Tudor Colac – abnegație și predilecție pentru cercetarea proceselor etnoculturale contemporane

Redutabilul om de cultură și știință Tudor Colac se naște la 10 martie 1948, în familia țăranilor Vasile și Varvara Colac din satul Dumeni, comuna Costiceni, jud. Hotin (astăzi raionul Sulița Nouă, regiunea Cernăuți, Ucraina), care au avut șase copii. Urmează școala primară și cea medie în satul de baștină, până în 1965. Într-o notă autobiografică aflăm itinerarul aplecării sale spre farmecul instrumentelor muzicale: „Primăvara, ajutat de tata, meșteream niște fluierașe, numite trișcă, din coaja reavănă a nuielei de răchită și cucută. Tăiam lungimea potrivită, făceam găurile cu o vergea de sârmă înroșită la rug, bătuceam domol coaja împrejur să se desprindă de pe masa lemnoasă, cu excepția unui dop mic, numit șuier, după ce aluneca ușor, fiind separată de tulpină. Primul instrument muzical era gata și se mira Lunca Prutului de la Dumenii Costicenilor de isprava micilor cântăreți”¹.

Fiind membru al Cenaclului de poezie pe lângă redacția ziarului raional și cel regional „Zorile Bucovinei”, debutează cu profiluri literare despre consătenii săi (1962-1964). Ceva mai devreme (1956-1961) îl aflăm printre fluieriștii Orchestrei de Muzică Populară „Izvorașul” de la Casa de Cultură din satul Costiceni, diriguit de renumitul rapsod Toadere Captari, taraf care a constituit piatra de temelie a Școlii de muzică pentru copii din localitate. În această perioadă elevul Tudor Colac realizează primele expediții folclorice, înregistrând în caiete creații folclorice: cântece populare, obiceiuri calendaristice, manifestări teatrale la Anul Nou, însoțindu-le și cu probe fotografice.

După absolvirea, în 1965, a Școlii medii de 11 ani cu profil politehnic din satul Costiceni, Tudor Colac este admis la studii la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, specialitatea Jurnalism. Între anii 1966-1969 studiază în paralel la secția Muzică/orchestra de instrumente cordofone, la Facultatea de Arte Frumoase a Universității de Stat din Moldova. După finalizarea studiilor universitare, este angajat ca lector la catedra Teorie și practică a presei, concomitent este aspirant la catedra Literatura română a Universității de Stat din Moldova. Din 1974 obține funcția de secretar responsabil și redactor superior al emisiunilor muzicale la Radio Moldova, fiind autor și moderator al emisiunilor de folclor. În același an face o stagiere de 6 luni la Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova. În 1980 acceptă conducerea secției Metodica creației populare din cadrul Centrului Republican Științifico-Metodic de Creație Populară, apoi șef al secției Folclor și etnografie la aceeași instituție, din 1990 – director al Centrului Național de Creație Populară, iar prin cumul, șef al Direcției generale Activitate în teritoriu în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor. În perioada 1982-1996 desfășoară o substanțială și diversă activitate artistică. A stat la baza fondării și conducerii Formației folclorice „Datina” de la ȘPT-65 și a Formației etnofolclorice de copii „Izvoarele din Onițcani”, ambele din Criuleni, pe care le-a diriguit timp de 4 (1984-1989) și, respectiv, 8 ani (1986-1994), obținând pe parcurs mai multe recunoașteri naționale și internaționale. Între anii 1994-1999 își face doctoratul la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România, iar 2002 – o stagiere de 30 de zile la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. În 1999 este angajat în calitate de cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor, ulterior Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Moldovei (azi, Institutul de Filologie), obținând pe parcurs câteva avansări profesionale: cercetător științific superior, apoi coordonator.

Palmaresul editorial: cele peste 35 de titluri de carte [Hora satului, 1984; Șezătoarea, 1986; Sărbătoarea izvoarelor, 1986; Hronic de familie, 1986; Scena artistului amator, 1988; Sorcove de lumină, 2001; Drag îmi e să fac armată, 2002; Rădăcinile eterne ale folclorului...: Nicolae Botgros la 50 de ani, 2003; La izvorul dorului: folclor din Onițcani, 2004; Nistrule, apleacă-ți malul, 2004; Ștefan cel Mare și Sfânt. 500 ani de nemurire, 2004; Un distins folclorist – Nicolae Băieșu, 2004; Sub semnul cinegeticii, 2005 (ed. a II-a, 2009); Romanțe cu petale de trandafir, 2005; Familia: valori și dimensiuni culturale, 2005; Ținutul Criulenilor. Vetre etnofolclorice, 2005; Nicolae Sulac în amintiri, cronici și imagini, 2006 (coautor); Educația tehnologică: manual pentru cl. a 7-a și a 8-a, 2007 (ediția a II-a, 2012, coautor); Ghidul profesorului de educație tehnologică, 2007 (ediția a II-a, 2012, coautor); La izvorul dorului: Monografia folclorică a satului Onițcani, 2010; Cinegetica: dicționar explicativ, 2010; Aureola Romanței: (Festivalul „Crizantema de Argint” la 20 de ani), 2012; La vatra doinelor: Festivalul doinei, ediția I, Chișinău, Radio Moldova, 2012, 2013; Tradiții, obiceiuri și sărbători cinegetice, 2013; Nicolae Sulac, rapsod al plaiului moldav, 2013 (coautor); Dicționar de ghicitori, 2014; Izvoditori de tâlcuri subtile: Introspecția unui festival de umor: 140 de ani de la fondarea SVPM, 2015; Tradiție și spiritualitate în civilizația cinegetică: Reflexe de la Festivalul „Ceaunul și grătarul”, 2015; Cântecul cu aripi frânte..., 2016; Repere etnologice: studii, articole, comunicări, eseuri, interviuri, 2017; Etnologul Tudor Colac. Omagiu 70: Biobibliografie, 2018 etc.] și circa 300 de articole semnate de Tudor Colac, reprezintă o contribuție substanțială a cercetătorului la consolidarea etnologiei moderne din Republica Moldova. Variatele teme abordate demonstrează o predilecție aparte pentru anumite direcții de investigare științifică cum ar fi: istoria folcloristicii românești; evoluția folcloristicii din Basarabia; genurile și speciile folclorului; lirica populară din Basarabia și Transnistria; interferențele româno-ucrainene în localitățile cu populație românească din regiunea Cernăuți, Ucraina; substratul ceremonial al folclorului; etnologia familiei în spațiul basarabean; cultura populară în mediul rural contemporan; principiile de elaborare a monografiilor etnofolclorice ale localităților; continuitatea și perenitatea creației populare etc.

Pornind de la primul volum, publicat în 1986, Sărbătoarea izvoarelor (Chișinău, Literatura Artistică) și până la cea mai recentă apariție editorială, studiile remarcabilului cercetător dovedesc o substanțială fundamentare în domeniul etnologiei, fapt susținut și de exegeți consacrați din România: „Între etnologii din Republica Moldova, subliniază Ion H. Ciubotaru, el se individualizează printr-o serie de calități ce nu pot fi trecute cu vederea: o temeinică pregătire teoretică și practică, alimentată în permanență cu cele mai proaspete rezultate ale cercetărilor etnofolclorice efectuate și date la iveală în țările din jur, dar și pe plan european și, nu în ultimul rând, o rară capacitate de a scruta universul culturii populare cu un discernământ exemplar”². Și Iordan Datcu observă că, spre deosebire de ceilalți folcloriști din Basarabia, Tudor Colac are „un mod mai direct, mai dezinhibat de a aprecia tradițiile populare basarabene”, fapt avantajat de obținerea doctoratului cu tema „Familia – vatră a spiritualității românești” (1999) la Cluj-Napoca, sub conducerea științifică a regretatului profesor Dumitru Pop și „de accesul larg la bibliografia românească de specialitate”³, ceea ce a permis protagonistului o racordare reușită la cercetările monografice ale familiei, înfăptuite de Școala sociologică de la București, condusă de Dimitrie Gusti.

Aceste calități au fost observate și de colegii de breaslă din Republica Moldova. Bunăoară, Nicolae Băieșu aprecia predilecția și abnegația colegului său drept un manifest al bărbăției și curajului: „cunoaștem cu toții, [că] au existat, mulți ani la rând, condiții vitrege pentru editarea lucrărilor științifice, colegul nostru a știut să găsească ieșire din situație. Pe parcursul anilor 2001-2007, Dumnealui a editat câte două-trei și chiar patru cărți anual. Putem zice că a fost un adevărat eroism”⁴.

Pe lângă preocupările orientate spre conservarea și investigarea științifică a fenomenelor etnofolclorice, în egală măsură cercetătorul Tudor Colac ia în dezbatere și aspectele ce țin de promovarea folclorului în cadrul diverselor manifestări culturale cu impact etnologic: festivaluri și spectacole de folclor, expoziții de artă tradițională, serbări câmpenești cu tematică folclorică etc. Toate acestea l-au consolidat ca prolific regizor al manifestărilor cultural-artistice de masă, fapt dovedit de cele peste două sute de spectacole organizate și susținute pe scena Palatului Național „Nicolae Sulac”, a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, a Teatrului Național „Mihai Eminescu”, în instituțiile teritoriale de cultură și în scene la aer liber în multe localități din Republica Moldova. Este semnatarul a mai multor scenarii cinematografice despre folclorul păstoresc, cel al taberei militare, despre instrumentele muzicale tradiționale etc. Evocatoare în această direcție sunt și cele peste cinci sute de subiecte prezentate în cadrul emisiunilor Radio și TV.

Aflat la pupitrul Centrului Național de Creație Populară, etnologul Tudor Colac s-a consacrat investigării monografice a dinastiilor de artiști, descoperind pe teritoriul Republicii Moldova, la începutul anilor ’70, peste 830 de formații de familie.

În continuare ne vom referi la cele mai noi apariții editoriale: Repere etnologice: studii, articole, eseuri și Etnologul Tudor Colac. Omagiu 70: Biobibliografie, ultima realizată în cadrul colecției Personalități marcante, inițiată de Institutul de Filologie. Volumele fac referire la viața și activitatea folcloristului, scriitorului, muzicianului și regizorului Tudor Colac și includ cele mai relevante studii cu impact etnologic semnate de protagonist de-a lungul carierei artistice și științifice.

Volumul Repere etnologice cuprinde șapte compartimente: La porțile sufletului; Dimensiuni etnologice ale familiei la români; Doina, fenomen de experiență fundamentală; La originile Festivalului concurs al romanței românești „Crizantema de Argint”; Elita personalităților consacrate. Profiluri; Cercetări și demersuri etnologice; Despre autor.

Studiile științifice și cele de promovare a științei incluse în volum nuanțează predilecția autorului pentru elucidarea aspectelor ce țin de autenticitatea și substanța cutumiară a culturii tradiționale românești, a valorilor spirituale promovate în cadrul familiei; a experienței umane reflectate în doină și romanță; a revitalizării creației populare aflate în desuetudine de către veritabilii promotori ai acesteia: atât folcloriști consacrați, cât și performeri de artă tradițională; precum și a temelor care iau în dezbatere tradițiile cinegetice, umorul popular, viabilitatea rapsozilor în actualitate; potențialul instituțiilor de cultură și al arhivelor de folclor la conservarea moștenirii spirituale a unui popor; complexitatea folclorului de recruție și ostășesc; actualizarea continuă a fenomenelor etnoculturale contemporane etc.

Lucrarea Etnologul Tudor Colac. Omagiu 70: Biobibliografie e structurată în cinci capitole distincte, însoțite de materiale fotografice relevante pentru investigația realizată de autor în vederea elucidării substanței ritualice a proceselor etnoculturale înregistrate în mediul genuin de manifestare.

Partea introductivă mizează pe câteva interviuri și confesiuni cu referire la copilăria protagonistului și la cele mai expresive fenomene de cultură contemporană, abordate exhaustiv în creația științifică a etnologului: romanța și destinul interpreților de muzică populară.

Capitolul întâi, intitulat Tudor Colac – cercetător de vocație, cuprinde o serie de articole semnate de etnologi, critici consacrați atât din Republica Moldova, cât și din România: dr. Ion H. Ciubotaru („... A scruta universul culturii populare cu un discernământ exemplar”); dr. Dumitru Apetri (Carte de înțelepciune ornamentată poetic); dr. hab. Nicolae Băieșu (Sorcova din lumină se țese); dr. Ion Buruiană (O carte de mare valoare instructiv-educativă); dr. Iordan Datcu (Un etnolog din Republica Moldova: Tudor Colac). Referințele iau în dezbatere preocupările lui Tudor Colac pentru dezvăluirea contextului ritualic al culturii populare, cu profunde popasuri în universul ghicitorilor, al tradițiilor etnofolclorice ale sărbătorilor calendaristice, folclorului taberei militare, al familiei ca vatră a spiritualității românești etc.

Capitolul al doilea, Coordonate spirituale cu valoare de simbol, scoate în lumină interesul protagonistului pentru valorificarea și promovarea creației populare în cadrul spectacolelor de folclor, aspect care nuanțează fenomenul folclorismului scenic, în cadrul căruia promotorii dau preponderență aspectului artistic, în detrimentul mesajului ritualic și al tradiției autentice. Cu toate acestea, etnologul remarcă, pe bună dreptate, intenția unor colective etnofolclorice de a se apropia foarte mult de adevăr și a prezenta în scenă atât recuzita de costume specifice mediului din care provin, cât și profunzimea repertoriului de-acasă, care fascinează nu doar publicul receptor, ci mai ales jurații, care „nu departajează prin concurs locuri, premii și ierarhii, ci evidențiază valori individuale autentice și identități”⁵. În același capitol cercetătorul urmărește aria de răspândire a motivului acvatic în creațiile folclorice, încărcat de un profund simbolism în mentalitatea populară; prezența și valoarea cutumiară a piesei vestimentare, dar și a dansului Brâul în viața românului; disputele și convergențele cu referire la Dragobete și Sfântul Valentin; itinerarul mitic al oului de Paști; reminiscențele teatrului arhaic conservate în obiceiurile agrare Paparuda și Caloianul, care presupun „respectarea complexului sincretic specific teatrului folcloric, adică a unității dintre text, melodie, dans, gestică, recuzită, instrumentariu ș. a. m. d.”⁶; a manifestărilor etnoculturale: Șezătoarea ca o creație a cetelor de fete „trecute de vârsta pubertății și dintr-un grup de vârstă afiliat inițierii” (Iosipescu Silvia Puia) și a Horei satului – proprie confreriilor de flăcăi, manifestări care „constituie prin tradiție <...> prilejurile-cheie de cunoaștere și apropiere reciprocă între tineri, un moment cu multiple semnificații pentru trecerea din stadiul copilăriei în rândurile flăcăilor de însurat sau fetelor de măritat”⁷.

Capitolul al III-lea al biobibliografiei nuanțează contribuția cercetătorului la istoria folcloristicii din Basarabia. Amintim câteva nume notorii ale științei din acest spațiu, investigate de Tudor Colac: Andrei Tamazlâcaru, Sergiu Moraru, Andrei Hâncu, Victor Cirimpei, Grigore Botezatu, Vladimir Curbet, Efim Junghietu, Nicolae Băieșu.

Următorul capitol este consacrat Hronicului de familie, unde, selectiv, sunt inserate pagini relevante dintr-o lucrare mai amplă a folcloristului. Într-o apreciere critică, etnologul Iordan Datcu scoate în evidență meritul cercetătorului din Basarabia Tudor Colac de a investiga fenomenul social familia din perspectivă „folclorică, etnografică, sociologică, antropologică, psihologică, pedagogică, istorică, lingvistică, teologică și filosofică, tip de cercetare interdisciplinară și multidisciplinară deprins din studierea lucrărilor școlii sociologice de la București. Este interesat cu deosebire de familie ca generatoare de cultură și civilizație, de parametrii ei culturali, de rostul părinților ca modele generatoare de exemple, de rolul familiei în transmiterea tradiției, a valorilor familiei și a modelelor comportamentale, sărbătorile, riturile de trecere fiind canale de transmitere a acestora”⁸. În continuare, cercetătorul acordă pagini impresionante dinastiilor Botgros, Osoianu, Sava, Goia, Dascăl, Iovu, Acriș, Iorga, Urschi. Fiecare dinastie este abordată de etnolog prin prisma transmiterii moștenirii spirituale din tată în fiu, ca modele de cultură tradițională în continuă actualizare.

Al V-lea capitol reprezintă o primă incursiune din perspectivă bibliografică și filmografică în activitatea științifică și regizorală a etnologului Tudor Colac. Prin aportul generos al bibliografilor juniori Elena Nedeliciuc și Marina Sandu au fost identificate peste 170 de titluri de materiale științifice, didactice și publicistice realizate de cercetător de-a lungul carierei profesionale. Impresionantă e lista monografiilor, culegerilor tematice și a edițiilor alcătuite/îngrijite/coordonate, acestea constituind 35 de titluri de carte.

Ultimul capitol, Viața și activitatea în imagini, reflectă itinerarul devenirii personalității culturii naționale Tudor Colac, cuprinzând, în mare parte, și relevante mărturii ale fenomenelor etnoculturale surprinse de cercetător pe parcursul a 50 de ani de activitate în domeniul identificării, documentării, prezervării și valorificării constituentelor de cultură tradițională.

La acest ceas aniversar, exprimăm colegului Tudor Colac profunda noastră considerație, sincere și calde urări de bine, sănătate, forțe inepuizabile la identificarea și valorizarea fenomenelor etnoculturale în perpetuă actualizare și a tezaurelor umane vii, continuatoare ale tradițiilor și obiceiurilor românești.

Note:

1 Tudor Colac, Repere etnologice: studii, articole, eseuri. Chișinău, Tipografia „Notograf Prim”, 2017, p. 597.

2 Ion H. Ciubotaru, Cercetător de vocație, în: Tudor Colac, Repere etnologice: studii, articole, eseuri. Chișinău, Tipografia „Notograf Prim”, 2017, p. 613.

3 Iordan Datcu, Un etnolog din Republica Moldova: Tudor Colac, în Idem, p. 577.

4 Nicolae Băieșu, Tudor Colac – etnolog de vocație, în: „Literatura și Arta”. 2008, 6 martie, p. 6. Mod de acces: http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=755&zidc=4 (vizitat la 09.03.2018).

5 Etnologul Tudor Colac. Omagiu 70: Biobibliografie, Coord.: Mariana Cocieru; col. de red.: Mihai Cimpoi [et al.], Chișinău, Editura Pro Libra, p. 393.

6 Idem, p. 71.

7 Idem, p. 87.

8 Idem, p. 38.