Discursuri de recepție la Academia Română

Cititorii noștri fideli au observat că revista „Limba Română” și-a extins și diversificat, de-a lungul anilor, atât aria preocupărilor de cercetare și valorificare a tezaurului de cultură și civilizație națională, cât și modalitățile de inițiere într-un domeniu sau altul, într-o problemă sau un cerc restrâns de probleme.

Începând cu numărul curent, revista inițiază o rubrică nouă, intitulată Recurs la patrimoniu, compartiment ce intenționează să (re)aducă în actualitate, integral sau fragmentar, în funcție de plenitudinea păstrării documentelor în analele istoriei, alocuțiunile unor marcante personalități rostite la accederea lor în forul oficial suprem al științei, culturii și civilizației române – Academia Română.

Discursul de recepție al candidatului constituie, pe de o parte, o pagină memorabilă din biografia lui de creație, pe de alta – și din istoria Academiei Române. De regulă, discursul se referă fie la evocarea meritelor unei personalități de vază, fie la abordarea unor probleme generale (istorice, filozofice, socioumane etc.) de importanță deosebită pentru întreaga audiență sau pentru un domeniu din branșa pe care candidatul la titlu o reprezintă.

Două discursuri de excepție inaugurează noua rubrică: „Elogiu satului românesc”, rostit acum 80 de ani, pe 5 iunie 1937, în aula Academiei Române de către omul de cultură, scriitorul, filozoful și diplomatul Lucian Blaga, și [Principiile cercetării de tip umanist], ținut acum 25 de ani, pe 13 martie 1992, de către profesorul Eugeniu Coșeriu, ilustru lingvist de origine basarabeană, cu prilejul conferirii titlului de membru de onoare al Academiei Române.