Idei despre revista „Limba Română"
Pentru tiparCu prilejul lansării numărului 7-9 al revistei
1. Revista a reuşit să supravieţuiască în ciuda tuturor greutăţilor, ajungând la vârsta de 18 ani, fapt care bucură.
2. Avem în spaţiul românesc basarabean o revistă de ştiinţă şi cultură-reper, cu o ţinută ştiinţifică impecabilă. O revistă care se respectă şi care nu acceptă compromisul privind atât ideologia promovată, cât şi valoarea materialelor publicate.
3. În această ordine de idei menţionăm diversitatea ca unul din principiile de bază ale revistei, aceasta manifestându-se la nivel de tematică, mod de abordare, puncte de vedere emise, nume de autori etc., dar neînsemnând eclectism. Înseşi genericele revistei ilustrează acest fapt. Revista se citeşte ca o carte artistică, ce începe cu o expoziţie (vezi Argument) şi finisează cu punctul culminant. Deznodământul lipseşte, cititorul fiind ţinut în suspans.
4. Este îmbucurător faptul că revista oferă spaţiu de lansare tinerilor scriitori, cercetători ştiinţifici, critici literari. Deci este o revistă a celor mulţi. Nimic sofisticat, dar nici coborât la nivel de naivitate ori simplism.
5. Revista provoacă prin unele materiale chiar excepţionale. Or, fără să prinzi de veste, această provocare se transformă în pasiune a lecturii.
6. Cât priveşte recentul număr, cum îi stă şi i-a stat bine publicaţiei noastre totdeauna, aminteşte încă o dată care sunt dimensiunile spiritualităţii noastre. Dreptul limbii, semnată de profesorul sibian Victor Grecu, este o exegeză în care autorul, pornind de la realitatea politică basarabeană, ostilă românilor majoritari din acest spaţiu, prin referinţe la cărturarii români din toate timpurile, susţine ideea despre unitatea limbii române asigurată de latinitatea ei. Un an în urmă, în nr. 7-9 al revistei, poetul Gr. Vieru, în articolul Limba română – oaste naţională, încerca să explice de ce limbii noastre i-a fost dat un alt nume în acest spaţiu, numit Basarabia. Amintesc cititorilor că numărul 4-6 din 2006 al revistei se deschide cu articolul dlui Al. Bantoş Niciodată n-am trădat limba română. Or, anume aceasta este „ideologia” revistei, publicaţie pe care trebuie s-o ocrotim, să o ferim de rele. Problema identităţii limbii române, a dimensiunilor unităţii noastre este abordată şi din alte perspective într-un şir de alte articole incluse în numărul recent apărut (Ipostaze ale întâlnirii metapoetice între Eminescu şi Stănescu (prof. Dumitru Irimia), în comunicările participanţilor la Colocviul internaţional „Filologia modernă: realizări şi perspective în context european” etc.). Este încă o dovadă a faptului că revista găzduieşte o serie de texte aflate într-o strânsă legătură şi care sunt selectate minuţios în baza unui concept unificator.
7. Numărul recent nu trădează nici aşteptările profesorilor şcolari. Rubrica Pro didactica, prin articolele profesoarei Nina Aconi (Cahul) şi a profesorului Cristinel Munteanu (Brăila), le oferă mai multe sugestii vizavi de predarea literaturii în liceu.
8. Apropo de provocare. Şi acest număr incită prin ineditul informaţiilor, al punctelor de vedere emise cu referire la problemele abordate, prin excelentele imagini aparţinând unor tineri pictori, prin grupajul de poezii semnate de Nicolae Dabija, prin designul său şi, bineînţeles, prin asiduitatea colectivului de redacţie, care este pur şi simplu superb.