Distins savant şi mare patriot al neamului
Pentru tipar
Academicianul Silviu Berejan a fost şi va rămâne în analele lingvisticii româneşti din Basarabia nu numai ca un distins savant, dar şi un mare patriot al neamului. Mi-l amintesc cum bătea alarma în cadrul diverselor conferinţe şi simpozioane ştiinţifice desfăşurate în ultimii ani, ori de câte ori venea vorba despre respectarea cu sfinţenie a adevărului istoric privind denumirea corectă a limbii care se vorbeşte în partea dreaptă a Prutului. Dacă nu mă înşală memoria, anume Silviu Berejan a folosit pentru prima dată expresia devenită înaripată „Limba noastră cea română”, prin care stigmatiza pe acei ce se fereau şi se feresc şi astăzi ca de foc să folosească glotonimul firesc limba română în locul îmbinării orfane şi goale de conţinut limba noastră.
Fiind mulţi ani conducător al Institutului de Lingvistică, Silviu Berejan a participat la elaborarea multiplelor studii monografice, a diferitor manuale şi materiale didactice pentru şcoala superioară şi cea medie. Aproape că nu există la noi lucrări importante în domeniu la care să nu fi contribuit ca autor, ca redactor sau consultant ştiinţific. În toate publicaţiile de acest gen poţi observa stilul şi gradul înalt de erudiţie ale savantului S. Berejan.
Primii paşi în domeniul ştiinţei i-a făcut cu teza de doctorat „Contribuţii la studiul infinitivului moldovenesc”, pe care a susţinut-o cu brio înainte de expirarea termenului de aspirant (doctorand). El a fost primul lingvist, absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova, căruia i s-a acordat gradul ştiinţific de doctor (candidat) în filologie şi tot primul care a obţinut titlul de doctor habilitat cu teza Echivalenţa semantică a unităţilor lexicale, publicată în anul 1973 sub formă de monografie.
Acad. Silviu Berejan s-a impus nu numai prin activitatea sa de lexicograf şi sociolingvist, dar şi prin contribuţiile de ordin teoretic privind diverse aspecte ale limbii ca fenomen sociouman. Astfel, spre exemplu, în fundamentala sa monografie despre echivalenţa semantică pomenită aici, cât şi prin numeroase studii şi articole publicate în ţară şi peste hotare autorul îşi expune viziunea sa proprie, ia în discuţie probleme de bază ale semasiologiei contemporane, intervenind cu idei noi şi argumente probante.
Este regretabil faptul că această lucrare capitală nu a văzut lumina tiparului în limba română. Cititorul nostru dispune numai de varianta rusă.
În această ordine de idei, consider că cel puţin o parte din moştenirea ştiinţifică a distinsului savant S. Berejan ar trebui să fie publicată sub forma unor volume de „Opere alese”, pentru a putea servi ca sprijin şi îndemn generaţiilor de cercetători ce îi vor urma calea.