Sărbătorirea la Iași a Unirii Basarabiei cu România.

Semnificația istorică a momentului din 30 martie/12 aprilie 1918

La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă, a adoptat Actul Unirii Basarabiei cu România: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută de ani și mai bine din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama-sa România”. Unirea se înfăptuia pe anumite baze democratice care trebuiau înscrise în constituția țării, adoptată de viitorul parlament român ales prin vot universal, egal, direct și secret. Declarația se încheie cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna”. Pusă la vot, Declarația Sfatului Țării a fost adoptată cu 86 voturi pentru, 3 contra și 36 abțineri. Rezultatul votului a fost adus la cunoștința prim-ministrului Al. Marghiloman (aflat la Chișinău), care a intrat în sala de ședințe și a rostit o alocuțiune prin care preciza că, în numele poporului român și al regelui, cu mândrie lua act de declarația de unire și – în numele guvernului român – declara că o primește. El încheia cu cuvintele: „Trăiască România, una și nedespărțită!”.

Hotărârea Sfatului Țării a fost primită la Iași – capitala statului român redus atunci la teritoriul dintre Carpați și Prut – cu un entuziasm de nedescris¹. Ziarele au publicat numeroase articole în care se relata desfășurarea evenimentelor de la Chișinău și se exprima atitudinea opiniei publice românești, starea de spirit a unor largi categorii sociale față de actul istoric înfăptuit². Astfel, ziarul „Mișcarea” publica articole deosebit de semnificative pentru bogatul conținut de idei, pentru analiza atentă a condițiilor în care s-a înfăptuit unirea. Articolul Unirea Basarabiei cu patria-mamă fixa, de la început, caracterul hotărârii de la Chișinău.

„După un veac și mai bine de robie, în care s-au întrebuințat toate mijloacele unei puteri guvernamentale imense pentru a-i sfărâma caracterul și individualitatea națională, poporul român din Basarabia pășește în chip liber și cu tăria hotărârilor extreme la unirea cu țara-mamă de care a fost vremelnic desfăcut.

Actul de la 27 martie săvârșit în Adunarea Națională a Basarabiei este consacrarea cea mai evidentă a puterii de viață a neamului românesc care, îndată ce evenimentele au îngăduit libera manifestare a conștiinței sale naționale, s-a arătat în măsură să biruie toate piedicile interne și externe, să evite toate amăgirile și să ne dea nouă înșine și lumii dovada că nimic nu e mai presus de voința sa de a trăi conform necesităților sale vitale”.

Relevând meritul conducătorilor din stânga Prutului, se exprima recunoștința față de hotărârea lor, față de armată și Suveranul Țării, în numele căruia a pornit această vitează armată pentru a înlătura teroarea bolșevică. Unirea reprezintă „un triumf inevitabil al principiului naționalităților, a cărui forță morală și politică nu au putut-o înfrânge episoadele militare și propagandele dușmănoase din răsăritul cotropit sau amăgit, și drept o manifestare biruitoare a puterii noastre de viață, obârșie a încrederii noastre în sine și în viitor. De aceea – se afirma în încheiere – în mijlocul grelelor noastre încercări, unirea Basarabiei cu patria-mamă este o rază de lumină care mângâie sufletele noastre și trezește nemuritoare speranțe”³ .

Prin însuflețite manifestații, Iașii au sărbătorit la 30 martie/12 aprilie unirea Basarabiei cu România, întâmpinând cu mare satisfacție și bucurie delegația Sfatului Țării venită de la Chișinău pentru a prezenta Regelui și Guvernului român Actul Unirii.

Presa a relatat pe larg desfășurarea manifestărilor care au marcat la Iași sărbătorirea unirii Basarabiei. Din trenul care a sosit în gara din Iași la ora 10 a coborât mai întâi Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, care a fost întâmpinat de prim-ministrul Alexandru Marghiloman și prezentat de acesta membrilor guvernului, celorlalte personalități aflate la gară. Pe lângă I. Inculeț, Sfatul Țării era reprezentat de Pan Halippa – vicepreședinte − și Constantin Stere. Din delegație fac parte și miniștrii D. Ciugureanu – președintele Consiliului, Teofil Ioncu – ministru de interne, N. B. Codreanu – ministrul căilor de comunicație, general
C. Brăescu – ministrul de război, Mihai Savenco – ministrul justiției, episcopul Gavril, vicarul Basarabiei și episcopul Akermanului, precum și arhimandritul Gurie și alții.

Fruntașii basarabeni și persoanele oficiale aflate în gară s-au îndreptat spre Mitropolie. Pe tot parcursul, mulțimea a aclamat în urale pe oaspeții basarabeni. După sosirea la Mitropolie a Regelui și Reginei (ora 11), s-a oficiat un Te-Deum. Au fost de față oaspeții basarabeni, membrii guvernului, reprezentanți ai Partidului Național Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, corpul ofițeresc, reprezentanții autorităților civile și un numeros public. Serviciul divin a fost oficiat de Î.P.S.S. Mitropolitul Pimen, înconjurat de înaltul cler, de episcopul Gavril și arhimandritul Gurie. După terminarea serviciului divin a avut loc o recepție la Palatul Mitropoliei, unde oaspeții au fost prezentați suveranilor, familiei regale. La ora 12 și jumătate, a avut loc defilarea trupelor Regimentului 1 și 2 Grăniceri, 9 Vânători.

La ora 13 s-a desfășurat la reședința regală din strada Lăpușneanu (astăzi Muzeul Unirii) un dejun oficial, la care au luat parte Regele și Regina, principesele și principele moștenitori, membrii guvernului și fruntașii basarabeni. Înainte de dejun, ministrul C. C. Arion a conferit delegaților basarabeni diverse decorații din partea Regelui. C. Stere a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer.

La ora 4, în Piața Unirii s-a încins Hora Unirii, jucată de cetățeni și soldați în cântecele orchestrelor militare. În fața Palatului regal s-a jucat hora la care au luat parte și Altețele Sale Regale Principesele Elisabeta și Maria.

Presa din 1 aprilie era dedicată, în mare măsură, aceluiași eveniment, aducându-se mai multe completări referitoare la manifestările de la Iași: vizita delegaților basarabeni la corpul de aviație de pe platoul de la Abator, masa de seară oferită de către Î.P.S.S. Mitropolitul Pimen în onoarea fraților basarabeni, plecarea acestora la gară, conduși de membri ai guvernului, de corpul ofițeresc superior și de un numeros public⁴.

Se aducea la cunoștința publicului atât cuvântul Regelui rostit la dejunul oficial de la Palat în ziua de 30 martie/12 aprilie 1918, cât și răspunsul dat de președintele Sfatului Țării.

Regele Ferdinand a declarat:

„Vă salut pe voi, frați de peste Prut.

Voi sunteți aceia care ați înțeles sentimentul ce demult domnea în inimile fraților noștri moldoveni ai Basarabiei; l-ați înțeles așa de bine că azi putem vorbi unii cu alții și ca frați, și ca prieteni.

Sărbătorim astăzi înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo și de dincoace de apele Prutului.

Din graniță ați făcut punte, unindu-vă cu Țara-Mumă, și de aceea vă zic bine ați venit între noi.

V-ați alipit în timpuri grele pentru Țara-Mumă ca un copil tânăr, însă cu inima adevărat românească.

Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va șterge.

De aceea ridic paharul meu în sănătatea fraților noștri, îmbrățișați de Mine cu aceeași căldură a dragostei părintești.

Trăiască copilul cel mai mic, dar poate cel mai voinic al României-Mame!”.

La acest toast, I. Inculeț, președintele Sfatului Țării, a răspuns prin următoarele cuvinte:

„Sunt foarte fericit că eu, în calitate de reprezentant al poporului român de peste Prut, am căderea să aduc Majestății Voastre vestea unirii poporului basarabean cu Țara noastră Mamă.

A fost un gând vechi al nostru pe care astăzi, prin noi, îl vedem cu mare bucurie realizat, rămânând acum, după înfăptuirea unirii, să luptăm pentru realizarea dorințelor poporului nostru și îndeosebi ale țărănimii noastre.

În această privință, Majestatea Voastră a binevoit a ne dea cea mai frumoasă pildă (referire la scrisoarea prin care Regele, la 20 martie, anunțase că se va trece imediat la împroprietărirea țărănimii) [n.n. – I. A.].

Gestul Mejestății Voastre a avut un ecou mare în țărănimea basarabeană, care, aclamând pe Majestatea Voastră, îl numește «Krestianskiy Korol» (Regele Țăranilor).

Trăiască Majestatea Sa Regele, Majestatea Sa Regina, cu întreaga dinastie!”.

A fost înfățișat modul în care „marele eveniment istoric al unirii Basarabiei cu România a fost sărbătorit în chip solemn de către oștile române care se găsesc în Basarabia. În ziua de 30 martie s-a oficiat un Te-Deum în biserici, după care comandanții au trecut în revistă trupele în prezența tuturor autorităților”. La slujba de la Catedrala din Chișinău au luat parte generalii Istrati și Rășcanu, ofițeri superiori ai armatei române, deputați ai Sfatului Țării, un numeros public. La ieșire, în fața reședinței episcopale, generalul Istrati a dat citire unui ordin de zi, prin care sublinia, în primul rând, că unirea Basarabiei cu România, „acest mare eveniment în istoria neamului românesc, s-a înfăptuit de îndată ce poporul basarabean a putut să hotărască singur și liber asupra destinelor sale”. Trupele trimise de guvernul român pentru a restabili ordinea, a ocroti viața și avutul locuitorilor și-au îndeplinit misiunea. Festivitatea se termina cu defilarea trupelor, în mijlocul unui entuziasm de nedescris.

Pe drept cuvânt, va scrie Const. Kirișescu în a sa Istorie pentru întregirea României, 1916-1918, România, „deși era îndoliată de condițiile înrobitoare ale păcii de la Buftea, a sărbătorit evenimentul unirii cu Basarabia amestecând lacrimile de jale cu lacrimile de bucurie”.

La 3/16 aprilie, Sfatul Țării alegea ca președinte pe C. Stere și se forma un nou Consiliu de Directori Generali (condus de Petre Cazacu), în legătură cu desemnarea lui Ion Inculeț și, respectiv, a lui Daniel Ciugureanu ca miniștri din partea Basarabiei în guvernul României. La 9/22 aprilie 1918, prin decretul regal nr. 842, se promulga unirea Basarabiei cu România; se înfăptuia un moment necesar în procesul de ratificare internă a unirii Basarabiei, parte componentă a realizării idealului național, în ansamblul său⁵. În numele poporului român, se sublinia în acest decret, Regele Ferdinand lua act de votul Sfatului Țării din 27 martie/9 aprilie 1918 și declara la rândul său: „Basarabia unită cu România pe veci, una și indivizibilă”. Această declarație era învestită cu sigiliul statului și publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 8 din 10 aprilie 1918, având semnăturile Regelui Ferdinand, ale prim-ministrului Alexandru Marghiloman și ministrului justiției D. Dobrescu.

Hotărârea Sfatului Țării adoptată la Chișinău, consfințită prin decretul regal dat la Iași, marca intrarea istoriei Basarabiei pe făgașul său firesc, ca parte integrantă a statului român, ca prim moment, cu o semnificație specială în realizarea Marii Uniri din anul 1918.