De la Apus spre Răsărit: Eugenio Coseriu și Japonia
Pentru tipar0. Notă preliminară
Din perspectiva distanței de peste un deceniu și jumătate care ne desparte acum de trecerea în neființă a savantului Eugenio Coseriu, titlul contribuției de față poate fi interpretat în sens metaforic, ca deschidere spre un nou început, pe o orbită mai amplă, a cercetărilor bazate pe cadrul conceptual elaborat de Eugenio Coseriu – integralismul lingvistic. Intenția noastră este însă, în primul rând, aceea de a rezuma relația concepției despre om și limbaj a lui Eugenio Coseriu cu spațiul nipon prin această sintagmă în sensul ei literal, de direcționare dinspre Occident înspre Orient. Astfel, în prima secțiune a lucrării vom urmări drumul teoriei coșeriene de la Montevideo înspre Extremul Orient și diseminarea ei pe scena științifică japoneză începând cu deceniul al cincilea al secolului XX. În cea de-a doua secțiune vom schița modul în care limba (și lingvistica) japoneză au fost asumate în interiorul edificiului teoriei coșeriene, fiind valorizate și puse într-o nouă lumină prin această integrare. Secțiunea finală a lucrării va desfășura (și) sensul metaforic al sintagmei, prin câteva gânduri legate de șansele dezvoltării viitoare a integralismului1.
1. Calea spre Japonia
1.1. Începuturile
Prima instanță de pătrundere a lingvisticii coseriene în spațiul științific japonez s-a produs în timp real, simultan cu apariția la Montevideo, unde Coseriu se afla în acel moment al carierei sale, a remarcabilei opere Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico (1958). Într-o epocă aflată cu mult înaintea internetului și a accesului relativ facil la informație științifică din orice zonă de interes, strategia lui Coseriu a fost aceea de a trimite volumul unor lingviști de marcă din diferite țări. În cazul Japoniei, destinatarul a fost reputatul lingvist Takashi Kamei (1912–1995). Evenimentul este consemnat cu precizie de către Kamei în partea a II-a a Cuvântului traducătorilor la traducerea efectuată în colaborare cu discipolul său Katsuhiko Tanaka
(n. 1934) și publicată mult mai tirziu (Kamei 1981: 244-245). Kamei a primit prima ediție de la Montevideo direct de la Coseriu în data de 22 iulie 1958. Perspectiva originală de abordare a limbajului, fundalul filosofic amplu, rigurozitatea argumentării logice, dar mai ales noutatea radicală a tezelor avansate aici de tânărul Coseriu au avut un profund efect asupra lui Kamei, care își va caracteriza impresia de atunci prin următoarea imagine metaforică: „era ca o chemare de lup singuratic, răsunând de la celălalt capăt al lumii” (1981: 250)2.
Cum în anii de după război Japonia era „un rai al traducerilor”, adesea alese fără discernământ și din simpla dorință de aliniere rapidă la cultura occidentală, Kamei a transmis imediat volumul „unui tânăr romanist”3, cu convingerea că va aduce în atenția publicului specialist japonez o lucrare „monumentală”. Spre dezamăgirea sa, acesta i-a returnat-o după un an sau doi, evitând să-și asume sarcina traducerii – „poate din prea multă modestie”, presupune, nu fără o umbră de ironie, Kamei.
Cu acest neprevăzut refuz se încheie prematur primul act al diseminării lingvisticii coseriene în Japonia. Cauza reală este, fără îndoială, dificultatea ieșită din comun a acestui prim volum major din opera coseriană, care nu poate fi înțeles în miza lui autentică fără cunoașterea în profunzime a istoriei lingvisticii occidentale și a fundalului filosofic de care ea este inseparabilă. În fapt, Kamei însuși se va apleca din nou asupra volumului abia la începutul anilor ’70, când perioada de recuperare după o gravă suferință i-a permis să efectueze o re-lectură în profunzime, pe parcursul unei întregi vacanțe de vară dedicate exclusiv acestei ocupații. În 1972, oferindu-i-se un curs special la Universitatea Tokyo, a decis să-și prezinte propria concepție lingvistică „luând ca axă centrală” gândirea coseriană. Conform propriei evaluări, cursul s-a soldat cu un eșec (Kamei 1981: 245), întrucât, în absența unei traduceri în japoneză care să le permită accesul direct la textul coserian în întregimea sa, studenții nu au reușit să surprindă decât prea puțin din viziunea coseriană asupra limbajului, radical diferită de cea a altor curente contemporane, mult mai vehiculate în Japonia, precum structuralismul sau generativismul. Astfel, pentru Kamei totul a revenit la punctul de plecare, adică la necesitatea acută de a realiza mai întâi o traducere în limba japoneză. Considerând că singur nu ar fi reușit, în cazul capodoperei coseriene, să ajungă la împlinirea unei versiuni traduse „demnă de a fi făcută publică”, a apelat, în cele din urmă, la Katsuhiko Tanaka, în a cărui capacitate de a duce la îndeplinire un asemenea proiect avea deplină încredere, în ciuda faptului că Tanaka nu era hispanist.
Actul traducerii, desfăşurat de-a lungul a peste şase ani, între 1974 şi 1980 (v. și Tanaka 1981: 240-241, 243), a luat ca bază versiunea din 1958, completată însă cu versiunea spaniolă apărută la Madrid în 1973. Rezultatul a fost şi rămâne o operă întru totul revelatoare pentru cititorul japonez, publicată la Tokyo în 1981 cu titlul Utsuriyuku koso kotoba nare. Synchronie – diachronie – historia [aprox. Schimbarea este însăşi limba (esenţa limbii). Sincronie, diacronie, istorie]. Traducerea este evaluată în termeni elogioși şi de Coseriu însuşi, care menționează, în dialogul extins cu Kabatek și Murguía (1997: 233), că versiunea japoneză, deși realizată cu semnificativă întârziere față de publicarea originalului prim la Montevideo în 1958, este „foarte reușită”.
1.2. Primele evaluări calitative și extinderea ariei tematice a traducerilor
Pe lângă traducerea celui mai important volum coserian de până la acel moment, studiile proprii ale lui Kamei și Tanaka configurează prima instanţă majoră de receptare autentică într-un spaţiu geografic-cultural disjunct de cele în care Eugenio Coseriu a trăit şi a activat în mod nemijlocit. Întrucât o paletă largă de material primar legat de acest aspect a fost pus la dispoziția cititorului de limbă română într-o serie de lucrări anterioare (în special Tămâianu-Morita 2002, 2002-2003 și 2003), nu vom relua aici întreaga argumentație, ci vom reaminti doar faptul că prima caracterizare a lui Coseriu ca „un lingvist pentru secolul XXI” a fost avansată de către Takashi Kamei, într-un registru grav, departe de festivismul care s-a suprapus ulterior formulării desprinse de contextul ei inițial și transformate în slogan superficial. Pasajul în cauză este următorul:
„Coseriu va fi fiind, probabil, un Copernic pentru lingvistica secolului XX. [...] Oricum, autentica evaluare a lui Coseriu o încredinţăm viitorului; e limpede că ea nu stă în limitele puterilor noastre de azi. Dacă ar fi să ne gândim la câţiva lingvişti reprezentativi pentru secolul XX – deşi asta depinde şi de preferinţele personale – atunci Coseriu, care abia va împlini 60 de ani în 1981 (spre deosebire de Jakobson, deja mult mai în vârstă, ori Benveniste sau Kuryłovicz, plecaţi din lumea aceasta), aş spune mai degrabă că nu este un lingvist care să reprezinte secolul XX. În asemenea măsură este lingvistica secolului XX una ‘anistorică’ (ahistorisch)! [...] Dacă ne întrebăm cine a reflectat cu adevărat în profunzime, din perspectivă filosofic-istorică, asupra temeiurilor ultime ale relaţiei inextricabile dintre limbaj şi fiinţa umană, atunci nu ne apare oare orientarea dominantă în lingvistică una în care aceste temeiuri nu sunt căutate de nimeni?! Chiar şi astăzi stafia lui Schleicher mai bântuie încă în toate colţurile lumii. Linguistica in absentia hominis! Deşi în mod diferit de destinul lui Schuchardt, Coseriu ar putea părea, şi el, un fel de eretic marginalizat. Dacă luăm în considerare că a durat aproape o jumătate de veac după moartea lui Saussure până ca el să-şi asigure statutul de neclintit al unui Olimp al lingvisticii, atunci, până să vină ziua în care Coseriu va fi venerat în mod autentic de toată lumea, ca o stea gigantică şi strălucitoare mai presus de Saussure, născută de contemporaneitate, sortit este poate să aşteptăm secolul XXI” (Kamei 1981: 247-248).
Analogia cu statutul lui Copernic este reluată, cu explicitări, în Kamei 1982, studiu pe care Kennosuke Ezawa, cel mai apropiat discipol și colaborator direct al lui Coseriu în ce privește problemele de lingvistică japoneză, îl recomandă cu precădere ca „o investigaţie absolut remarcabilă” (Ezawa 1983: 348). Întocmai ca şi Copernic la timpul său, în domeniul ştiinţelor universului natural, în prezent Coseriu apare multora drept un „eretic” ce se împotriveşte solitar orientării de gândire dominante a epocii. Ca lingvist al secolului XX, Coseriu nu se poate bucura de recunoaşterea pe scară largă a statutului său autentic, astfel încât, de fapt, semnificaţia „revoluţiei coseriene” se poate adeveri abia sub steaua unui veac viitor (Kamei 1982: 49). În viziunea lui Kamei, miza autentică a monumentalei opere coseriene este aceea de „a readuce la viaţă” lingvistica, de pe poziţiile teoriei cunoaşterii şi ale filosofiei culturii şi istoriei, salvând-o din „uriaşa necropolă pustiită, aflată în ruine”, lăsată în urmă de cercetările lingvistice ale ultimelor decenii (Kamei 1982: 52-53). Aceste explicitări aruncă lumină asupra imaginii metaforice sumative menționate mai sus, anume că în 1958 volumul coserian Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico l-a frapat ca „o chemare de lup singuratic, răsunând de la celălalt capăt al lumii” (Kamei 1981: 250).
A fi „un lingvist mai degrabă al secolului XXI” implică așadar două aspecte relaționate. În primul rând, viziunea coseriană este o concepție care merge împotriva „spiritului vremii”, mai exact o concepție pentru care scena științifică de acum nu este încă pregătită, o concepție afirmată înaintea veacului său. În consecință, receptarea autentică nu poate veni decât în contextul unei perspective distanțate de prezent, și astfel eliberată de prejudecățile ideologice ale momentului și de resentimentele personale ale celor care s-au confruntat, adesea în pierdere, cu intransigența intelectuală a omului Coseriu.
Cu toate că, în cronologia internă a diseminării operei coseriene în Japonia, anul 1958 și deceniile 6 și 7 ale secolului XX, marcate de travaliul lui Kamei și Tanaka, constituie, fără îndoială, primul act al unui proces care continuă și în prezent, dacă luăm în considerare cronologia validată extern, de ordinea în care traducerile care au văzut efectiv lumina tiparului, locul prim îi aparține lui Tadao Shimomiya, prin publicarea în 1979 a traducerii volumului Lezioni di linguistica generale. De fapt, conform indicației din Postfața traducătorului (Shimomiya 1979), versiunea japoneză bazată pe ediția italiană în 1973 era deja pregătită pentru tipar în iulie 1977, dar, pe neașteptate, în luna septembrie a aceluiași an Shimomiya a primit de la Coseriu o versiune revizuită, cu ample corecturi pe manuscrisul italian, astfel încât refacerea completă a traducerii a necesitat încă un an, noul text fiind predat editurii în octombrie 1978. Shimomiya ținea în mod special să își afirme precedența în ceea ce privește deschiderea accesului către opera coseriană în Japonia. În câteva ocazii în care l-am întâlnit personal între anii 2002 și 2004, am sesizat nu doar preocuparea sa pentru faptul obiectiv verificabil ca atare, ci și o investiție afectivă legată de recunoașterea rolului său, materializat nu numai în respectiva traducere, ci și în prezentări ale concepției coseriene, cum ar fi Shimomiya 1980.
Între anii 1976 şi 1983 s-a desfășurat și finalizat, graţie eforturilor lui Kennosuke Ezawa, proiectul de traducere a 30 de studii coseriene scrise între anii 1952 şi 1978, reunite în patru volume de Opere Lingvistice Alese (Coseriu 1981-1983) publicate la editura Sanshūsha. O echipă de 15 traducători4 a participat la acest monumental proiect, al cărui rezultat a răspuns pe deplin așteptărilor lui Coseriu:
„M-am ocupat mult şi de traducerea în japoneză. Ea a fost discutată până în ultimele detalii în decursul unor îndelungate şedinţe cu traducătorii, la Tokyo, iar rezultatul a fost – pot spune fără ezitare – foarte bun.” (Kabatek/Murguía 1997: 236).
Prin amplitudinea domeniilor acoperite și prin sistematicitatea tratării originalelor din diverse limbi, seria japoneză rămâne în continuare neegalată, chiar și din perspectiva unei comparații critice cu volumele apărute ulterior în franceză sub îngrijirea lui Jean-Pierre Durafour (Coseriu 2001) și în italiană sub îngrijirea lui Cristian Bota și Massimo Schiavi (Coseriu 2007) – și ele, firește, lucrări de netăgăduită valoare pentru diseminarea integralismului în respectivele spații lingvistic-culturale.
Pe lângă volumele menționate aici, au mai fost realizate până în prezent și alte traduceri în japoneză, lista lor completă fiind cuprinsă în Anexa 1.
2. „Japonia” din interiorul lingvisticii coseriene
2.1. Dialogul cu spațiul japonez
În paralel cu diseminarea operei coseriene prin traduceri, exegeze și aplicări ale cadrului conceptual în cercetările proprii ale unor importanți lingviști japonezi, dialogul cu spațiul japonez se manifestă și în sens invers, pe o dimensiune de adâncime, prin asumarea limbii și lingvisticii japoneze ca obiect de studiu de către Coseriu însuși (v. lista din Anexa 2) sau de către unii dintre discipolii săi direcți, în special Kennosuke Ezawa. Coseriu poseda o cunoaștere pasivă a limbii japoneze, subsumată interesului său pentru analiza contrastivă a unor limbi cât mai diferite structural și tipologic. Grație capacității sale ieșite din comun de a surprinde motivația funcțională a fenomenelor lingvistice, explicațiile propuse pentru faptele de limbă japoneză sunt nu doar profund originale, ci și susținute întotdeauna de argumente imbatabile, care nu de puține ori i-au pus în umbră chiar pe lingviști japonezi consacrați, care dedicaseră ani întregi de studiu acelorași probleme.
În funcție de natura și amplitudinea ariilor abordate de Coseriu, distingem următoarele tipuri de contribuții:
(1) explicarea structurării gramaticale japoneze la palierul funcțional al sistemului;
(2) caracterizarea limbii japoneze la palierul funcțional al tipului lingvistic;
(3) exploatarea limbii japoneze ca material ilustrativ pentru distincții conceptuale specifice lingvisticii integrale;
(4) recuperarea critică și valorizarea unor contribuții teoretice din Japonia, în special concepția lui Tsugio Sekiguchi, și anume „teoria formelor semnificaționale”.
În opera coseriană găsim așadar, pe de o parte, axele principale pentru elaborarea unei gramatici funcționale a limbii japoneze la palierele normei, sistemului și tipului (ariile 1 și 2 de mai sus), toate contribuțiile descriptive fiind subordonate acestui obiectiv. Pe de altă parte, aria a treia evidențiază relevanța pe care structurarea gramaticală specifică a limbii japoneze, radical diferită de numeroase limbi europene analizate în opera coseriană, o dobândește în demersul de circumscriere teoretică și de ilustrare a unor concepte și teze fundamentale ale lingvisticii integrale. În sfârșit, contribuțiile din aria a patra se situează la un nivel metateoretic, de recuperare critic-constructivă a „gramaticii sintetice” propuse de lingvistul japonez Tsugio Sekiguchi (1894-1958), realizând prin aceasta prima autentică valorizare, în spațiul științific occidental, a acestei teorii. Coseriu însuși (1994, 1996), precum și Ezawa (1983, 1996, 2012) explicitează locul, obiectul și sarcinile acestei gramatici în ansamblul disciplinelor lingvistice, demonstrând că gramatica lui Sekiguchi prefigurează ceea ce lingvistica integrală numește gramatica utilizării limbii, pentru a cărei edificare conceptuală și desfășurare descriptivă cercetările lui Sekiguchi pot oferi valoroase indicii.
Cadrul teoretic al lingvisticii integrale și explicațiile propuse de Coseriu în privința unor fapte de structurare gramaticală în limba japoneză au constituit coloana vertebrală a încercării noastre de descriere funcțională a gramaticii japoneze de bază (Tămâianu-Morita 2004 și 2006). Volumele au fost utilizate cu succes de numeroase generații de studenți, fapt care a reprezentat pentru noi o reconfirmare a relevanței și aplicabilității concepției coseriene în procesul predării/învățării unei limbi străine atât de dificil de abordat prin metode tradiționale în cazul studentului aflat deja la vârstă adultă.
2.2. Povestea unui manuscris pierdut (și recuperat)
În 26-27 martie 2002 a avut loc la Universitatea Kōnan din Kobe Colocviul internațional „Ost-West Kolloquium für Sprachforschung und Sprachdidaktik”, dintr-o serie al cărui nucleu organizatoric este reprezentat de Kennosuke Ezawa, stabilit de multe decenii în Germania, și un grup de germaniști de la universități japoneze. La acest colocviu Coseriu a prezentat conferința plenară intitulată Das Japanische unter den Sprachen der Welt [Locul japonezei între limbile lumii]. Prin amabilitatea profesorului Yoshihiko Ikegami, participant și co-organizator al manifestării, ne-a parvenit chiar în 2002 o copie dactilografiată a textului conferinței lui Coseriu, ce urma să fie pregătită pentru publicare în actele colocviului. Deși Coseriu, care se va stinge din viață în luna septembrie a aceluiași an, era deja împovărat de o grea suferință la momentul acestei ultime vizite în Japonia, prelegerea în cauză, departe de a fi o simplă reluare a unor date și analize din publicații anterioare, constituie un studiu extrem de complex, care merită a fi încadrat în seria celor mai importante contribuții originale aduse de lingvistica integrală în studiul unei limbi particulare – în cazul acesta japoneza.
Coseriu nu numai că sintetizează aici toate tezele sale cu privire la explicația funcțională a faptelor de structurare sistemică în limba japoneză, propuse în studii anterioare, ci le reinterpretează coerent din unghiul liniilor de bază ale unei caracterizări funcțional-tipologice, așa cum propusese deja pentru limbile romanice (Coseriu 1983: 276-277, 1987b: 60-62, 1987a), pentru germană și greaca veche (1983: 276). Caracterizarea tipologică a limbii japoneze este însă mult mai detaliat construită decât în cazul celorlalte limbi menționate. În urma examinării diferitor nivele de structurare, în special gramaticală, Coseriu identifică un principiu tipologic larg-acoperitor, și anume că, similar limbilor germană sau greaca veche, limba japoneză este și ea o „Sprech-Sprache” („limbă-vorbire” sau „limbă discursivă”), adică o limbă care preia ca atare și structurează idiomatic numeroase și diverse „determinări generale ale vorbirii individuale”: vorbitorul, interlocutorul, obiectul (despre care se vorbeşte) şi situaţia. Diferența specifică, față de cele două limbi europene menționate, relaționate și ele la situație și context, este că japoneza exprimă cu predilecție așa-numitul „context pragmatic”5, cel care privește persoanele participante la dialog sau implicate în starea de lucruri despre care se vorbește. În consecință, japoneza poate fi caracterizată ca o „limbă pragmatică” – o limbă în care „se ține seama de celălalt” (Coseriu 2002, 1.6.). Coseriu identifică apoi și ilustrează o serie de sub-principii, care pot fi considerate „norme tipologice”, în care acest principiu fundamental se manifestă.
Din dorința de a aduce în fața cititorului român conținutul și însemnătatea acestei contribuții coseriene, am făcut referire la versiunea primită de la Ikegami în volumul nostru predat la tipar în august 2002 (Tămâianu-Morita 2002: 44-50). Am subliniat atunci că, pentru a evalua cu acuratețe valoarea acestui studiu, se cuvine să așteptăm versiunea publicată, care presupuneam că va aduce și o organizare mai precisă a normelor tipologice, eventual cu o ierarhizare în funcție de amplitudinea aplicabilității lor la diferite paliere structurale ale limbii. Din păcate, moartea lui Coseriu a făcut ca și acest text, precum atâtea alte manuscrise păstrate în Arhiva Coseriu de la Universitatea Tübingen, să nu mai poată fi revizuit și finalizat de către autor. De fapt, nici proiectatul volum cu lucrările colocviului de la Kobe nu a mai fost realizat.
În noiembrie 2011, cu ocazia unei vizite la Universitatea Tübingen, am căutat printre manuscrisele din Arhiva Coseriu materialele referitoare la limba japoneză, aflând în principal note de lucru și schițe de analiză al căror conținut a fost utilizat în studiile coseriene enumerate în Anexa 2. Am constatat însă, cu surprindere, că manuscrisul prelegerii din 2002 nu se afla în Arhivă. Johannes Kabatek, la acea vreme titular al Catedrei de romanistică de la Tübingen și responsabil al Arhivei, mi-a confirmat că nici nu văzuse acest text. Am luat legătura cu Kennosuke Ezawa, care îl însoțise pe Coseriu la colocviu și îl sprijinise, fără îndoială, în faza elaborării prelegerii, pentru a afla, din nou cu surprindere, că nici Ezawa nu mai deținea vreo copie a acestei lucrări. Prin urmare, i-am trimis lui Joahnnes Kabatek, pentru Arhivă, copia versiunii pe care o aveam – se pare singura rămasă în existență –, salvând astfel un text pe care îl considerăm fundamental pentru studiile de niponologie și care merită a fi editat și publicat, spre o largă diseminare în rândul specialiștilor în domeniu.
3. Câteva gânduri finale, din pragul secolului anticipat de Kamei
3.1. Către un nou început?
După cum am arătat în secțiunile anterioare, concepția lingvistică și filosofică a lui Coseriu a pătruns în Japonia începând cu anul 1958, iar deceniile șapte şi opt ale secolului XX au fost marcate de un intens interes și o largă diseminare, prin traduceri, exegeze și aplicări. În Japonia acestei perioade aflăm și singurul proiect de traducere, până la ora actuală, care prezintă o imagine completă a lingvisticii integrale, pornind de la fundamentele sale teoretice şi încheind cu rezultatele metodologice şi descriptive (Coseriu 1981-1983).
În deceniul 9 este demnă de menționat lucrarea Taishō gengogaku [Lingvistică contrastivă] (Ishiwata/Takada 1990), care a avut o largă circulație, beneficiind de nu mai puțin de șapte tiraje suplimentare între 1990 și 1996. Lucrarea continuă să fie utilizată și ca manual pentru pregătirea și perfecționarea profesorilor de japoneză și de limbi străine. Capitolul 5 (p. 152-170), tratând problematica semnificatului lexical, este în întregime elaborat de Makoto Takada pe baza teoriei coseriene a câmpurilor lexicale și a structurilor lexematice, cu exemple din germană, engleză și japoneză.
Ultimii ani au adus o revigorare a interesului pentru opera coseriană, în primul rând datorită energiei inepuizabile a lui Katsuhiko Tanaka. Din șirul contribuțiilor sale la mai buna înțelegere a profundelor implicații ale teoriei coseriene asupra limbajului, apărute în volume de largă circulație, se impune atenției cea inclusă în volumul de dialoguri cu bine-cunoscutul lingvist Takao Suzuki (Suzuki/Tanaka 2008, v., în special, p. 238-253). Evenimentul cel mai important îl reprezintă însă fără îndoială realizarea și publicarea noii traduceri la Sincronía, diacronía e historia în colecția Iwanami Library of Classics (Coseriu 2014), într-un
stil mai modern, accesibil cititorului contemporan. Ediția include și o postfață a noastră (Tămâianu-Morita 2014), în care am încercat să oferim cititorului japonez imaginea vie și complexă a omului și savantului Eugenio Coseriu, spre mai buna înțelegere a specificității operei sale.
3.2. O misiune pentru viitor
Au trecut, iată, șase decenii de la prima pătrundere a lingvisticii coseriene în Japonia. Dacă ar fi să reinterpretăm această durată din perspectiva unei vieți omenești, mai exact după măsura anilor dedicați vieții profesionale active, am spune că este vorba doar de o generație „și jumătate”. Din prima generație, Ezawa și mai ales Tanaka sunt încă prezenți pe scena științifică actuală. Nu mai puțin relevant pentru această generație este un caz cu totul ieșit din comun, prezentat de noi într-un număr anterior al revistei „Limba Română” (Tămâianu-Morita 2016), și anume Yoshimasa Sato (1942-2017), care a practicat întreaga viață lingvistica coseriană din afara lumii academice, ca simplu – dar foarte riguros educat – amator, realizând traduceri proprii și aplicări descriptive „fără nicio obligație”, după cum declară el însuși, din pură pasiune pentru cunoaștere. Generația care urmează, una, să spunem, „de mijloc”, este cea în care ne încadrăm și noi, cu aproape trei decenii de străduințe sub orizontul integralismului și cu speranța a tot atâtea de acum încolo. În sfârșit, posiblitatea apariției unei a treia generații se anunță abia acum, deocamdată sub forma unor eforturi izolate venind din partea unui tânăr cercetător care a urmat cursurile noastre la Universitatea Akita, Keita Ikarashi, aflat la începutul carierei didactice în cadrul Universității Prefecturale Iwate.
În ciuda numeroaselor exegeze și dezvoltări în linie coseriană propuse în diferite spații cultural-științifice și în ciuda seriei de congrese internaționale dedicate lui Coseriu în ultimul deceniu6, credem că nu greșim afirmând că lingvistica de orientare coseriană – lingvistica integrală – nu se prezintă încă drept un curent sistematic organizat și recunoscut ca alernativă de același rang cu orientările mainstream contemporane – generativismul, cognitivismul, funcționalismul sistemic etc. Cât de mari sunt șansele ca o asemenea coagulare teoretică să se producă în viitorul apropiat? Fie-ne permis să avansăm o opinie personală, conștienți fiind că la această întrebare orice răspuns are doar statutul de speculație, chiar dacă una întemeiată pe fapte atestate în desfăsurarea istorică a constituirii și receptării concepției coseriene.
Fără îndoială, Arhiva Coseriu de la universitatea Tübingen are de jucat un rol important și în viitor, pe de o parte prin conservarea bibliotecii personale a lui Coseriu, pe de altă parte prin editarea și publicarea numeroaselor lucrări rămase în manuscris, în diferite faze de elaborare. Este însă nevoie de mai mult.
O dată cu trecerea în neființă a lui Coseriu în 2002, am intrat în orizontul jumătății de secol profețite de Kamei în 1981. Judecând obiectiv, în contextul academic curent, coagularea cercetărilor în linie coseriană într-un curent pe deplin recunoscut internațional este prea puțin probabilă în timpul vieții noastre, a celor din generația „de mijloc”. De aceea, eforturile noastre se impun calibrate la scara unui viitor mai îndepărtat (în jurul anilor 2050, dacă aderăm la argumentația lui Kamei), vizând o revalorizare a concepției coseriene de către generații de cercetători aplecați exclusiv asupra Operei, complet detașați de factorii contingenți ai contactului direct cu Coseriu-omul.
În beneficiul acestor generații viitoare, credem că ne revine astăzi o dublă misiune de maximă urgență. În primul rând, este necesară o însumare a dezvoltărilor teoretice și aplicative sistematice care au fost și sunt în continuare elaborate pe baze integraliste în diferite spații culturale, nu numai în sensul unei înregistrări sau accesibilizări reciproce a cercetărilor individuale, ci mai ales în sensul sistematizării rezultatelor într-o organizare validată metateoretic și suficient de clară, atât conceptual cât și terminologic, pentru ca cercetările ulterioare să poată fi ușor situate în raport cu cele care le precedă. În al doilea rând, este necesar ca rezultatele astfel organizate și harta generală a lingvisticii integrale să fie transmise într-o formă durabilă – de exemplu, volume de sinteză, baze de date cu conceptele integraliste fundamentale, o platformă electronică de dialog accesibilă de oriunde și în orice moment – toate acestea pentru a evita riscul disipării eforturilor de până acum în volbura deceniilor următoare. Este o misiune care, desigur, nu stă în puterile unui singur cercetător, sau ale unui grup restrâns de lingviști, dar un nucleu declanșator pentru a pune în mișcare și orienta o comunitate academică mai largă l-ar putea constitui Școala Integralistă de la Cluj, singura, la ora actuală, care acoperă prin cercetări originale toate dimensiunile integralismului: abordarea celor trei planuri ale limbajului (universal, istoric și individual), explorarea fundamentelor filosofice, construirea interfețelor conceptuale cu domeniile poeticii și semioticii culturii, analiza critică a receptării operei coseriene în numeroase spații lingvistic-culturale.
ANEXA 1
Lucrări coseriene traduse în limba japoneză
(1) Ippan-gengogaku nyūmon [Lezioni di linguistica generale, 1973], Tokyo: Sanshūsha, 1979. Traducere de T. Shimomiya (după o versiune italiană revizuită şi completată de autor).
(2) Gengo-chirigaku nyûmon [Geografia lingvistică], în lucrările conferinţelor Nihon-hōgen-kenkyūkai 1976-1979, Tokyo 1979; Traducere de T. Shibata; text republicat în 1981, în versiune revizuită.
(3) Dōshinaiyō, dōshi no kyōenseibun, tai. Nihongo no ukemi-kōbun ni tsuite [Verbinhalt, Aktanten, Diathese. Zur japanischen Ukemi-Bildung, 1979], în „Energeia”, 6, Tokyo, 1980, p. 45-65. Traducere de M. Kikuchi.
(4) Gengo to ningen [Omul şi limbajul său], în „Energeia”, 6, Tokyo, 1980, p. 97-115. Traducere de K. Ezawa.
(5) Utsuriyuku koso kotoba nare. Synchronie – diachronie – historia [Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico], Tokyo, Kronos, 1981. Traducere de K. Tanaka şi T. Kamei.
(6-9) Ningen no gaku toshite no gengogaku. Coseriu gengogaku-senshū [Lingvistica în calitate de ştiinţă a omului. E. Coseriu: Opere lingvistice alese], vol. 1-4, Tokyo, Sanshūsha, 1981-1983.
Vol. 1, Kōzōteki imiron [Semantică structurală], 1982.
Vol. 2, Gengotaikei [Sistemul lingvistic], 1981.
Vol. 3, Bunpō to ronri [Gramatică şi logică], 1981.
Vol. 4, Kotoba to ningen [Omul şi limbajul], 1983.
(10) Humboldt to gendaigengogaku [Humboldt şi lingvistica modernă], în „Energeia”, Tokyo, 1984, p. 74-81. Traducere de M. Watanabe.
(11) Gengo henka to iu mondai. Kyōjitai, tsūjitai, rekishi [Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico], Tokyo, Iwanami Library of Classics, 2014. Traducere de K. Tanaka.
ANEXA 2
Studii coseriene care conțin analize privind limba japoneză
(1) Coseriu, Eugenio. 1979. Verbinhalt, Aktanten, Diathese. Zur japanischen Ukemi-Bildung, în K. Ezawa şi K.H. Rennsch (ed.), Sprache und Sprechen. Festschrift für Eberhard Zwirner zum 80. Geburstag, Tübingen, Niemeyer, p. 35-55.
(2) Coseriu, Eugenio. 1982. Naturbild und Sprache, în J. Zimmermann (ed.), Das Naturbild des Menschen, München, Wilhelm Fink Verlag, p. 260-284.
(3) Coseriu, Eugenio. 1989. Principes de syntaxe fonctionnelle, în „Travaux de linguistique et de philologie”, XXVII, Strasbourg-Nancy, p. 5-46.
(4) Coseriu, Eugenio. 1994. Sprachtheorie und Grammatik bei Sekiguchi, studiu explicativ la volumul Tsugio Sekiguchi, Deutsche Präpositionen. Studien zu ihrer Bedeutungsform [traducere în limba germană a lucrării Imikeitai o chūshin to suru doitsugo zenchishi no kenkyū], Tübingen, Niemeyer, p. 59-64.
(5) Coseriu, Eugenio. 1996. Die gegenwärtige Lage in der Sprachforschung: Einzelsprachliche und Sprachverwendungsforschung, în E. Coseriu, K. Ezawa şi W. Kürschner (ed.), Sprachwissenschaftsgeschichte und Sprachforschung. Ost-West Kolloquium Berlin 1995. Sprachform und Sprachformen: Humboldt, Gabelentz, Sekiguchi, Tübingen, Niemeyer, p. 3-34.
(6) Coseriu, Eugenio. 2002. Das Japanische unter den Sprachen der Welt, Ost-West Kolloquium für Sprachforschung und Sprachdidaktik, Kobe, 26-27 martie 2002 (manuscris nepublicat).
Note:
1 Considerațiile de față se întemeiază pe materiale publicate și mărturii directe obținute de la lingviști japonezi de-a lungul a peste două decenii, în parte discutate într-o serie de studii anterioare (v. Tămâianu-Morita 2000-2016 din lista bibliografică), la care adăugăm acum și informații inedite. Articolul dezvoltă o intervenție prezentată la Colocviul Internațional „EXIPORA: Exilul românesc, diaspora și cultura națională”, desfășurat la Mediaș în 20-22 octombrie 2017.
2 Traducerea tuturor pasajelor citate ne aparține.
3 Identitatea acestuia ne este acum cunoscută, din mărturiile obținute personal de la Katsuhiko Tanaka în 2009. Este vorba despre un reputat hispanist, care ulterior l-a întîlnit și personal pe Coseriu și a participat la proiectul traducerii Operelor Alese (Coseriu 1981-1983, v. Anexa 1). Dat fiind însă că în mărturiile sale publicate Kamei nu revelează direct identitatea acestuia, păstrăm și noi – pentru moment – tăcerea.
4 T. Miyasaka, M. Nishimura, H. Minamitate, M. Hara, H. Ueda, A. Kawashima, Y. Watase, K. Kuramata, K. Ogami, I. Suwa, K. Ezawa, I. Taniguchi, T. Shimomiya, M. Ono şi Sh. Kishitani.
5 Contextul pragmatic este contextul extralingvistic numit „practic” sau „ocazional” în Coseriu 1955-56: 316 şi 1981: 98 și definit drept conjunctura subiectivă sau obiectivă a actului de discurs. Pentru a cita cîteva exemple din Coseriu 1955-1956: a vorbi cu un copil sau cu o persoană în vîrstă, cu un prieten sau cu un dușman, acasă, la piață sau într-o sală de clasă etc. Pentru „determinările generale ale vorbirii individuale”, a se vedea și sinteza din Coseriu 1988: 160-161.
6 Seria a ajuns la cea de-a șasea ediție: 2007 Aix-en-Provence, 2009 Cluj-Napoca, 2011 Almería, 2013 Udine, 2015 Potsdam, 2017 Lima. Următorul congres va avea loc la Cádiz în 2019.
Referințe bibliografice:
1. Coseriu, Eugenio. 1955-1956. Determinación y entorno. Dos problemas de una lingüistica del hablar, în Coseriu 1962, p. 282-323.
2. Coseriu, Eugenio. 1958/1978. Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico, Montevideo; ed. a 3-a, revizuită, Madrid, Gredos, 1978.
3. Coseriu, Eugenio. 1962. Teoria del lenguaje y lingüistica general. Cinco estudios, Madrid, Gredos.
4. Coseriu, Eugenio. 1981. Textlinguistik. Eine Einführung, Tübingen, Narr.
5. Coseriu, Eugenio. 1983. Sprachtypologie und Typologie von sprachlichen Verfahren, în Allgemeine Sprachwissenschaft, Sprachtypologie und Textlinguistik (Festschrift für Peter Hartman), Tübingen, Narr, p. 269-279.
6. Coseriu, Eugenio. 1987a. Überblick über die Ergebnisse der Plenarsitzung „Typologie: ganzheitliche Typologie versus Teiltypologie”, în Proceedings of the Fourteenth International Congress of Linguists, Berlin 1987, vol. I/2, Berlin, Akademie Verlag, 1991, p. 237-242.
7. Coseriu, Eugenio. 1987b. Le latin vulgaire et le type linguistique roman, în Latin vulgaire - latin tardif. Actes du Ier Colloque international sur le latin vulgaire et tardif (Pécs, 2-5 sept. 1985), Tübingen, Niemeyer, p. 53-64.
8. Coseriu, Eugenio. 1988. Sprachkompetenz. Grundzüge der Theorie des Sprechens, Tübingen, Francke.
9. Coseriu, Eugenio. 2001. L’homme et son langage, Louvain, Peeters.
10. Coseriu, Eugenio. 2007. Il linguaggio e l’uomo attuale. Saggi di filosofia del linguaggio, Verona, Edizioni Centro Studi Campostrini.
11. Ezawa, Kennosuke. 1983. Coseriu gengogaku no tokushoku to igi ni tsuite [Despre caracteristicile şi sensul lingvisticii coseriene], studiu explicativ la E. Coseriu Ningen no gaku toshite no gengogaku. Coseriu gengogaku-senshū [Lingvistica în calitate de ştiinţă a omului. E. Coseriu: Opere lingvistice alese], Tokyo, Sanshūsha, vol. 4, p. 337-348.
12. Ezawa, Kennosuke. 1996. Sekiguchis Sprachforschung, în E. Coseriu, K. Ezawa şi W. Kürschner (ed.) Sprachwissenschaftsgeschichte und Sprachforschung. Ost-West Kolloquium Berlin 1995. Sprachform und Sprachformen, Humboldt, Gabelentz, Sekiguchi, Tübingen, Niemeyer, p. 97-106.
13. Ezawa, Kennosuke. 2012. Die «(Sprach-)Norm» und das «Sprechen», în Analecta Malacitana, special issue «Eugenio Coseriu (1921-2002) en los comienzos del siglo XXI», II, p. 23-30.
14. Ishiwata, Toshio / Takada, Makoto. 1990. Taishō gengogaku [Lingvistică contrastivă], Tokyo, Ōfū.
15. Kabatek, Johannes / Murguía, Adolfo. 1997. „Die Sachen sagen, wie sie sind...”. Eugenio Coseriu im Gespräch, Tübingen, Narr.
16. Kamei, Takashi. 1981. Kyōyakusha no kotoba [Cuvântul traducătorilor] - II, în E. Coseriu, Utsuriyuku koso kotoba nare. Synchronie - diachronie – historia [Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico], Tokyo, Kronos, p. 244-254.
17. Kamei, Takashi. 1982. Eugenio Coseriu no gakusetsu ni tsuite. Gengogakushi no nagare ni sotte [Despre doctrina ştiinţifică a lui Eugenio Coseriu. Urmînd cursul istoriei lingvisticii], în „Seijōbungei”, 102, p. 38-70.
18. Shimomiya, Tadao. 1979. Yakusha atogaki [Postfaţa traducătorului] la E. Coseriu, Ippan-gengogaku nyūmon [Lezioni di linguistica generale], Tokyo, Sanshūsha, p. 309.
19. Shimomiya, Tadao. 1980. Coseriu no gengo-riron [Teoria lingvistică a lui Coseriu], în „Doitsu-go kyōiku bukai kaihō” („Berichte des Japanischen Deutschlehrerverbandes”), 17, p. 6-10.
20. Suzuki, Takao / Katsuhiko Tanaka. 2008. Tairon: Gengogaku ga kagaiaiteita jidai [T. Suzuki în dialog cu K. Tanaka: Epoca de aur a lingvisticii], Tokyo: Iwanami Shoten.
21. Tanaka, Katsuhiko. 1981. Kyōyakusha no kotoba [Cuvântul traducătorilor] - I, în E. Coseriu, Utsuriyuku koso kotoba nare. Synchronie – diachronie – historia [Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico], Tokyo, Kronos, p. 239-243.
22. Tămâianu, Emma. 2000. Eugenio Coseriu şi lingvistica japoneză. Schiţă pentru o evaluare globală, comunicare la Simpozionul Naţional al Fundaţiei Nipponica, Cluj-Napoca şi Bucureşti, 11 octombrie 2000.
23. Tămâianu-Morita, Emma. 2001. Valorizarea integralismului în lingvistica japoneză. Câteva repere, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, XLVI, nr. 4, p. 107-115.
24. Tămâianu-Morita, Emma. 2002. Integralismul în lingvistica japoneză. Dimensiuni – impact – perspective, Cluj-Napoca, Clusium.
25. Tămâianu-Morita, Emma. 2002-2003. Semnificaţia lingvisticii coseriene în viziunea lui Takashi Kamei. După douăzeci de ani, în „Dacoromania”, serie nouă, VII-VIII, p. 101-114.
26. Tămâianu-Morita, Emma. 2003. Lingvistica integrală în Japonia. Un punct de vedere personal, în Supliment Contrafort „Modelul Coseriu”, X, nr. 10-11, p. 40-41.
27. Tămâianu-Morita, Emma. 2004. Limba japoneză. Schiţe de gramatică funcţională, vol. I, Cluj-Napoca, Clusium.
28. Tămâianu-Morita, Emma. 2006. Limba japoneză. Schiţe de gramatică funcţională, vol. II, Cluj-Napoca, Clusium.
29. Tămâianu-Morita, Emma. 2011. The Impact of Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory in Japan: the 1980s, în Gerda Hassler (ed.), Nationale und transnationale Perspektiven der Geschichte der Sprachwissenschaft. Beiträge zur XI. Internationalen Konferenz zur Geschichte der Sprachwissenschaften (ICHoLS) — Potsdam, 28.8.–2.9.2008, Münster, Nodus Publikationen, p. 317-324.
30. Tămâianu-Morita, Emma. 2014. Eugenio Coseriu – sono ningenzō [Un portret al omului și savantului Eugenio Coseriu], Postfață (I), în E. Coseriu, Gengo henka to iu mondai. Kyōjitai, tsūjitai, rekishi [Sincronía, diacronía e historia. El problema del cambio lingüístico], Tokyo, Iwanami Library of Classics, p. 411-421.
31. Tămâianu-Morita, Emma. 2016. Coșerianismul ca opțiune de viață – o mărturie japoneză, în „Limba Română”, XXVI, nr. 1-2 ian.-apr., p. 86-95.