Telegramă omagială

Distinse Domnule Profesor Victor A. VOICU,

Echipa revistei „Limba Română” și colegiul de redacție Vă adresează cele mai sincere felicitări și urări de viață lungă cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 80 de ani. Vă dorim succes și inspirație în ampla Dumneavoastră activitate științifică, pedagogică și cetățenească, exprimându-Vă, totodată, recunoștință pentru sprijinul acordat în 2017, când, în calitate de Secretar General al Academiei Române, ați avut un cuvânt decisiv de spus în favoarea revistei noastre. Nu vom uita entuziasmul exprimat la apariția primului număr din 2017 și dorința expresă de a împărtăși cu noi evenimentul multașteptat: reluarea activității. Într-un mesaj trimis redacției precizați: „Mă bucură mult apariția «Limbii Române»! Sunt marcat de atașamentul echipei față de frumoasa și prețioasa revistă pe care o redactați... Cred că ați reușit să faceți un număr de referință, cu reală valoare științifică și literară. Calde felicitări și Dumnezeu să vă răsplătească. Pot să distribui pe internet revista? În primul rând, pentru toți membrii Academiei Române?”. Am avut atunci  satisfacția să descoperim o admirabilă solidaritate a comunității academice cu redactorii revistei, o atât de necesară susținere morală, fapt ce ne-a determinat să credem cu și mai multă putere în viitorul „Limbii Române”.

Apreciind deschiderea Dumneavoastră pentru comunicare și cooperare, sentimentele de fraternitate nutrite față de efortul basarabenilor de a-și făuri, pe trainice temelii românești, un destin european și prețuind implicarea în promovarea și sprijinirea instituțiilor de știință și cultură de pe ambele maluri ale Prutului, Vă rugăm să acceptați, Stimate Domnule Academician, sentimentele noastre de profundă gratitudine!

Sa aveți parte de noi împliniri, bucurii și sănătate din belșug!

La mulți, mulți ani!

Revista LIMBA ROMÂNĂ

Acad. Victor Voicu este medic farmacolog. S-a născut la 29 iunie 1939, în comuna Bolovani, județul Dâmbovița. A efectuat studii medicale ca student militar la Facultatea de Medicină Generală din București, obținând diploma de medic în 1962 și cea de doctor în medicină în 1971. A fost asistent la Catedra de farmacologie (1963-1966), conferențiar (1972-1990), ulterior profesor la Facultatea de Medicină din Craiova (1990-1992) și la Catedra  de farmacologie, toxicologie și psihofarmacologie clinică (pe care o fondează începând cu anul 1992) din cadrul Facultății de Medicină a Universității de Medicină „Carol Davila” din București. A fost cercetător în cadrul Centrului de Radiologie și Biologie Moleculară din București (1964-1968), șef al Laboratorului de farmacologie și toxicologie al Centrului de Cercetări Științifice Medico-Militare București (1987-2001), iar din 2001 director al acestui Centru. În perioada 1990-1995 a fost șef al Direcției medicale din Ministerul Apărării Naționale. A efectuat cercetări științifice în farmacologia experimentală și clinică a antihipertensivelor și antiaritmicelor, psihofarmacologia psihotomimeticelor și drogurilor de abuz și antidotismului intoxicației cu anticolinesterazice organo-fosforice etc. Are contribuții originale relevante în acest ultim  domeniu, precum și în analgezia nesteroidiană și analgezo-antispastică. Este unul dintre cei patru editori ai lucrării „Hypetension and heart failure” publicată în acest an de celebra editură Springer Nature (Switzerland, 2019). Este deținător a peste 30 de brevete de invenție, dintre care două brevete europene, care se referă, mai ales, la preparate medicamentoase noi. În 1991 Academia Română l-a ales membru corespondent, devenind titular în 2001. Este președinte al Secției de științe medicale din Academia Română și a deținut, de două ori, funcția de Secretar General al Academiei Române. Din aprilie 2019 este vicepreședinte al Academiei Române. Este membru corespondent din străinătate al Academiei Naționale Franceze de Medicină. În data de 1 decembrie 2017, de Ziua Națională a României, acad. Victor Voicu a fost decorat de Președinția României cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor, în semn de „înaltă apreciere pentru prodigioasa carieră academică, reprezentând excelența științifică și culturală românească, pentru promovarea imaginii țării noastre în mediile științifice internaționale”.