O publicaţie inestimabilă
Pentru tiparPrivesc de mai mulţi ani, cu crescândă admiraţie, eforturile profesorului Alexandru Bantoş de a scoate la Chişinău o revistă intitulată „Limba Română“.
Chiar şi numai pentru titlul ei, publicarea revistei, neîntrerupt, de 28 de ani încoace, constituie un act de eroism intelectual, într-un stat, Republica Moldova, în care se fac piruete extrem de complicate pentru a fi evitată sintagma limba română. Şi în care numeroase oficialităţi nu s-au sfiit şi nu se sfiesc nici azi să vorbească despre o inexistentă „limbă moldovenească”, diferită de limba română.
Mai întâi, pentru că este dedicat Centenarului Marii Uniri. Este cunoscut faptul că autorităţile centrale de la Chişinău nu organizează niciun fel de manifestare, nici pentru a celebra actul de la 27 Martie 1918, prin care Basarabia revenea la Ţara-Mamă, nici pentru a marca, la 1 Decembrie, actul care a finalizat, la Alba Iulia, Marea Unire. Revista „Limba Română” salvează, cumva, obrazul Basarabiei.
În al doilea rând, conţinutul revistei este unul de excepţie. Întotdeauna, revista „Limba Română” a avut un conţinut bogat, variat, cu contribuţii de valoare în materie de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie românească. Dar prezentul număr oferă cititorilor săi, pur şi simplu, documentarea completă a momentelor din 27 Martie 1918, respectiv, 1 Decembrie 1918, în acte şi mărturii de epocă, în analize şi interpretări de autoritate.
Astfel, după un editorial semnat de Alexandru Bantoş şi un interviu cu ambasadorul României la Chişinău, E. S. dl Daniel Ioniţă, rubrica Restitutio adună la un loc, pentru prima dată în presa românească post-1989, toate documentele oficiale ale celor două momente: Declaraţia Sfatului Ţării prin care Basarabia este proclamată Republică Democratică Moldovenească (din 2 decembrie 1917), Declaraţia oficială a Sfatului Ţării de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România (27 Martie 1918, Chişinău), discursul crucial rostit de Constantin Stere la şedinţa Sfatului Ţării din 27 Martie, Declaraţia Sfatului Ţării despre unirea necondiţionată cu România (27 noiembrie 1918, Chişinău), Propunerea Unirii la Alba Iulia (rostită de Vasile Goldiş, la 1 Decembrie 1918), Discursul rostit de Vasile Goldiş în Sala Tronului (14 decembrie 1918, cu Adnotaţiuni) şi, în fine, Tratatul prin care principalele Puteri Aliate şi Asociate - Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia - recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei (28 noiembrie 1920, Paris). Documente inestimabile, care reconstituie autentic traseul prin care Marea Unire, începută la Chişinău şi încheiată la Alba Iulia, a dus la desăvârşirea unităţii naţionale.
Apoi, „Limba Română” restituie, sub titlul Ecouri din trecut, texte de Vasile D. Moisiu, Mihail Sadoveanu, Dumitru Bogos, V. V. Movileanu, Teodor Jireghie, Iulian Friptul şi Vasile Ţepordei, care reconstituie veridic atmosfera unionistă din Basarabia anului 1918. Ele sunt urmate de fragmente memorialistice pline de amănunte de epocă, aparţinându-le prim-ministrului Unirii Basarabiei, Alexandru Marghiloman, şi ministrului de război din Cabinetul Marghiloman, Constantin Hîrjeu.
Dosarul continuă cu un alt capitol, intitulat Precursorii despre Unire (cu texte antologice de Nicolae Iorga şi Constantin Stere şi contribuţii de Catinca Agache şi Octavian Onea), urmat de două seturi de reflecţii contemporane asupra evenimentelor istorice din 1918, în care semnalez textele semnate de Dorin Cimpoieşu, Arcadie Suceveanu, Andrei Strâmbeanu, Vasile Macovei, Mircea Druc, precum şi grupajul Lecţiile istoriei, la care participă istorici reputaţi din Republica Moldova.
Inestimabil mi se pare - căci vorbim inadmisibil de puţin despre asta - capitolul Pledoarii pentru cauza noastră, care conţine o serie întreagă de documente ce atestă bătălia diplomatică purtată de România între 1940-1947, dar şi (prin intermediul exilului românesc) mult după aceea, pentru afirmarea drepturilor noastre asupra Basarabiei. Prin acest capitol, „Limba Română” combate cu dovezi incontestabile mitul de esenţă sovietică, potrivit căruia România şi românii s-ar fi „împăcat” cu pierderea Basarabiei. Nu numai că nu s-au împăcat, dar s-au luptat pe toate căile posibile pentru a afirma românitatea teritoriului dintre Prut şi Nistru şi drepturile noastre acolo.
Grupajul dedicat Centenarului se încheie cu un capitol care abordează unele semnificaţii contemporane ale continuităţii româneşti, cu contribuţii interesante, aparţinându-le lui Mircea Coloşenco, Constantin Şchiopu, Ana Bantoş şi Tatiana Butnaru.
Ca în fiecare număr, „Limba Română” găzduieşte şi rubricile intitulate Coşeriana (menită să fructifice moştenirea ştiinţifică a marelui lingvist Eugen Coşeriu, originar din Basarabia), respectiv, Poesis (cu poezii de Alexie Mateevici, Andrei Ciurunga, Grigore Vieru şi Eugen Coşeriu).
O revistă preţioasă pentru spiritul românesc şi un număr impresionat prin calitatea conţinutului, ca şi prin claritatea viziunii, pentru care animatorul ei, profesorul Alexandru Bantoş, merită recunoştinţa lumii intelectuale româneşti.
P. S. Deşi arborează chiar pe frontispiciu logoul oficial al Centenarului, revista a apărut cu contribuţia financiară a unor binefăcători din Diasporă: Mihai Bantoş din Chicago şi Doina şi Mircea Băncilă din Geneva. Nu am reuşit să identific niciun semn că statul român ar fi contribuit cu vreun leu, dar poate că n-am văzut eu bine...