Știri din Basarabia de astăzi

Limba de predare

Limba de predare în ţoate şcolile Basarabiei, fără îndoială că e cea rusă, pentru că Rusia stăpâneşte, Rusia cultivă şi stăpânirea rusească e atât de brutală în indolenţa sa şi cultura rusiască e atât de tendenţioasă şi năbuşitoare, încât nimic nu poate răsufla; sub altă stăpânire măcar spiritul de iniţiativă s’ar desvolta¹).

Mi-a fost dat să asist la multe lecţiuni ţinute în şcoli copiilor de moldoveni basarabeni, de învăţători cu un capital lexic moldovenesc foarte redus şi nu puţină şi mică mi-a fost durerea constatând această tortură a unor fiinţi plăpânde, această mutilare a unei limbi al căruia drept la vieaţă, stăpânitorii nu vreau să-l recunoască.

Când vrei să rupi deodată legătura dintre lumea ta copilărească de acasă şi cea în care ai intrat, nu este posibil să nu se facă un mare gol în sufletul său. Simţi o desorientare, o perplexitate şi nu te pricepi ce să spui şi ce să gândeşti de acest musafir nepoftit al vieţii tale sufleteşti. Părinţilor le pare bine, când copiii învaţă, văd că limba rusească „îi mai întrebată, decât cei moldovenească; cu ruseasca ti duci şi în fundu pământului, da cu moldoveneasca în satu tău şi atâtea prăjini, câte poţi măsura cu nasu”. Ei zic că „pentru trăit în lume mai uşor şi mai curat e de mare folos limba rusască: la muscali eşti om cu cap, la o slujbă (nacealnicie), eşti primit, da cu moldovineasca tot bolvan baran rămâi. Dacă mântue copchilu dvuclasnâi, pot să ajungă macar uciţi (învăţători), zborcici (banari, cei ce strâng carboave pentru dări), la poştă, telegraf, la poizd (tren); îţi poate vorbi cu orice om din lume, poate cunoaşte „ce-i bine şi ce-i rău”. E de prisos să spun, că mult se minunează moldovenii noştri de peste Prut, când aud că cineva dintre cei cu carte – nu ştie ruseşte şi-ţi spun verde: „ce fel de carte ştii D-ta, dacă nu ştii ruseşte? Unde se poate ţară pe lume, unde să nu se înveţe ruseşte?”.

Moldoveneşte şi Româneşte

Cei cari au idee că există pe lume o ţară cu numele România, apoi ştiu că acolo trebuie să se vorbească o limbă, care nu poate fi, decât românească. „Doamne gre trebue să cie limba ceia di la dumneavoastră, de nu se învaţă pe la noi prin şcoli şi academii, că doar rusu-i cuminte, el fereşte pe creştini de greutăţi”. Mai auzi pe câte unul când te constată că vorbeşti aproape de dânşii: „Se vede că nici capu D-tale, cât îi de sănătos n’o dovedit să poţi învăţă ghine româneşte, că auzim că tare-i greu”. O idee precisă iarăşi nu au; unii cred că Moldova de peste Prut, e ca şi a lor, că „Moldovenii cei de peste Prut” sunt „tot de un neam cu dânşii, îs fraţi numa nu pot da mâna de Prut” (p. 57-58).

Limba Basarabenilor

Asupra limbei moldoveneşti în Basarabia ne trebue studii mai speciale şi mai aprofundate. Ne interesează nu numai pentru curăţenia ei – ci şi pentrucă din punct de vedere geografic, nu e dispusă aşa cum am crede noi.

Evident ar fi ca, cei imediat vecini cu România, să aibă limba cea mai curată. Faptul nu e totdeauna aşa.

S’ar părea la prima constatare, după slabele sforţări culturale ruseşti : – un sat ca Colincăuţii din Hotin cu 5127 de moldoveni şi 310 ovrei, are şcoală numai cu 60 de elevi –, că Rusia nu doreşte să desnaţionalizeze, ci să stăpânească numai; însă nu e aşa. S’au adus colonişti şi s’au presărat în toate părţile, pe ici, pe colo, mai ales la părţile de graniţă, cu scop ca să sfarme blocul etnic şi legătura de limbă a neamului nostru. Acei ce aveau însă misiunea de a desnaţionaliza, de a înstreina, parte s’au înstreinat ei singuri – parte mai rezistă şi astăzi – insule răzleţe de streinism, mai ales slavism, care pe lângă câteva elemente ruseşti în limbă – au dat mai totdeauna Moldovenilor, un isvor nesecat de satirizare. Limba moldovenească dinspre părţile Prutului, ale Bucovinei şi cele de Sud – e amestecată şi împestriţată cu elemente ruseşti, introduse fie de muscalii păzitori de frontieră – între cari rar se găseşte vre-unu „Moldovan din Karsonskii Gubernii”, cu grai curat moldovenesc; fie de colonişti, – parte din ei înghiţiţi de moldoveni – parte încă rezistând, fie de neguţătorii „caţachii”, adică lipoveni staroverţi, fie de stafia periculoasă a malorusismului (atât de gravă pentru Bucovina), am putea zice şi pentru nordul Basarabiei.

La semănătorii de elemente străine în graiul moldovenesc al basarabenilor trebuie să adăogăm mai ales pe evreii – fie din sate, fie din oraşe care, ştiind ceva ruseşte, nu se poate să nu introducă câteva vorbe ruseşti în grai, pentru a fi şi ei la modă. Apoi nevoile zilnice punându-te în contact pe tine basarabean – cu diferite autorităţi şi feţe, e imposibil să nu ţi se introducă în grai elemente, cari dă peste tine, de cari la urma urmei ai nevoie – căci eşti sub vremi – şi pe cari cuvinte le prinzi bine, le prinzi rău, le ţii pe vârful limbei pentru „când îţi trebuie” şi „zboară când n’ai nevoie multă vreme de dânsele”.

O populaţie cu o limbă moldovenească curată există şi pe părţile de margine, merge însă tot curăţindu-se spre interior şi spre Nistru, aşa încât părţile dinăuntru ale ţinuturilor: Hotin – cu prea puţini răzeşi – Bălţi şi Kişinău – cu cei mai mulţi răzeşi – Soroca, Orheiul, – au cea mai curată şi mai frumoasă limbă moldovenească; apoi Benderul, Ismail şi Akermanul (aceste două din urmă fără nici un răzeş), au populaţia foarte împestriţată, amestecată şi limba deasemenea.

Românul – ce călătoreşte prin o aşa provincie–problemă pentru românime – va găsi următoarele forme de grai moldovenesc în Basarabia:

1. Cei bătrâni, cari n-au învăţat deloc la şcoală, au puţină cunoştinţă de neam, sau mai deloc, însă vorbesc o limbă curată în care vei întâlni elemente curate, arhaice, forme vechi gramaticale. Dintre aceştia sunt unii, cari zic – ca prin vis – că neamul moldovenesc este mare.

2. Cei cari n’au învăţat deloc la şcoală, de toate vârstele, au graiul celor bătrâni, mai ales al mamelor.

3. Cei ce n’au învăţat la şcoală, dar au făcut armată, au câtva timp amintirea unor expresii auzite în armată, pe cari însă repede le uită.

4. Cei ce au învăţat carte şi au făcut şi armată, au un capital lexic strein – de bună seamă – mai bogat; când vor vorbi moldoveneşte cu unul mai cult vor întrebuinţa foarte multe elemente străine, crezând că aşa trebuie să vorbească un om cult; caută deci să facă impresie, să pară „şcolit”, nu „bolvan”, ori „baran”. Nu e rar cazul, când aceştia – uitând însemnarea cuvintelor ruseşti – le întrebuinţează rău, bineînţeles moldovenizându-le.

5. Cei ce au învăţat carte, dar n’au făcut „la muscali” după 4 – 5 ani abia de mai cunosc literile, rar care se mai interesează (românul e acelaş ori unde), e indiferent şi poate acestei indiferenţe, avem a-i mulţumi în primul loc că limba şi datinele se păstrează acolo.

6. Generaţia tânără – masculină, ori femenină – absolvenţi proaspeţi ai şcoalelor primare (ţărani).

7. Generaţia tânără – ce urmează diferite şcoli secundare – vorbesc foarte greu şi cu jenă moldoveneşte; par’că li-ar fi ruşine şi ca unii ce cred, că se compromit cu această limbă.

8. Graiul sexului femenin ţărănesc, cea mai tare piatră, care ţine temelia neamului nostru basarabean (prea puţine fete învaţă la şcoală); prea rar e însă cazul când vreuna să se ducă la „dvuclasnâi”, sau „ghimnazie”, aceasta numai când vreun băiat de ţăran – poate frate al ei – a păşit înainte, s’a ridicat în „intelighenţie”; în orice prilej altă limbă nu-ţi va grăi, decât numai rusească. Moldoveneşte îşi aduce aminte că „o ştiut, da s’o uitat aceia de amu de mult”.

Dacă o împrejurare i-ar lua condeiul din mână, ea ar veni acasă, şi în trei ani ar fi cea mai curată moldoveancă.

9. Graiul păturii culte: preoţi, învăţători, medici etc. – de origine moldovenească – cu rare excepţii, manifestă o vie indiferenţă către tot ce-i scris în moldoveneşte, pentru tot ce-i vorbă moldovenească; când stau de vorbă cu unul ce ştie ruseşte şi dacă celalt dă „pe moldovenie”, el o întoarnă iar „pe rusie”).

Dintre aceste categorii – cari sunt ştiutori de carte – ies cei ce posedă limba cultă moldovenească din Basarabia. Ţăranii între ei – la petreceri ce se fac după datina din străbuni şi în intimitate – nu amestică – mai niciodată în graiul moldovenesc – cuvinte ruseşti.

Iată specimene de limbă cultă moldovenească din Basarabia – acomodată pentru popor – fie compuneri originale, fie după tălmăciri. Un „Moşu Vasile” în „Basarabia”, din 1908: Pân răsare soarele îţi mănâncă ceaţa ochii. Proverbul mai sus adus şi altele, precum: Până îi vine chefu bogatului, îi iese sufletul săracului, foarte se potrivesc la starea în care se află ţăranii în ziua de azi (p. 129-132).

Notă:

¹ Vina e şi a noastră; căci n’avem decât să reflectăm asupra progreselor culturale făcute de Poloni şi de Germani în Rusia, pentru ca să ne încredinţăm că cu ceva restricţiuni, cultura în limba naţională e posibilă şi în Rusia. Noi ne-am mulţumit să ne hrănim numai cu ştiri uşoare din presa străină şi cu tendinţi de ponegrire a Rusiei, iar de fraţii noştri nu ne-am interesat, socotindu-i pierduţi.