Chișinăul în urcușul spre Unire

Chişinăul reprezintă unul dintre cele mai vechi şi importante orașe din Republica Moldova. Este localitatea cu începuturi de viaţă strămoşească, cu înălţări şi decăderi în epoca medievală, cu ascensiuni de creștere și  dezvoltare în perioada de transformare a vechiului târg de provincie într-un oraş de prosperitate modernă.

Cercetările arheologice şi investigaţiile documentare au pus în evidenţă dovezi sigure cu privire la ve­chimea şi continuitatea vieţii umane în această zonă. Printre vestigii sunt considerate vetrele autohtonilor geto-daci, descoperite pe teritoriul actualelor cartiere și suburbii ale orașului. Reminiscenţele trecutului probează în cuprinsul orașului însemnele activității oamenilor în diferite domenii ale vieți umane materiale și spirituale.

Documentele istorice ne informează cu precizie asupra evenimentelor şi faptelor ce s-au perindat în curs de secole: prima atestare documentară a numelui topic Chişinău (1436); existenţa unui sat Chişinău, cu moşie şi acare­turi în hotarele sale, proprietate a pârcălabului Vlaicu (1466), precum şi a mă­năstirilor Sf. Vineri şi Galata din Iaşi (1640, 1641); menţiunile cu privire la târgul Chişinău şi la meșteșugarii și negustorii săi (1650, 1666), apoi şi cele referitoare la centrul administrativ de ţinut şi la oraşul Chişinău (1716, 1739, 1772-1774, 1817 etc.).

Ca punct de plecare în desemnarea vechii așezări a servit un prim izvor al orașului, denumit popular chișinău. Semnificaţia acestui cuvânt ar fi fost „izvor, cişmea, fântână arteziană”, cuvânt dispărut din vocabularul actual al limbii noastre, păstrat doar în toponimia istorică: Chişinăul lui Albaş, Chişinăul de sub Stâncă, Chişinăul Roşu, Chişinăul Mare, Chişinăul de  pe Criş. Denumirii de  Chişinău i s-au dat şi alte explicaţii (ung. Kiş Jeno „Jeno cel Mic”, tăt. keşene „capelă pe mormânt”, „mausoleu”), care, din lipsă de dovezi sigure, istorice şi lingvistice, au fost abandonate.

Mărturii vii ale vremurilor trecute sunt urmele fostelor posturi de strajă şi semnali­zare, situate pe cele şapte coline ale urbei, ruinele vechilor fortificaţii, descoperite în perimetrul cartierelor și suburbiilor, acestea servind populaţiei băştinaşe ca locuri de adăpost şi de refugiu în timp de primejdii (războaie, invazii etc.). Istoria oraşului şi-a găsit întruchipare şi în obiectivele urbane existente astăzi: edificii, monumente, parcuri, scuaruri etc. Principalele momente din viaţa materială şi spirituală a oamenilor şi-au găsit reflectare și în denumirile de bulevarde, străzi, pieţe. Aceste nume evocă evenimente şi fapte petrecute cândva demult, caracterizând diferite aspecte ale vieţii oraşului şi orăşenilor, redau particularităţile fizico-geografice şi naturale ale terenului.

Prezentul studiu ne oferă posibilitatea cunoaşterii istoriei oraşului, invitându-ne la o călătorie imaginară prin contemplarea imaginilor actuale şi de epocă, dispunând şi de unele explicații și comentarii de ordin urbanistic şi urbonimic.

Cronica oraşului (1)

1436 iulie 17. Este data primei atestări documentare a numelui topic Chişinău, acesta referindu-se la o aşezare mai veche: „sat pe Bâc, de cealaltă parte a râului, pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Albaş”. Ca punct de plecare în crearea toponimului a servit deci un izvor, izvorul dintâi al orașului.

1466. În acest an Ştefan cel Mare confirmă unchiului său Vlaicu, pârcălab de Hotin, Orhei şi Ceta­tea Albă, o „selişte”, cu întreaga moşie şi cu moară: „la Chişinău, la Fântâna Albişoara, ce s-au cumpărat de la Toader, feciorul lui Fedor, şi fratelui său, drept 120 de arginţi”.

1576 aprilie 25. Moşia Chişinăului, care mai bine de un secol s-a aflat în stăpânirea urmaşilor lui Vlaicu pârcălab, devine proprietatea lui Drăguş: „Vasutca, fiica Maricăi, nepoata lui Ieremia, ce a fost vistiernic, strănepoata lui Vlaicu, de bună voia ei, de ni­meni silită nici asuprită, şi-a vândut ocina şi moşia ei dreaptă, un sat cu numele Chişinăul pe Bâc, în ţinutul Lăpuşnei, şi cu mori pe Bâc, din ispisocul de întăritură, pe care l-a avut strămoşul ei Vlaicu de la Ştefan Voievod cel Bătrân, şi l-a vândut slugii noastre, lui Dră­guş, ce a fost ureadnic în Iaşi, drept 500 de galbeni”.

1640-1641. Chişinăul, și unele sate din apropiere devin posesiune a mănăstirilor Sf. Vineri și Galata din Iaşi.

1650. În timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), Chişinăul era cunoscut ca principal centru economic pe noul drum comercial  Cetatea Albă-Tighina-Iași-Suceava.

1666 martie 2. Localitatea este menţionată documentar ca târg în ţinutul Lăpuşna, iar cei care se ocupau cu negoţul ca neguțători sau  târgoveţi.

1670-1670. Negustorii locali posedau dughene și cârciumi, în care se vindeau ţesături, încălţăminte, sare, crupe, miere, ceară, vin, rachiu, tutun. La iarmaroacele din Chișinău se aduceau de vânzare cereale, vite, furaje, păsări, peşte, piei, blănuri, fructe, legume.

1675-1700. Chişinăul creşte şi se dezvoltă treptat, ocupând noi teritorii din cuprinsul moşiilor mănăstireşti. Locuitorii sunt obligaţi să plătească impozite pentru casele, dughenele și beciurile construite în afara limitelor târgului.

1677. Cronica polonă de Miron Costin (1633-1691) inserează Chişinăul printre oraşele din Ţara de Jos a Moldovei. În Poema polonă cronicarul consemnează că în ţinutul Lăpuşnei se aflau ca localități principale doar târgul Lăpuşna şi târgușorul Chişinău.

1683. Către sfârşitul sec. al XVII-lea şi în prima jumătate a sec. al XVIII-lea Moldova devine arena unor războaie purtate pe teritoriul ei de străini: polonezii cu turcii și tătarii, ruşii cu turcii și tătarii de Crimeea. În 1683 oraşul este ocupat şi devastat de cazaci. În 1690 turcii şi tătarii îl ard şi-l ruinează în mare parte, ca în 1739 să-l treacă din nou prin foc şi sabie.

1716. Dimitrie Cantemir, în opera sa istorico-geografică Descrierea Moldovei, aminteşte de târgul Chişinău, dar nu-l tratează ca localitate de aceeaşi mărime şi importanţă cu Tighina şi Lăpuşna.

1739 februarie 2. După un plan-schemă de la această dată, satul Chişinău de mai înainte este amplasat pe malul drept al Bâcului, de stânga râului fiind indicate aşezările rurale  Visterniceni şi Râşcani.

1758. Din relatările unui călător străin aflăm că Chișinăul  medieval semăna cu „un târguşor de provincie, cu uliţe strâmte şi întortocheate, care tindeau să urce în sus pe versantul apusean, cu case mici acoperite cu şindilă și stuf, împrejmuite de garduri improvizate din bârne şi nuiele, cu turlele câtorva biserici de lemn iţite printre copacii de salcâmi”.

1772-1774. Recensământul populaţiei Moldovei din acești ani fixează pentru Chişinău 162 de birnici (aproximativ 700-800 de locui­tori). Principala lor ocupaţie era comerţul, meşteşugăritul, dar şi agricultura, creşterea vitelor, pescuitul, vânatul. Aici locuiau români de baștină, precum şi colonişti armeni, greci, evrei. Se stabilesc aici cu traiul, îşi construiesc case mari cu etaje moşierii şi comercianţii bogaţi. Apar şi primele biserici zidite din piatră: Măzărachi (1752-1757), Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (1777).

1800. În a doua jumătate a sec. al XVII-lea în oraş iau fiinţă primele şcoli organizate şi susţinute de către in­stituţiile de stat. Niște case speciale pentru instruirea copiilor existau și pe lângă comunităţile obşteşti și biserici (Măzărachi, 1800 ș.a.). Printr-un act din 28 mai 1803, emis de Alexandru Moruzi, este instituită prima şcoală domnească din Chişinău.

1812 mai 16. Prin Tratatul de Pace de la Bucureşti între Rusia şi Turcia, Basarabia este anexată la Rusia şi declarată regiune a Imperiului Ţarist.

1813. În oraș este deschis Seminarul teologic, care avea o bibliotecă şi o tipografie.

1818. Chişinăul, devinit oraș, este desemnat centru administrativ al regiunii Basarabia. În viaţa economică şi culturală a urbei au loc transfor­mări esenţiale. Aici se stabilesc noi funcţionari de stat, duhovnici, negustori, meşteşugari. La periferia de vest a oraşului sunt dislocate unităţi ale armatei ruse. Îşi fac apariţia noi instituţii şi organizaţii oficiale de stat.

1820-1850. Această perioadă se caracterizează prin evenimente şi fapte remarcabile. La Chişinău se află în surghiun poetul rus A. S. Puşkin (1820-1823). Se deschid primele şcoli lancasteriene. Este construită Catedrala cu monumentala Clopotniţă în preajmă (1830-1836) și Arcul de Triumf (1840-1841), denumit inițial Porţile Sfinte. Se deschide Biblioteca Publică Orășenească (1832), sunt inaugurate câteva şcoli: Liceul Regional (1833), Şcoala Pomicolă din Basarabia (1842). Este construit Fantalul, fântâna arteziană cu şipote de sub dealul bisericii  Măzărachi (1829-1834). Au fost înălţate Biserica Luterană (1838), Biserica Romano-Catolică (1840-1843) şi rezidite bisericile Înălţarea Domnului (1830) și Sf. Haralambie (1836).

1850-1855. După planul general de dezvoltare a oraşului, aprobat în 1834, se orânduiesc în linii drepte străzile urbei, iau contur principalele artere şi cartiere. Sporeşte numărul populaţiei pe bază de urbanizare locală şi de colonizare cu locuitori stră­mutaţi din alte regiuni şi cu migranţi şi bejenari de peste hotare (bulgari, sârbi, greci, armeni). Majoritari conti­nuau să rămână totuşi românii. Dinamica populaţiei din oraș: 1812 – 7 mii loc., 1830 – 26 mii loc., 1835 – 34 mii loc., 1845 – 52 mii loc., 1850 – 58 mii loc., 1855 – 60 mii locuitori.

1856-1870. Arhitect principal al oraşului este confirmat Alexander Bernardazzi, datorită căruia Chişinăul se transformă într-un centru urban de tip european. Curând apar primele edificii de proporţii, cu aspect modern: blocuri de locuit, instituţii publice, bisericile Sf. Teodor-Tiron (1858), Sf. Treime (1869). Se pavează străzile şi pieţele, se amenajează parcurile şi scuarurile, pe arterele principale se instalează felinare cu gaz lampant.

1871-1895. Se construieşte gara şi se inaugurează circulaţia pe linia de cale ferată Chişinău–Tighina–Ti­raspol. Mai târziu (1889), în oraş, pe strada principală, se pune în funcţiune tramvaiul cu cai (konka). Se dă în folosinţă primul apeduct orăşenesc (1892).

1895-1900. Este finalizată construcţia Capelei Gimnaziului de Fete, astăzi Biserica Sf. Cuvioasa Teodora de la Sihla (arhitect A. Bernardazzi). Se află în stadiu de construcţie Biserica Sf. Dumitru, precum şi impunătoarea sa clopot­niţă cu 5 clopote.

1905-1917. Chişinăul devine centrul evenimentelor de rezonanţă istorică: se intensifică mişcarea pentru drepturile na­ţionale; se regrupează forţele democratice, formând un front comun împotriva regimului de asuprire ţarist; ia ființă Partidul Naţional Moldovenesc şi se creează unităţi militare naţionale; îşi fac apariţia noi ziare şi reviste în limba română; apar noi societăţi şi instituţii publice; au loc întruniri ale muncitorilor şi ţăranilor şi se convoacă congrese ale învăţătorilor, ţăranilor şi ostaşilor; este creat Sfatul Ţării, organul suprem legislativ şi electiv al Basarabiei (20 octombrie 1917), care, exprimând voinţa majorităţii populaţiei din provincie, proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti (2 decembrie 1917).

1918 martie 27/aprilie 3. Sfatul Ţării, prin votare parlamentară, adoptă Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România. După semnarea Tratatului de la Paris (28 octombrie 1918), Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia recunosc Actul Unirii Basarabiei cu România.

1920-1935. Este perioada când Basarabia se încadrează activ în viaţa politică, eco­nomică şi culturală românească. Se efectuează reorganizarea administraţiei publice, se naţionalizează băncile, se traduce în fapt reforma agrară. La Chişinău încep să func­ţioneze întreprinderi ale industriei uşoare şi alimentare: fabricile de încălţăminte, de tricotaje, de blănuri, de mezeluri, câteva mori şi brutării. Renaşte cultura şi arta naţio­nală, se dezvoltă învăţământul mediu şi superior. Se înfiinţează Societatea Scriitorilor din Basarabia (1921). Se editează o serie de reviste (Arhivele Basarabiei, Luminătorul, Viaţa Basarabiei) şi ziare (Basarabia, Cuvânt moldovenesc, Dreptatea, Sfatul Ţării), reapare cotidianul România Nouă şi alte periodice. Se inaugurează Liceul Militar, Liceul de Fete Regina Maria, Gimnaziul Mihai Eminescu, Liceul B. P. Hasdeu, Liceul Eparhial.

La Chişinău este transferată Facultatea de Ştiinţe Agricole din Iaşi (1933). Este fondat Institutul Social din Basarabia (1934, preşedinte P. Halippa). Activează câteva şcoli superioare de muzică: Conservatorul Unirea, Conservatorul Naţional. Se deschide Muzeul Naţional de Istorie a Naturii şi Muzeul Bisericesc. Începe să activeze Teatrul Naţional (1920). Sunt înălţate câteva monumente: Lupoaica Capitolină (1925), Ştefan cel Mare (1928). Funcționau mai multe cinematografe şi cluburi: Orfeum, Odeon, Express, Colosseum, Clubul Polonez. La renovarea vieţii sociale şi la renaşterea spiritualităţii naţionale şi-au adus contribuţia eminente personalităţi ale istoriei şi culturii nea­mului: P. Halippa, I. Inculeţ, I. Pelivan, Al. Mateevici, O. Ghibu, N. Iorga, M. Sadoveanu, O. Goga, Gh. Madan, E. Alistar.

1940 iunie 28. Conform odiosului plan Ribbentrop–Molotov din 23 aprilie 1939, URSS ocupă forţat Basarabia, care este apoi (2 august 1940) încorporată parţial (fără judeţele Hotin, Cetatea Albă şi Ismail) în componenţa RSS Moldoveneşti. Chişinăul devine capitală a RSSM. Urmează un intens proces de sovietizare a vieţii publice.

1941-1944. Basarabia este reintegrată în hotarele României. Chişinăul devine sediu al Guvernământului pentru organi­zarea provinciilor Basarabia şi Bucovina.

1944 august 24. Basarabia este reocupată de trupele Armatei Sovietice. La Chişinău şi în întreaga provincie se reinstalea­ză organele puterii de stat comunist-totalitare. În următorii ani, sub pretextul restabilirii economiei şi dezvoltării culturii naţionale („moldoveneşti”),  se întreprind măsuri de industrializare şi colectivizare a ramurilor economice, de politizare şi de ideologizare în spirit comunist a culturii, ştiinţei, artei, învăţământului. Acestea cu aplicarea celor mai crunte metode şi mijloace de asuprire şi reprimare: persecutări, arestări, condamnări, deportări, sărăcie şi foamete organizate, deznaţionalizarea autohtonilor, încălcarea drepturilor omului. La posturile de conducere în organele centrale şi locale sunt înscăunaţi oameni străini, aduşi din alte regiuni, mai cu seamă din Rusia, precum şi colaboraţionişti din partea locului.

1945-1960. Chişinăul, prin munca istovitoare şi abnegaţia băştinaşilor, se ridică treptat din ruinele pricinuite de război, îşi restabileşte forţele creatoare şi capacităţile de producţie. Îşi reiau activitatea vechile întreprinderi, intră în funcţiune noi fabrici şi uzine: Fabrica de Tricotaje, Uzina Mecanică, Fabrica de Confecţii, Uzina de Armatură şi Panouri Mari, Fabrica de Încălţăminte, Fabrica de Mobilă. Ia amploare învăţământul superior şi ştiinţa prin deschiderea Universităţii de Stat, Institutului de Medicină, Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS. Este creat Studioul Cinematografic Mol­dova-film, se înfiinţează Ansamblul de Dansuri Populare Joc, Teatrul Republican de Păpuşi Licurici. Se pun în funcţiune primele linii de troleibuz. Este deschis Spitalul Clinic Republican pentru Copii. Se dă în exploatare Stadionul Republican. Se deschide Teatrul de Operă şi Balet, Cinematograful Patria. Se inaugurează Aleea Clasicilor literaturii române. Au loc primele congrese ale arhitecţilor, artiştilor plastici, compozitorilor, scriitorilor, jurnaliştilor. Începe să funcţioneze Televi­ziunea din Chișinău.

1961-1985. Aceşti ani se impun printr-un avânt sporit de muncă, prin speranţa şi străduinţele celor ce trudesc spre a pune temeliile unei vieţi mai bune şi mai drepte, acestea încununate de unele realizări şi succese pe plan economic şi cultural. Continuă dezvoltarea extensivă a Chişinăului. Cen­trul oraşului este reconstruit, aici făcându-şi apariţia edificii impunătoare moderne: Casa Guvernului, Palatul de Cultură al Sindicatelor, Palatul Naţional, Teatrul de Operă şi Balet, Circul de Stat, Casa Radio, hotelurile Codru, Naţional. Şi-au reînnoit aspectul edilitar vechile cartiere şi suburbii: Botani­ca, Buiucani, Râşcani, Ciocana. Producţii noi industriale şi alimentare au început să furnizeze Uzina de Tractoare, aso­ciaţiile de producţie Zorile şi Floare, Combinatul de Vin şi Coniac, Uzina de Frigidere, Uzina de Pompe, Combinatul de Carne, Fabrica de Bomboane Bucuria. S-a dat în exploatare conducta Magistralei de gaze naturale, s-a deschis Centrul de Ocrotire a Sănătăţii Mamei şi Copilului. Pe baza Filialei s-a înfiinţat Academia de Ştiinţe a Moldovei şi a fost fondată Grădina Botanică a Academiei. Şi-a deschis uşile Institutul Politehnic. A intrat în funcţiune Tipografia Centrală.

1986-1990. Situaţia de stagnare în economia URSS, criza politică şi ideologică în sistemul totalitar-comunist, acţiunile de revoltă ale oamenilor muncii în diferite regiuni şi republici ale fostei uniuni au avut drept consecinţe puternice mani­festări cu caracter anticomunist şi antisovietic la Chişinău şi în alte oraşe din Moldova. Principalele revendicări şi cerinţe: revenirea la tradiţiile istorice şi valorile culturale naţionale, punerea în drepturile sale fireşti a limbii române şi scrisului românesc, recunoaşterea şi respectarea drepturilor omului la cuvânt şi libera cugetare. Curând are loc prăbuşirea Imperiu­lui Sovietic.

1989 august 31. Este adoptată Legea cu privire la statutul oficial, de stat al limbii române şi revenirea ei la grafia latină.

1990 aprilie 27. Intră în aplicare Legea cu privire la drapelul de stat Tricolorul.

1990 iunie 23. Este adoptată Declaraţia despre suveranitatea Republicii Moldova.

1991 august 27. Este adoptată Declaraţia despre independenţa Republicii Moldova.

1992. Republica Moldova devine membru al OSCE (30 ianuarie) şi membru al ONU (2 martie).

1993-2000. Chişinăul găzduieşte ambasadele multor state, reprezentanţele instituţiilor şi organismelor internaţionale. Aici au loc reuniri la nivel înalt, sunt organizate conferinţe, sesiuni şi congrese ştiinţifice mondia­le. Iau fiinţă multe întreprinderi şi firme mixte moldo-străine. Periodic se deschid expoziţii şi târguri în diferite domenii şi ramuri economice.

2010-2018. Moldova parcurge astăzi calea deschiderii spre o lume nouă. Chişinăul se afirmă ca principal centru economic şi cultural pe plan naţional şi european.

Serial cu acest generic pentru 2018: Cronica orașului (1), Centrul istoric (1,2), Botanica (1), Buiucani (1), Râșcani (1), Ciocana (1) ș.a.