Discontinuu; Vedere din tren, noaptea; Epistolă neterminată; Conacul Conachi de la Tecuci; Veciniada a doua; Expoziție cu mașini de scris; Harababură

Discontinuu

Bărbați recită poeme persane
fecioare învață neogreaca
fiecare cu accentul insomniilor sale
voi celebra mereu gamela de infanterie
încă o criză a inimii pe mal hellespontic
încă o scufundare solemnă
în candela cu ulei de măsline
prăbușit printre oglinzi în țăndări
corabie pe fundul golfului
Îndrăgostit cu barbă nibelungă
himera unui nabab
încrezătoare în metacarpienele mele
a fost Mama
suprema liniște
nu pariez pe nicio grupă sangvină
întâmplător apăs trăgaciul
atât de liber
mesajul diligenței la amiază
mirosul de gaze de șist
Aștept
gladiatori să mă sfâșie
fermecat de sânul plin al florăresei

Vedere din tren, noaptea
Lui Ioan Holban

Privesc pe fereastra întunecată
orașul vegheat de Calea Lactee
Urbe prin care curge
bizantină
apa care a inundat
bordeie, biserici, pivnițe,
apă a broaștelor și a țiparilor,
a mâlului care a înghițit migratorii
Târgul în care am descoperit
praful de pușcă,
praștia și boxul,
gimnastica și incunabulul
Burgul în care mi-am tăiat degetele
cu briciul suedez al bunicului interbelic
Orașul în care am aflat
alte câteva cuvinte pentru Dicționarul româno-turc
la care lucrez încă de la Căderea Constantinopolului:
ișlic, mizilic, bucluc, harbuz, ciorap, chiftea
mușteriu, havuz, casap, giumbușluc, huștiuliuc...
Cetatea în care am schimbat șapte gazde,
îndrăgostit de ușa casei parohiale de la țară
pe care o port în spate
ca pe un palimpsest

Epistolă neterminată

Cineva nu va reuși să parcurgă
aceste rânduri:
uneori
nu se mai deschide parașuta

Un cuvânt
moare eroic pe baricadă
în Siria –
cenușă
pe fața alchimistului

Conacul Conachi de la Tecuci

Cântă broaștele
la conacul logofătului Conachi
orăcăie
ca în paginile grecului Aristofan
Ai cui suntem
când se îngână ziua cu noaptea,
când camera conachiană
seamănă
cu celulele
deținuților politici de la Sighet?
Doamne, giudecătoriu drept,
câtă deșertăciune
în clepsidra cu monade sinucigașe!

Veciniada a doua

Vecini de scară, de stradă, de cartier.
Vecini de liturghii, de aniversări,
de incendii, de inundații,
de murături
Le ofer cartea,
cartea de vizită –
dar ei nu mai citesc demult...
M-ar ține în lesă
m-ar pune să ascult manele
m-ar deposeda, fericiți, de dioptrii
m-ar da în urmărire generală
(corupt prin lectură!)
Abia așteaptă să mă îngroape
fără liră
fără lumânări
fără prosoape:
PACE ȚIE, CETITORIULE!
Domnule George Vasiliu – Bacovia
Domnule Grigore Vasiliu – Birlic
sunt printre ultimii cititori,
îmi vine să strig,
sunt trist
ca o lebădă
cu gripă aviară
în Delta Dunării!

Expoziție cu mașini de scris

La casa memorială „George Bacovia” mă gândesc
la custodele genarian
la ochelarii adolescentelor cititoare
din aforismele lui Emil Cioran
Mașina de scris
neînscrisă la poliție,
fără buletin de identitate,
fără amprentă,
fără alte date de identificare
ne interoghează umil:
– Dar unde este Întunecatul April?
unde este poetul – actor Emil Botta
să ne rostească
regal
Codul Numeric Personal?

Harababură

Astfel m-am înțeles cu poetul turc Mustafa Köz
într-o seară macedoneană, sub cerul
când vânăt, când roz:
el gângurea hitita,
eu ronțăiam răsărita…
Până am început,
într-o doară
să înșir cuvinte de origine turcă
precum într-un fel de mazurcă…
Eu spuneam: pilaf. El răspundea: pilaf!
Voiam să-l fac praf
(din punct de vedere iliric),
încât am continuat turuiala:
pafta, musaca, iaurt, kefir
(nu mă lăsau ienicerii și spahiii să mai respir)
cacealma, salcâm, sacâz, cerdac
(voiam să-i vin neapărat de hac)
sarma, ceauș, caldarâm
(reușeam a mă trage din Râm)
sipet, sarailie, chilipir
(mă trezeam recitând din Shakespeare)
haihui, haimana, hamal
(ludic valah în port oriental)
salamalec, sictir, hatâr -
era bairam poetic, nu câr-mâr…