Profesorul care a făcut Unirea

„Basarabia a ajuns să se aşeze definitiv într-un strat al fiinţei mele”, obișnuia să spună unul dintre cei mai unioniști români pe care i-am cunoscut vreodată, Profesorul Dumitru Irimia. Prin toate acțiunile Domniei Sale a făcut mai mult decât orice politician pentru a apropia cele două spații românești. Voi evoca o singură activitate, dintre multele în care Profesorul Dumitru Irimia se implica an de an, organizându-le și realizându-le cu tenacitatea și meticulozitatea unui profesionist desăvârșit. Activitate de la care am avut multe de învățat – Colocviul Național Studențesc „Mihai Eminescu”.

Ajuns, în 2017, la a XLIII-a ediție, Colocviul Național Studențesc „Mihai Eminescu” rămâne unul dintre cele mai importante evenimente științifice la care am participat și singurul, poate, care a avut un impact atât de mare asupra formării mele.

Joi, ora 10, Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Profesorul Dumitru Irimia rostește tradiționalul: „Bine ați venit acasă!”. Era cel mai așteptat și mai palpitant moment al celor patru zile ale aflării mele la Iași. Nu atât premiile erau importante, cât această acceptare a noastră ca parte a unui corp comun și șansa care ni se oferea de a intra în competiție cu colegi din întreg spațiul românesc și de a ne verifica lecturile, competențele, interesele științifice. Pentru un student la anul trei, venit din Basarabia, din rusificatul oraș Bălți, și format, în adolescență, de Marile Adunări Naționale de la Chișinău, acest salut, lipsit de orice patos lozincard propriu discursurilor unioniste din anii ’90, însemna integrarea firească, alături de cei de la București, Iași, Suceava, Cluj, Brașov, Sibiu, Timișoara, Constanța, Chișinău sau Cernăuți, în patria noastră comună. Iar atitudinea și comportamentul Profesorului Dumitru Irimia însemnau efortul de a ne atenua acel sentiment al înstrăinării pe care îl aveam, după 1990, de multe ori când treceam Prutul.

Îmi amintesc cum, în timpul excursiei de închidere a Colocviului, la Ipotești și Putna, Domnul Profesor era mereu atent să „răzlețească” grupurile formate pe centre universitare, implicându-ne în discuții comune. Numai serile petrecute la „lacul codrilor albastru”, apoi în pridvorul casei Eminovicilor cât făceau!

Iar faptul că după 1990, când a devenit posibilă participarea basarabenilor la colocviu, și mai ales odată cu integrarea învățământului universitar în procesul Bologna, când organizarea unui colocviu „internațional” i-ar fi adus mai multe credite facultății, Profesorul a insistat să păstreze calificativul „național” (dincolo de orice exigențe de acreditare și mai ales lăsând la o parte preocupările guvernanților pentru așa-zisa corectitudine politică), demonstrând devotamentul de neclintit al lui Dumitru Irimia pentru ideea Unirii.

Colocviul Național Studențesc „Mihai Eminescu” nu eliberează diplome de absolvire. Mergând însă an de an la această întrunire științifică, mai întâi ca student, apoi însoțindu-ți studenții, te simți ca și cum ai face parte dintr-o instituție monolită, edificată cu mult drag,  devotament și însuflețire patriotică de Dumitru Irimia – Profesorul care ne-a unit.