Omagiu făuritorilor Marii Uniri de la 1918

Lansare de carte la Iași

La 24 ianuarie curent, Iașul a întâmpinat oaspeții veniți la cinstirea Micii Uniri de la 1859 ca întotdeauna cu o atmosferă de sărbătoare. Pretutindeni, în ciuda unei temperaturi neobișnuit de joase pentru acest timp, tocmai -19°C, numai muzică populară, fețe de oameni veseli, foarte mulți purtând straie naționale, pasajul pietonal de la statuia lui Alexandru I. Cuza și până la palat – plin de lume binevoitoare și dornică de comunicare. Tradiționala horă a Unirii parcă s-a dezlănțuit într-un șir fără de capăt… Deși a urmat calea tradiției constituită de zeci de ani, sărbătoarea din acest an poartă o încărcătură emoțională aparte. Ea se circumscrie sublimului eveniment pe care îl marcăm, Centenarul Marii Uniri.

Întreprinderea Editorial-Poligrafică „Știința” de la Chișinău a venit la sărbătoare cu o noutate editorială de excepție, un album consacrat Marii Uniri de la 1918, intitulat Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918.

Întrucât apariția volumului a coincis cu ziua sărbătorii de la Iași, Editura a decis, de comun acord cu conducerea Muzeului Unirii din Iași, ca prima lansare să se producă în această incintă, fostă reședință a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, făuritorul Micii Uniri, și reședință a regelui Ferdinand, întregitorul țării, sub al cărui sceptru a fost realizată Marea Unire. La festivitatea de lansare, Editura a avut ca invitați speciali câteva personalități ale Iașului, specialiști în domeniu: academicianul Alexandru Zub, prof. univ., dr. Gheorghe Iacob, unul dintre prorectorii Universității „Al. I. Cuza”, și prof. Cătălin Turliuc, cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași. Alături de invitați au fost prezenți și autorii albumului: prof. univ., dr. habilitat în istorie Ion Țurcanu și Mihai Papuc.

Desfășurarea evenimentului a fost moderată de dr. inginer Gheorghe Prini, directorul Î.E.P. „Știința”, care a mulțumit publicului pentru participare și interesul manifestat față de ediția în discuție. Domnia Sa a menționat dorința Editurii de a tipări o asemenea lucrare. Istoricul Ion Țurcanu era pregătit să răspundă, propunând un concept care pe parcurs a fost modelat, perfecționat, completat până a se ajunge la formula în care a apărut.

Ediția din 2016 Documente Sfatul Țării (1), tipărită de Editură, cuprindea toate procesele-verbale ale ședințelor în plen ale primului parlament basarabean, fiind, de fapt, istoria scrisă pe care a parcurs-o Basarabia între anii 1917–1919.

Era firesc, probabil, ca după o istorie scrisă să apară și una în imagini, un film de fapt, cu fețe de oameni, făuritorii acestei istorii, edificii, întruniri publice etc.

Desigur, publicarea unui album cu tema Unirii Basarabiei cu România ar fi trebuit să fie un obiectiv prioritar pentru orice editură, mai ales pentru una care activează în cadrul Academiei. Din păcate, nu s-a întâmplat. Din 1933, când ofițerul de origine basarabeană Gheorghe Andronachi tipărea cu cheltuiala proprie Albumul Basarabiei. În jurul marelui eveniment al Unirii, nimeni nu a mai încercat să realizeze o asemenea ediție.

Din mai multe considerente se poate afirma că apariția acestui album era mai mult decât o necesitate. În primul rând, pentru că albumul Andronachi era demult o raritate bibliografică pe care nu o poate vedea toată lumea, apoi, cu trecerea timpului și acumularea de noi informații la temă, acesta apare într-un fel depășit de timp. În al doilea rând, sunt foarte grave consecințele propagandei comuniste împotriva Unirii, batjocorirea acestui eveniment și defăimarea, ponegrirea fruntașilor care au făurit Unirea de la 1918, ajunși să fie numiți „trădători de țară”. Este o rușine că această profanare continuă și azi, chiar cu o mai îndârjită intensitate.

Albumul tipărit de Editură își propune reanimarea în Basarabia a ideii Unirii,  sensibilizarea conaționalilor noștri în privința mărețului deziderat național, îndemnându-i la o mai grabnică și mai temeinică integrare a acestora în comunitatea tuturor românilor.

În continuare, dl director Gh. Prini a ținut să sublinieze că această apariție editorială face parte dintr-un program special de omagiere a Centenarului Marii Uniri, program demarat în 2016 cu editarea primului volum din documentele Sfatului Țării, pomenit mai sus. În prima jumătate a anului 2018 vor vedea lumina tiparului volumul 2 de documente, care va include procesele-verbale ale ședințelor Comisiei agrare a Sfatului Țării, iar până la sfârșitul anului și volumul 3, care va conține procesele-verbale ale ședințelor Comisiei constituționale a Sfatului Țării.

Până la 27 martie curent, în colecția „Pagini despre Basarabia” urmează să apară o carte a academicianului Ștefan Ciobanu, fost membru al Sfatului Țării, intitulată Basarabia. Populația. Istoria. Cultura, scrisă și tipărită în 1941 în limba franceză, menită să facă cunoștință lumii cu destinul tragic al acestei provincii românești. Și a doua carte, îngrijită și comentată de cercetătorul ieșean Victor Durnea, cu titlul Basarabia în presa anului 1918. Interviuri și anchete.

O altă lucrare din acest program cuprinde discuțiile despre Unirea Basarabiei cu România în cadrul așa-numitului Parlament Marghiloman în anul 1918. Ea urmează să apară sub îngrijirea aceluiași Victor Durnea până în toamna anului curent.

Alte câteva titluri ale Editurii „Știința” tipărite anterior se înscriu perfect în acest proiect de cinstire a înaintașilor noștri: Nicolae Iorga Neamul românesc în Basarabia; Gheorghe Bezviconi Profiluri basarabene; Dumitru Moruzi Scrieri (ediție în două volume), Ion Buzdugan Scrieri (ediție în două volume), D. Iov Scrieri (ediție în două volume) ș. a.

În alocuțiunea sa, acad. Alexandru Zub a subliniat importanța acestui album, considerându-l un eveniment pentru istoriografia națională și pentru societatea civilă, fiindcă apariția lui fixează o anumită ipostază a fenomenului, a procesului de unificare care s-a produs la Chișinău și în toată Basarabia, proces care are propria lui istorie și care te invită la reflecții pe mai multe planuri. Dl academician a salutat autorii lucrării care au venit la Iași cu un dar deosebit, evocând îndeosebi relația colegială, chiar prietenească de mulți ani pe care o are cu istoricul Ion Țurcanu.

 Dl prof. univ., dr. Gheorghe Iacob a ținut să accentueze că lucrarea este bine documentată, prezentând rolul Sfatului Țării prea puțin cunoscut în istoriografia românească. Au existat trei organisme: Sfatul Țării a fost primul, după aceea vine Congresul de la Cernăuți și apoi cel de la Alba-Iulia. Apariția Sfatului Țării a fost un semnal interesant: pe timp de război, înconjurată de trupe țariste, România a avut capacitatea să se administreze. În aceste condiții armata română a mers la Chișinău să asigure securitatea. Nu armata a făcut Unirea, nici la Chișinău, nici la Cernăuți, nici la Alba-Iulia.

Lucrarea trebuie evaluată ținând cont cu strictețe de obiectivele ce și le-au propus autorii, și nu după ceea ce ar fi putut fi. Faptul că a apărut acum, consideră vorbitorul, demonstrează că Basarabia a furat startul, cum se zice în sport, pentru că Bucureștiul se mișcă mai greu... De asemenea, este apreciat și faptul că textele au fost traduse în limba engleză, pentru cei care nu cunosc limba română. Un merit este considerat și faptul că a surprins explozia românismului din 1917-1918, un fenomen fantastic, iar autorii au reușit să pună în valoare semnificația evenimentelor.

 Dincolo de aprecierea muncii autorilor albumului, vorbitorul a făcut o mențiune aparte pentru întregul colectiv al Editurii: „Eu cred că merită toată lauda și Editura. Mă pricep ce înseamnă o editură, am stat în editură ani, cunosc Editura Universității de la Iași, de la mașini la oameni, cunosc ce înseamnă munca în editură. Au scos o carte cu calități tipografice excelente. Cine se pricepe știe ce înseamnă o carte bine făcută”.

 Prof. Cătălin Turliuc a subliniat două lucruri care i s-au părut relevante în contextul apariției acestui album.

Primul este cum ne raportăm noi față de două concepte fundamentale care sunt valide, valabile și viabile deopotrivă lumii de azi: națiune și stat. De o vreme i s-a cântat prohodul naționalismului de foarte mulți dintre cei care au crezut că, odată cu globalizarea sau mondializarea, sentimentul identitar poate fi depășit. Noi, românii, și nu numai noi ar fi bine să conștientizăm că trecutul de multe ori nu este decât un pseudonim al prezentului și trecutul, fiind autonom, are rolul său în maniera în care noi înțelegem să ne conservăm într-un mod care depășește dimensiunea rezilienței fiziologice, aceea ce în dimensiunea spirituală ni se spune să fim veșnic pomeniți. Și acest lucru e relevant atunci când se face referire la procesele fondatoare, fie la geneza națiunii române,  fie la geneza statului.

Dacă vorbim de state vechi și state noi, ar trebui să spunem că, văzând politicieni care vorbesc despre o sută de ani de Românie modernă, ne dăm seama ce mult lipsește înțelegerea istoriei și ce mult putem perverti concepte care ne pun de multe ori în conflict cu vecinii noștri.

Vorbind de valoarea acestui album și de relevanța lui, dl profesor Turliuc crede că trebuie să ne amintim cu toții de un sentiment profund uman. Atunci când suntem în mare dificultate ne gândim cu toții la mama. Așa trebuie să înțelegem și raportul provinciilor care s-au unit cu țara-mamă, cu ceea ce mai rămăsese din țara-mamă în 1918, pentru că nimeni nu anticipase vreodată sfârșitul atât de glorios și, din păcate, unic în istoria secolului XX – un veac traumatizant, un veac al extremelor, un secol care, alături de o mare bucurie, ne-a generat războială și momente de tragism și de tristețe.

Dimensiunea unui naționalism de tip risorgimento, a unui naționalism lipsit de dimensiunea sa xenofobă, antropologică, a rămas o coordonată fundamentală a viețuirii noastre.

Așa cum muribundul își îndreaptă gândul spre mamă, iar cel care cade luptând pentru patria sa se gândește la mama sa, așa și Basarabia, și Bucovina, și Transilvania, înțelegând prin asta, firește, Ardealul, Crișana, Maramureșul și părțile ungurești, au venit către noi într-un mod firesc, natural și aș spune mai mult decât atât, democratic, pentru că și Sfatul Țării, și ceea ce s-a întâmplat în Palatul Metropolitan de la Cernăuți, și ceea ce s-a întâmplat la Alba-Iulia au fost o dublă legitimare, dublă plebiscitar.

Vorbitorul a apreciat mai multe calități ale albumului, în primul rând Breviarul de la finele cărții cu datele biografice succinte privitor la membrii Sfatului Țării și la atitudinea lor față de Unire. Sunt personaje, sunt nume, sunt oameni, sunt destine, sunt fapte care trebuie să fie recuperate. De ce? Se întreabă vorbitorul și tot el răspunde: Pentru un motiv foarte simplu, suntem în anul Centenarului.

În final, vorbitorul a menționat că „nu avem deocamdată o monografie a războiului de întregire a țării, avem multe studii, dar nu avem o carte, care să aducă în fața tinerilor de azi care sunt privați de o istorie frumoasă, de o istorie care să spună o poveste, nu avem imaginea globală a acestei prime conflagrații mondiale, primul război total din istoria umanității. O asemenea lucrare ne-ar face să vedem că Unirea Basarabiei la 27 martie a fost o gură de oxigen pentru o națiune puternică, pentru un stat care s-a aflat în preajma derivei. Nu toți au fost optimiști, nu toți au crezut că se va naște România întregită, România dodoloață, cum îi spuneau ardelenii. Dar cei care au crezut cu adevărat au fost mânați nu numai unul de altul, ci și de o conștiință puternică, conștiința căreia nu trebuie să ne ferim să-i spunem națională. Dacă românului îi lipsește azi ceva, manifest explicit asumat și afirmat, deopotrivă este această dimensiune a unei conștiințe naționale care nu trebuie ascunsă cu pudibonderie. Cred că acesta este rolul istoricilor. Albumul este în primul rând un instrument. Albumul este făcut nu pentru cei care nu au timp să citească. Albumul este cel care îți aduce în fața ochilor o imagine credibilă și absolut obiectivă pentru că, nu-i așa că un obiectiv de aparat de fotografiat nu este altceva decât surprinderea unei clipe fundamentale?”.

Unul dintre autori, prof. univ., dr. Ion Țurcanu, a mulțumit asistenței și vorbitorilor pentru înalta apreciere a lucrării, menționând, asociindu-se cu ceilalți vorbitori, că „încă nu s-a scris cartea cea bună, cartea cea dreaptă a Marii Uniri, cartea netrucată, adevărată, neînzorzonată a Unirii. Ea este așteptată și sperăm că ceea ce nu au făcut legiuitorii și nici istoricii referitor la acest eveniment în suta de ani care a trecut se va face de acum încolo”.

Editarea albumului Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918 este un pas serios în vederea realizării acestui deziderat.

Reporter LR