Promotor al ştiinţei filologice
Pentru tipar
1. Acad. Silviu Berejan a abordat în studiile sale probleme dintre cele mai actuale referitoare la situaţia lingvistică din Republica Moldova, optând pentru funcţionarea în condiţii normale a limbii române, ca limbă oficială a statului, în toate domeniile şi sferele de activitate. În 1998, în cadrul Comisiei interdepartamentale privind problemele limbii şi, ulterior, în multe articole, cu dovezi incontestabile, a fundamentat teoretic şi a demonstrat cu vădită claritate identitatea şi unitatea glotică moldo-română, argumentând, în acelaşi timp, necesitatea revenirii limbii noastre la fireasca grafie latină. Cu sprijinul activ al colegilor săi de breaslă, savantul a combătut în repetate rânduri falsa teorie a „moldovenismului” în istorie, cultură şi tradiţii, s-a pronunţat răspicat împotriva etnonimului politizat moldovean şi glotonimului inventat limba moldovenească, susţinând fără ezitare că denumirea corectă a limbii noastre este limba română: „Adevărul este numai unul, şi limba noastră este numai una – Limba Română”.
2. Şi-a început activitatea profesională ca pedagog la instituţiile de învăţământ superior din republică. Mi-a fost şi mie profesor la Universitatea de Stat din Chişinău. A ocupat apoi diferite posturi: cercetător ştiinţific superior, secretar ştiinţific, şef de sector şi director al Institutului de Limbă şi Literatură al A.Ş.M., academician-coordonator al Secţiei de Ştiinţe Socioumane a A.Ş.M., director al Institutului de Lingvistică al A.Ş.M., cercetător-ştiinţific principal al Institutului de Filologie al A.Ş.M. În activitatea sa de conducător şi de organizator al muncii ştiinţifice, a susţinut principalele domenii de cercetare şi a iniţiat noi direcţii de investigaţii.
3. Savantul Silviu Berejan şi-a desfăşurat activitatea ştiinţifică în variate domenii ale lingvisticii: gramatică, istoria limbii, lexicologie şi lexicografie, romanistică, slavistică, sociolingvistică. A contribuit la dezvoltarea lingvisticii teoretice şi la implementarea noilor metode de cercetare în studiul lexicului şi al sinonimiei lexicale. S-a impus ca promotor al ştiinţei filologice şi al normelor limbii române standard. A participat cu rapoarte şi comunicări la numeroase conferinţe, simpozioane şi congrese ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A contribuit la pregătirea şi educarea multor lingvişti, dintre care 16 discipoli ai săi au obţinut gradul ştiinţific de doctor şi 6 – cel de doctor habilitat în filologie.
4. A publicat peste 450 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice, inclusiv cele 2 monografii – Contribuţii la studiul infinitivului (1962) şi Echivalenţa semantică a unităţilor lexicale (1973). Studiile sale monografice sunt lucrări de referinţă în domeniu, servind drept model de cercetare în lingvistica modernă. Ele tratează aspecte şi probleme ce ţin de esenţa ştiinţei lingvistice: sistemul şi structura limbii, statutul unităţilor fundamentale ale sistemului limbii, raporturile dintre entităţile limbii la diferite niveluri, corelaţiile dintre sistem şi normă, dintre normă şi varietăţile teritoriale ale limbii.
5. Neuitatul om de ştiinţă a trăit în condiţiile unei epoci zbuciumate, precum zbuciumat a fost şi destinul acestui neam din care savantul îşi trage obârşia. Ne-a lăsat moştenire tot ce a scris, tot ce a susţinut şi a promovat în decursul vieţii sale – o comoară de gânduri şi de idei, transpuse în volume de cărţi şi realizate în viaţă, un tezaur de opere ştiinţifice de primă valoare şi de imperioasă necesitate.