George Meniuc – Tatiana Gălușcă. Pagini de corespondență

Înainte de a trece la corespondența dintre doi tineri studioși basarabeni – folclorista Tatiana Gălușcă și scriitorul George Meniuc – voi face o mică incursiune în atmosfera anului 1940, an fatidic, ce i-a despărțit pentru totdeauna pe protagoniștii articolului meu, care intenționau în toamna acelui an să se căsătorească.

S-ar părea că despre 28 iunie 1940 se știe totul, ce să mai adaugi la nivel de informație? Doar interpretările sunt diferite, în rest, totul parcă e cunoscut. Or, nu este chiar așa, în arhive zac nevalorificate încă o sumedenie de documente revelatoare privitoare la această mare dramă a românilor basarabeni, dar și a românilor în general. Tragedia începe încă în anul 1812, dar, de la 28 iunie 1940, ea poate fi numită etnocid. Lucrând cu documentele de arhivă, care au văzut lumina tiparului în volumul I al monumentalei cărți Basarabia – pământ românesc, îngrijită de Mihai Tașcă și editată la Chișinău în 2017, la editura „Serebia”, coordonator Vasile Șoimaru, mi-am dat seama că acest subiect este inepuizabil. O serie de documente o constituie declarațiile pe care erau obligați să le completeze în scris, înainte de a trece noua frontieră de stat, acei ce voiau să se refugieze în Țară și aveau norocul să se regăsească în listele de refugiați pe parcursul anului 1940. Citindu-le, în fața ochilor se înfățișează un tablou apocaliptic, desprins parcă din pânzele lui Salvador Dali. Familii rupte în două, mame în căutarea copiilor pierduți, studenți dezorientați, neștiind pe care drum s-o apuce ca să nu greșească, averi de o viață abandonate, sinuciderea în lanț a funcționarilor publici (îmi pare rău c-am pierdut niște statistici grăitoare în acest sens), multe, prea multe omucideri, totul întors cu susul în jos, lacrimi, disperare... Iată, de exemplu, un mic fragment din Declarația refugiatului Gheorghe I. Dumbravă din Minceni, jud. Orhei, dată la punctul de frontieră Ungheni-Prut, pe 18 septembrie 1940: „Viața în Basarabia este îngrozitor de grea și scumpă, căci o Rusie mare, dar săracă și flămândă, s-a năpustit asupra Basarabiei noastre, pe care o exploatează precum un păianjen care suge sângele unei musculițe prinse în pânza lui. Păianjenul altfel nu poate să se hrănească, pe când oamenii...”. Declarațiile de genul acesteia m-au cutremurat. Un păianjen uriaș, lacom, bulimic, înfiorător își așternuse imensa lui pânză peste biata Basarabie, hrănindu-se cu sângele victimelor, acestea fiind părinții, bunicii și străbunicii noștri.

Două dintre victimele anului 1940 au fost folclorista Tatiana Gălușcă și scriitorul George Meniuc. Am cercetat corespondența lor consultând mai multe surse, dar am pornit de la articolul Poem epistolar cu George Meniuc și Tatiana Gălușcă, însoțit de 4 scrisori inedite și un articol-evocare, apărute în „Magazin bibliologic”, nr. 3-4, 1995, semnat de cercetătorul literar Vasile Malanețchi. După ce m-a încurajat în această aventură, după ce am citit cele 43 de scrisori ale lui George Meniuc către Tatiana Gălușcă și cele 16 (câte au putut fi recuperate de Muzeul de Literatură) ale acesteia către Meniuc, am înțeles de ce Vasile Malanețchi a numit această corespondență „poem epistolar”. Într-adevăr, răvașele celor doi reprezintă un tulburător poem în proză. Dacă ei și-ar fi scris în versuri, scrisorile lor ar fi constituit o veritabilă Divină comedie, doar că, spre deosebire de capodopera lui Dante, ar fi început nu cu „Infernul” și s-ar fi încheiat cu „Paradisul”, ci invers.

Dar, până la această corespondență diafană, delicată, subtilă, între cei doi epistolieri s-au înșirat necruțător tocmai 32 de ani de neștire! Nu zadarnic viața întreagă George Meniuc a fost obsedat de mitul lui Ulise! El se regăsea în acest mit! Anul 1940 i-a despărțit fizic pentru totdeauna pe cei doi tineri, care se cunoscuseră în vara anului 1939, în una din expedițiile folclorice, organizate de Petre Ștefănucă în satele Vâprova și Dâșcova din județul Orhei. Din acea vară ei au fost nedespărțiți până în luna mai 1940, pentru că atunci când nu erau alături, își scriau zilnic, precum i-a mărturisit Tatiana Gălușcă lui Vasile Malanețchi în timpul întrevederii din anul 1991, la Hotelul „Cișmigiu” din București. În toamna anului 1939, studentul Meniuc îi face o vizită Tatianei la Tulcea, unde aceasta era profesoară, dar și aduna folclor, fapt evocat mai târziu în mai multe scrieri meniuchiene, dar și în corespondență, ca mai apoi s-o viziteze, în primăvara anului 1940, în satul ei de baștină, Izvoare, județul Soroca. În scrisoarea Tatianei Gălușcă către Arcadie Suceveanu din 6 iunie 1987, adică după 4 luni de la trecerea la cele veșnice a lui George Meniuc, ea va mărturisi, printre altele: „Era vorba să ne căsătorim, ne-a despărțit războiul, eu am rămas în țară, primind un post de profesoară de limba română la Tulcea. Ne-am scris în fiecare zi – până atunci”. Ce a urmat după „atunci” pentru cei doi îndrăgostiți este caracteristic pentru foarte mulți basarabeni și basarabence – despărțirea pentru totdeauna! Ruptură pecetluită de noua și odioasa frontieră de pe Prut. Fiecare dintre ei și-a urmat destinul dramatic, precum aflăm din corespondența lor și nu numai din aceste scrisori-confesiuni. George Meniuc, tânărul și atât de promițătorul poet și eseist, va avea de înfruntat viața întreagă un mediu ostil creației. I-a fost greu, mai ales din punct de vedere psihologic, mai ales în anii ’40-’50 ai secolului trecut, când proletcultismul făcea ravagii în RSS Moldovenească. În acei ani el, vechiul „cadranist” cu vederi de stânga, n-a fost cruțat, ci atacat, de rând cu ceilalți scriitori basarabeni cu studii interbelice, de „camarazii” de condei, care nu aveau aceste studii și care-i urau de moarte pentru inteligența lor, pentru erudiția lor, pentru superioritatea lor. Invoc aici doar un exemplu de hărțuire a scriitorilor Bogdan Istru, George Meniuc, Liviu Deleanu, Andrei Lupan și Leonid Corneanu. Vorba e de adunarea închisă a organizației de partid a scriitorilor din RSSM din 7 august 1948, prezidată de un oarecare Lukianov A. M., avându-l ca secretar al adunării pe scriitorul Iacob Kutkovețkii. Iată ce perle ieșeau din gura „scriitorilor fruntași”:

Тов. Дариенко: Богдан Истру, в стихотворении Închinare дошёл до предельной наглости, до открытого призыва построить Пантеон, то есть гробницу тов. Сталину при жизни.

Тов. Чобан: Пантеон слово, означающее место погребения людей. Значит Богдан Истру готовил при жизни могилу нашему вождю тов. Сталину. Страшно даже говорить, товарищи, до чего дошёл этот так называемый молдавский поэт. (…) Я предлагаю срочно пересмотреть творчество таких писателей как: Истру, Лупан, Менюк, Корняну и Деляну.

Mai târziu, în 1959,  într-o cuvântare cu miros de denunț, tov. Bucov preciza: „Менюк не тот человек, за которого он себя выдаёт. Ни жена, ни все другие товарищи, не знают его настоящую биографию до 1940 года, в которой много тёмных пятен. (…) Будь я Буков не таким добрым человеком, то Менюка давно не было бы в Кишинёве”.

Nici viața personală a lui George Meniuc, după despărțirea de Tatiana Gălușcă, n-a fost mai liniștită. În niciuna dintre femeile cu care a încercat să-și facă un cuib, un adăpost contra intemperiilor sociale și politice, n-a regăsit-o pe „frumoasa lui din Deltă în lotca de pescar”, cum o va numi pe Tatiana în poezia Cântec de olar, scrisă în 1970, adică atunci când încă nu știa nimic despre soarta ei. Până la regăsirea lor, din nefericire, doar epistolară, vor mai trece doi ani (1972). „Gurile rele” susțin că Lidia Mișcenco, una din soțiile lui Meniuc, alături de care scriitorul a conviețuit 23 de ani, a făcut parte din desantul femeilor sovietice, pregătite de către serviciile secrete imperiale în orașele Kostroma, Minsk și Dumnezeu știe încă pe unde și trimise în teritoriile ocupate de URSS după încheierea războiului pentru a fi „tovarășe de viață” ale intelectualilor indezirabili, ale „dușmanilor latenți”, suspectați de lipsă de loialitate față de puterea sovietică. O fi fost așa sau nu, e greu de spus, dar în una din răbufnirile nervoase, din accesele de sinceritate ale lui Meniuc, pe care și le permitea doar în corespondența cu cei mai devotați și mai vechi prieteni, printre care a fost și Nicolae Romanenco, el afirmă: „Aș vrea să văd Moscova, marea, munții. Dar mă ține pe loc casa. Și în timpul când era în viață Lida mă ținea pe loc casa. Am fost mereu paznicul ei, o jertfă, am păzit-o ca un câine, iar Lida pleca unde vroia. (...) Femeia aceasta mi-a otrăvit ultimii ani. Oare e normal că marile mele energii creatoare s-au dus de râpă în casa asta de pe Ufimskaia, în care am vârât atâția bani și atâția nervi spre a servi unei familii de venetici, străini sufletului meu în toate sensurile?” (Fragment din scrisoarea adresată lui Nicolae Romanenco pe 10 iulie 1984).

Mi-a venit să cred „gurilor rele” și atunci când am descoperit în Fondurile Muzeului de Literatură o scrisoare nedatată, pe care Lidia Mișcenco i-a trimis-o Tatianei Gălușcă, după ce aceasta și-a regăsit prietenul tinereții, fie doar epistolar, în anul 1972. Iată un fragment din scrisoare: „Дорогая Таня! Старые друзья мужа – мои друзья. (Aici nu pot să nu-mi permit o remarcă răutăcioasă: tare mari prieteni o fi fost cu Mișcenco Theo Calian, Ovidiu Bârlea, Eugen Panighianț, Mihnea Gheorghiu, Miron Constantinescu și atâția alți prieteni de-ai lui George Meniuc de până la 1940!) Мы договоримся с Вами так: я рада, что Вы с Жоржем наладили переписку, – и Вы постарайтесь не забыть, что моё отношение к Вам самое дружеское, самое искреннее и сердечное. Хорошо?”. Toate bune și frumoase până aici, dacă n-ar fi urmat: „Жорж читает мне Ваши письма, мы с ним добрые друзья...”. Oare ce a simțit Tatiana Gălușcă când a citit aceste rânduri? Dacă le raportăm la timpurile noastre, asta ar fi de parcă cineva ți-ar afla parola adresei electronice și ar da năvală peste intimitatea ta! Cel puțin, eu așa am interpretat fariseica scrisoare a Lidiei Mișcenco către Tatiana Gălușcă.

O dovadă a justeței concluziei mele de mai sus e chiar corespondența celor doi protagoniști: una frumoasă, palpitantă, duioasă, curată, dar care revendica respectarea intimității lor! Acum, când s-au scurs mai bine de 30 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Meniuc și 25 de ani de când nu mai e în viață nici Tatiana Gălușcă, când scrisorile lor, atâtea câte au fost găsite și recuperate de cercetătorii Muzeului de Literatură din Chișinău, au fost publicate în volumul George Meniuc. Pagini de corespondență (Chișinău, 2010), prefațat de Elena Țau, devenind un bun public, oricine le poate citi și se poate convinge de cele afirmate de mine anterior!

Într-un alt acces de sinceritate, cel din scrisoarea în limba rusă, adresată aceluiași Nic. Nic. (Nicolae Romanenco), datată cu 28 martie 1985, George Meniuc se confesează prietenului său: „Ты знаешь, что на протяжении 23 лет, благодаря писателю гуманиста Л. Мишченко, я своей дочери не оказал ни разу никакого внимания. Всё это было абсурдом и жестокостью”. Între paranteze fie spus, nici cu ultima soție, Svetlana Morozova, poposită în RSSM tocmai din Altai, lui Meniuc nu i-a fost mai dulce: „Sunt foarte singuratic, mai singuratic decât dacă aș fi necăsătorit”, îi scrie el în 1982 prietenului de-o viață Nicolae Romanenco.

În scrisorile către Tatiana Gălușcă George Meniuc este altul: luminos, cald și mereu ocrotitor. Mai ales ocrotitor după ce a aflat de la prietenul său, folcloristul Ovidiu Bârlea, că și viața personală a Tatianei Gălușcă era una deloc fericită: un soț brutal, care toată viața a persiflat pe seama folclorului – marea dragoste profesională a Tatianei! – și doi fii, unul dintre care foarte bolnav. Dacă mai adăugăm la toate astea și eterna ei nostalgie după meleagurile natale, pe care după război și după închiderea frontierei româno-sovietice așa și nu le-a mai revăzut, tabloul vieții celor doi protagoniști ni se înfățișează în tot dramatismul lui.

Ziceam că răvașele pe care și le scriau George Meniuc și Tatiana Gălușcă revendicau respectarea intimității. Voi ilustra această constatare cu doar câteva fragmente din aceste, de regulă, lungi și palpitante epistole:

„Dragă Taniușă!

Vai, ce târziu mi-ai scris, ce târziu! N-am fost în București de 32 de ani și nu mi-am văzut prietenii, trăiesc în Chișinău ca Daniil Sihastru și nu plec nicăieri. Din primăvara lui 1940, când ne-am văzut ultima dată în satul tău, într-adevăr, parcă au trecut secole. Ultima scrisoare, cu cerneală roșie, ca un strigăt de despărțire, ți-a fost trimisă în iunie 1940, la Tulcea. Ai
primit-o? (...) Tu știi cât te-am iubit și această mare iubire a lăsat o urmă adâncă în creația mea. Ți-am trimis ieri Scrierile mele în două volume și dacă vei citi atent Miorița, Tinerețea – un cântec al soarelui, poeziile Fior, Preludiu, Baladă, vei observa ușor această dâră de lumină ce-ai lăsat-o tu în paginile mele. (...) Tatiano, când îmi vei scrie, nu te grăbi, nu-ți răvăși gândurile. Scrie-mi domol și cu socoteală, așa cum ar depăna mătușa Ioana o poveste de demult. Scrie-mi îndată. Nu tărăgăna condeiul.

Te sărut și te îmbrățișez, o clipă (poate și două).

George” (28 septembrie 1972).

„Dragă Tatiana,

Îți mulțumesc pentru frumusețea sufletului ce mi-o dărui în scrisori. (...) Mi-ai scris că a fost un timp când credeai că te-am dat uitării. Niciodată nu te-am dat uitării, dar am trăit o altă viață, cu o mare risipă de timp pe lucruri de nimic. Sunt lucruri pe care nu le pot scrie în scrisori, ele se cer povestite pe îndelete, între patru ochi. Țin minte scrisorile tale aproape textual, doar ne scriam zilnic, țin minte surâsul tău plin de bunătate, vioiciunea și râsul tău. Și mai ales Tulcea o țin minte. Trebuie să-ți spun că în Caloian mai este o fărâmă din tine. (...) Zilele acestea îți voi trimite unele cărți și cele două fragmente de roman publicate în reviste. Voi căuta și cărți de folclor. Și în general, nu te voi mai lăsa în pace. (...) Acum e ora 3 de noapte. Și, ca la cămin, mi-e foarte dor de tine.

Cu drag, George.

P.S. Nu știu când voi putea veni la București. Se cer multe formalități și am oroare de ele. Dar voi încerca la anul, probabil, prin Moscova. Mai este o posibilitate – pe linia ziariștilor – să plec vara în Bulgaria, la mare. Tu vei putea veni? Până atunci mai este timp”.

(6 octombrie 1972)

Nota bene: George Meniuc și Tatiana Gălușcă nu se vor întâlni nicio-
dată, decât doar epistolar, deși planuri în acest sens și-au făcut de mai multe ori. Nici orașul tinereții și al studenției, București, George Meniuc nu-l va mai vedea.

„Dragă Tatiana,

Scrisorile tale m-au răscolit, toate zilele și nopțile acestea mă gândesc la tine. Tu ești singura femeie care m-a iubit cu adevărat. Dar se vede că o ursită rea ne-a despărțit. Tu-mi scrii că ai plâns trei zile. De ce să plângi? Doar aș fi putut să mor în război. (...) Adu-ți aminte cum spuneam atunci în scrisorile mele, că vreau să plec cu tine vara în munți, acolo să ne iubim. O singură dată am fost la Piatra-Neamț. Și până astăzi îmi stau în față munții aceia. Tu ai cules folclor și nu numai asta, ai trăit acolo. Tu și Ovidiu Bârlea ați fost în Țara Oașului, apoi în munții Bucegi. Cum vă invidiez că ați colindat asemenea plaiuri. Dacă aș fi umblat cu tine (dar ursita cea rea n-a vrut), aș fi scris bucăți extraordinare. Așa că eu am de ce să mă tângui, dar tu? Tu ai strâns „o căruță de folclor”, cum zici, ai imaginea întregii țări în suflet! (...) Îmi vine să te cuprind, să simt cum îți miroase părul a fân cosit, să te mângâi pe mâini și pe picioarele obosite de atâtea drumuri, să mă uit în ochii tăi ce-mi luminau tot sufletul, pentru că flacăra aceea din tinerețe mai arde și acum. (...) Ceva liric și furtunos este în făptura ta. Te sărut, te dezmierd. Îți mulțumesc că mi-ai adus răsuflarea codrilor și cântecul râurilor, ca să-ți adulmec pașii ca un Faun înnebunit de dorințe. Ai rupt din eternitate o stea ciudată și ai adus-o să ardă deasupra casei mele...

Te îmbrățișează

George Meniuc”.

(10 octombrie 1972).

„Prietena mea neuitată, zâna mea cea bună,

...Trebuie să-ți spun pe șleau că îndârjirea mea de altădată începe să scadă. Când îmi recitesc poeziile din tinerețe, îmi vine să bocesc. Citește Interior cosmic și Imaginea în artă, compară-le cu tot ce-am scris mai târziu, după război, și vei fi năucită de contrastul dintre ele. Parcă mi-am pierdut cheile de la casa mea și, apucând la nimereală altele, m-am trezit într-o casă străină. (...)

Ah, Tatiana, de câțiva ani sunt zguduit de moartea mea! Voi învia oare?”

(iulie 1974)

„Dragă Tatiană,

Am auzit la telefon vocea fiului tău (o voce plăcută) și m-am gândit că el ar fi putut fi fiul meu... Și deodată a intrat seara în casă, mi s-a făcut frig și m-am dus la subsol ca să aprind focul. Dar acolo gândul m-a urmărit mai departe, ca să-mi amintească insistent și necruțător că toată viața am fost lipsit de-o mângâiere femeiască, tocmai de care am avut cea mai mare nevoie. Și din subsol am ieșit afară, în grădină, unde toamna ofta, despletită, șuie. Numai Danca, cu instinctul ei de cățea, a simțit ceva în pașii mei, s-a apropiat de mine și m-a atins de mână cu botul ei rece. Toamna plângea în grădină.

Al tău cu drag,

George Meniuc”.

(14 noiembrie 1974).

„Dragă Tatiana,

...Viața a trecut, zici adevărat. S-a dus în depărtări ca să nu mai revină niciodată. Am avut o tinerețe zbuciumată, dar frumoasă, nobilă, cinstită. M-am grăbit să mă despart de tine și regret foarte mult de pasul făcut. Ai dreptate când scrii că am putea unul altuia să fim de folos. Folclorul te-a îmbogățit sufletește, te-a făcut o personalitate, o femeie rară, cu totul deosebită de alte femei. O prietenă, o tovarășă de drum ca tine mi-a lipsit toată viața. (...) Regret foarte mult că te-am pierdut abia descoperindu-te într-o toamnă ploioasă pe Dunăre...

Scrie-mi, nu mă uita.

Cu drag,

George Meniuc”.

(1986)

Reproduc aici și un fragment dintr-un răvaș al Tatianei Gălușcă, unul dintre ultimele, adresate lui George Meniuc:

„Dragă George,

Scrisorile tale și cuvintele sacre pe care mi le-ai spus de-a lungul anilor îmi dau un sens vieții. Am început să lucrez la Miorița datorită ție, dragul meu prieten. Am o viață foarte grea, ți-am scris, deși regret, tu nu trebuie să mă vezi decât cu părul fluturând în vânt, râzând mereu, îmbătată de viață. (...) Avându-te pe tine, voi învinge.

Scrie-mi, nu mă uita și păstrează-ți sănătatea, că trebuie să ne vedem.

Cu drag,

Tatiana”.

(22 noiembrie 1986).

Nu s-au mai văzut! În noaptea de 7 spre 8 februarie 1987, George Meniuc va părăsi această lume și se va strămuta acolo unde nu există loc pentru suferință și durere.

P. S. În anul 1978 George Meniuc a scris unul dintre cele mai frumoase poeme lirice din Basarabia postbelică, muza care l-a inspirat fiindu-i Tatiana Gălușcă.

O altă femeie

Melodiile lunii vibrează-n odaie.

Din raze se țese un basm fermecat.

Te iubesc, ești ultimul țărm al inimii mele,

Vin ca un val spre tine mereu.

Îți sărut buzele, umerii, sânii, adorato,

Torentul fiorului mă duce pe alt tărâm.

Din mâinile tale zboară pescăruși spre stele,

Din privirile tale surâd toporași.

Dar iată din stele, din lună, din neunde,

Coboară o altă femeie, pe nevăzute scări.

Îi ascult tăcerea și acea nostalgie, de care

Doar ochii cerboaicei rănite sunt plini.

În orele de beatitudine senină,

Când visuri urzim, de toate vrăjiți,

Cealaltă femeie, la marginea lumii,

Așteaptă să-i scriu măcar un cuvânt.

Trec zilele, lunile, anii de-a valma.

Grijile vieții ca brumele cad

Ba ici, ba dincolo pe cărările noastre;

Și, panere întregi, le purtăm amândoi.

Te iubesc, ești ultimul țărm al inimii mele,

Vin ca un val spre tine mereu...

Dar nu pot uita cealaltă femeie,

Ce-mi caută umbra pe ploaie și vânt.

P. P. S. Referitor la viața personală a lui George Meniuc, am auzit la un post de radio, spre surprinderea mea, niște informații, răspândite și în rețeaua de internet (Wikipedia), precum că scriitorul n-a fost niciodată căsătorit și n-a avut copii. Eroare! El a avut 4 căsătorii oficiale. Din cea de-a doua căsătorie (1947-1952), cu Eugenia Popovici din Chișinău, profesoară de limba română, George Meniuc are o fiică Olga, născută în 1950. La rândul ei, Olga, se căsătorește în 1974 cu medicul Anatol Hârbu, dăruindu-i acestuia doi copii – Cristina Hârbu-Cărbune (a. n. 1973), stabilită la București, urmând calea profesională a părinților, cea de medic. Ea are doi copii, Constanța și Alexandru. Cel de-al doilea copil al Olgăi – Alexandru Hârbu – (a. n. 1979) este programator. E stabilit în Montreal, Canada. Are 3 copii: fiica Polina și doi gemeni – Sofia și Alexandru. În așa fel, George Meniuc și-a perpetuat arborele genealogic cu o fiică, doi nepoți și cinci strănepoți.