Sfatul Ţării

Ce se numeşte Sfatul Ţării în Republica Moldovenească?

Priceput lucru este că Sfatul Ţării la Moldoveni este organul dreptăţii şi izvorul înţelepciunii, izvorul din care Moldoveanul poate să soarbă apa, după care de o sută de ani înşetoşează. Luptătorii dreptăţilor moldoveneşti l-au înfiinţat, şi cu înfiinţarea Sfatului Ţării s-au ridicat întunerecul de pizmaşii asupra neamului românesc, s-au turburat iadul şi s-au cutremurat şi avezuha şi nu-şi poate da sama nici azi cum un norod înmormântat, un norod întunecat şi de lume uitat se ridică puternic. Au trimis avezuha puterea sa, să surpe tot ce este sfânt al norodului celui blând, au ridicat nori şi fulgere cu trăsnete înfricoşate, şi puţin-puţin şi eram călcaţi, poate şi pe veci, de nu ne-ar fi scos de supt canga şi aripa hiarii, fraţii noştri cei adevăraţi, fraţii de peste Prut. Iată, s-au miluit şi ne-au scos cu sângele fiilor săi, care din destul s-au vărsat, ca noi să înviem, ca noi să trăim, ca noi să ne luminăm şi să cunoaştem lumina zilei. Iată, noi astăzi facem ochi, dar ochii noştri de urdori încă-s bolnavi şi nu putem încă a ne uita la lumină fără de ochelari negri. Şi ni se pare că încă multă vreme durere avem să tragem, până când vom da peste doctorul care ştie lecui. Dar totuşi. Republica Moldovenească, mulţumită României, lucrează în Sfatul Ţării, şi parcă ai crede că-i Parlament, ca şi-n alte ţări, numai se deosebeşte că-i pe toată lăţimea platformei democratice şi mai presus, prin alte ţări, Parlamentul e lumina ţării. La noi însă nu e tocmai aşa, căci astăzi în Sfatul Ţării se face un fel de politică internaţională.

Acuma însă e veacul în care toate neamurile să-şi caute cuibul, şi Sfatul Ţării trebuie să priceapă ţânta sa. Caute leacul şi să ridice parlamentul Republicei Moldoveneşti la treapta cea cuviincioasă, ca măcar ceva-ceva să se învrednicească a se numi Parlament.

Parlamentul nu-i sinagogă, ori bulevard, da-i scaunul înţelepciunii lui Solomon şi ţării lui Samson; în el trebuie să se grăiască cu limba cea de la Duhul sfânt, dar nu cu acea născocită de Ruşi. Că tot ceea ce este de la om piere, dar ceea ce este de la Dumnezeu în veci va fi.

7 Martie 1918