată a propriului univers, inventat şi determinat de firea ei artistică.

Şi, în sfârşit, arta conceptuală a Nataliei Ciornaia nu presupune ideea redată documentar, ci interpretată artistic policrom. Conceptualismul, care nu provoacă trăiri intense emoţionale, ci este orientat spre „dezlegarea” ideii, perceperea intelectuală a operei, conduce, la Natalia Ciornaia, spre redarea expresivă, prin intermediul culorii, care nu concurează cu ideea, n-o lipseşte de sensuri ascunse.

Deosebit pe fundalul epocii şi diferit de creaţiile contemporanilor săi, traseul estetic şi intelectual parcurs de plasticiana Natalia Ciornaia o situează printre cele mai complexe personalităţi ale artei plastice naţionale, ea reuşind, în multitudinea de oferte ale curentelor moderne şi postmoderne, să se afirme ca o creatoare cu propriul „eu” artistic, cu viziune personală, bazată pe studii de specialitate clasice şi înnobilate prin propriile căutări în domeniul artei contemporane.