Regimul Plahotniuc – o guvernare eșuată lamentabil (2016 – 2019)

De la AIE la Platforma Social-Democrată pentru Moldova(PSDM)

După destrămarea AIE și declanșarea unei noi crize politice, liderul PDM, Marian Lupu a încercat să accelereze negocierile cu potențialii aliați pentru formarea unei noi alianțe de guvernare.

Au fost purtate mai multe unde de negocieri cu PL, grupul Leancă și deputații neafiliați, deoarece PLDM a refuzat să participe, în urma deciziei luate de Consiliul Politic Național al formațiunii, la 4 noiembrie 2015¹.

Avansarea negocierilor s-a dovedit foarte dificilă, deoarece actorii politici menționați nu puteau să asigure nici măcar o majoritate simplă, iar PL nu concepea să facă parte dintr-o guvernare minoritară și nici dintr-o alianță cu comuniștii sau socialiștii.

Tergiversarea negocierilor l-a determinat pe președintele N. Timofti să organizeze, în mai multe rânduri, discuții cu liderii celor 3 partide din fosta AIE pentru a găsi un consens, în vederea formării unui guvern pro-european, conform voinței cetățenilor exprimate la ultimele alegeri parlamentare. Acestea nu au dus, din păcate, la niciun rezultat².

Pentru a forța lucrurile și a nu depăși termenul constituțional pentru formarea unui nou guvern, care expira la 29 ianuarie 2016, șeful statului l-a desemnat, la 21 decembrie 2015, pe Ion Sturza în calitate de candidat la funcția de prim-ministru, sperând că acesta va reuși să coaguleze în jurul său o majoritate parlamentară³. Președintele a mizat pe experiența politică a candidatului, fost prim-ministru al Republicii Moldova în 1999, precum și pe pregătirea sa economică.

Premierul desemnat a declarat că va demara consultări cu partidele parlamentare și că „viitorul guvern va fi format din persoane care nu au expunere directă politică, din patrioți integri și profesioniști”. În același timp, a precizat că prima condiție ar fi „semnarea unui cod de integritate care va aduce alți oameni în guvern⁴.

Din păcate, demersul lui Ion Sturza a eșuat lamentabil, acesta reușind să obțină numai sprijinul PLDM, celelalte partide refuzând consultările cu premierul desemnat. Drept consecință, ședința Parlamentului, programată la 4 ianuarie 2016, pentru a aproba programul de guvernare și echipa guvernamentală propusă de Ion Sturza nu a putut avea loc din lipsă de cvorum, fiind prezenți în sală doar 47 de deputați din totalul de 101⁵.

În timp ce șeful statului căuta diverse formule pentru a depăși criza politică, liderii PDM, îndeosebi Vladimir Plahotniuc, acționa prin mijloace oculte pentru a atrage de partea sa mai mulți deputați, fie din partidele de opoziție, fie din unele foste partenere de alianță.

Așa se explică desprinderea în mod surprinzător a unui grup de 14 deputați din PCRM, conduși de Violeta Ivanov care, la 21 decembrie 2015, a anunțat constituirea Platformei Social-Democrate pentru Moldova. Aceștia și-au justificat gestul prin nemulțumirea față de conducerea propriului partid care, „în loc să contribuie la soluționarea crizei, mai mult o agravează”⁶. În aceeași zi, cei 14 deputați au avut o întâlnire cu reprezentanții PDM, în cadrul căreia s-a convenit constituirea Platformei Parlamentare Social-Democrate, viitorul nucleu al unei noi majorități parlamentare⁷, ceea ce confirmă manevra liderilor democrați de rupere a PCRM.

De altfel, la 22 decembrie 2015, Comitetul Central al PCRM a hotărât excluderea din rândurile sale a celor 14 deputați pentru trădare⁸.

Lucrurile au evoluat foarte rapid și, la 24 decembrie 2015, PDM anunța, într-un comunicat de presă, că, în urma unor intense negocieri purtate de Vladimir Plahotniuc, prim-vicepreședinte al partidului cu cei 14 ex-deputați comuniști, a fost înființată Platforma Social-Democrată pentru Moldova (PSDM). Declarația de constituire a PSDM a fost semnată de 34 de deputați (20 ai PDM și cei 14 ex-comuniști)⁹.

În paralel cu formarea PSDM, Vladimir Plahotniuc a continuat manevrele de culise pentru atragerea de partea PDM și a unor deputați din rândurile liberal-democraților. Astfel, prin corupție politică, respectiv promisiune de posturi în viitorul guvern, acesta a reușit să determine 7 deputați, conduși de Ion Bălan, să părăsească PLDM și să se alăture nucleului viitoarei majorități parlamentare¹⁰.

Fiind sigur pe votul a 42 de deputați, PDM a purtat negocieri intense cu PL pentru formarea majorității și cooptarea la guvernare. Prezența deputaților liberal-democrați disidenți și a celor liberali în noua majoritate parlamentară păstra eticheta pro-europeană a acesteia, ceea ce conta pentru imaginea în raporturile cu UE.

Cu toate că, anterior, Mihai Ghimpu, liderul PL, declarase că „Nu fac coaliție cu ei (comuniștii – n.r.), indiferent unde sunt”¹¹, acesta și-a schimbat poziția, în urma promisiunilor că portofoliile partidului său în noul guvern vor fi păstrate.

Ca urmare, la 11 ianuarie 2016, era deja constituită o majoritate parlamentară destul de eterogenă, care nu reflecta rezultatul alegerilor din 30 noiembrie 2014, ci era formată din PDM, PL, 14 deputați foști comuniști și opt liberal-democrați disidenți, în total 56 de deputați dintre cei 101¹².

Această majoritate parlamentară s-a prezentat, la 11 ianuarie 2016, la primele consultări cu președintele N. Timofti, în vederea desemnării unui candidat la funcția de prim-ministru.

Marian Lupu, liderul noii majorități, l-a informat pe șeful statului despre constituirea majorității parlamentare și s-a angajat ca, în termen de două zile, să-i propună un candidat pentru funcția de prim-ministru.

N. Timofti a cerut noii majorități ca, în selectarea unui candidat, acesta să țină cont de hotărârea Curții Constituționale din 22 aprilie 2013, care stipula că asupra persoanelor numite în funcții de conducere nu trebuie să planeze dubii sau suspiciuni de integritate ori corupție¹³.

Autorul noii majorități parlamentare, Vladimir Plahotniuc, a vrut să devină și beneficiarul acesteia, candidând pentru funcția de prim-ministru. În acest sens, numele său a fost propus șefului statului de către PDM. Președintele N. Timofti a respins nominalizarea acestuia, motivând că este o persoană controversată, asupra lui planând suspiciuni de corupție.

Drept reacție, la 13 ianuarie 2016, majoritatea parlamentară, autointitulată „absolută”, a dat publicității o Declarație, semnată de liderii celor 4 componente, respectiv Marian Lupu (PDM), Mihai Ghimpu (PL), Violeta Ivanov (PSDM) și Ion Bălan (deputați liberal-democrați). Prin aceasta era reafirmată poziția majorității parlamentare de susținere a candidaturii lui Vladimir Plahotniuc și se făcea „apel către președintele Nicolae Timofti să țină cont de voința exprimată de către majoritatea absolută” din Parlament¹⁴.

Președintele s-a menținut pe aceeași poziție intransigentă față de nominalizarea lui Vladimir Plahotniuc. Mai mult chiar, la 14 ianuarie 2016, l-a desemnat pe Ion Păduraru, secretar general al Președinției, candidat pentru funcția de prim-ministru¹⁵.

Această răsturnare de situație a determinat majoritatea parlamentară „absolută” să se reorienteze rapid și să prezinte șefului statului, la 15 ianuarie 2016, o nouă propunere de candidat pentru funcția de prim-ministru în persoana lui Pavel Filip, ministru al comunicațiilor în guvernul demisionar.

În aceste circumstanțe, șeful statului s-a văzut nevoit să revoce propriul decret, dat cu o zi înainte, și să emită actul prin care l-a desemnat pe Pavel Filip candidat pentru funcția de prim-ministru¹⁶.

Premierul desemnat a prezentat Parlamentului, la 20 ianuarie 2016, Programul de guvernare și lista de miniștri ai Cabinetului său. În viziunea acestuia, Guvernul urma să-și focalizeze activitatea pe patru obiective imediate: stabilitatea economică și financiară; protecția cetățenilor, prin măsuri sociale și creșterea încrederii în instituțiile de ordine; reluarea negocierilor cu partenerii internaționali; implementarea măsurilor prevăzute în Acordul de Asociere cu UE¹⁷.

La propunerea lui Marian Lupu nu au avut loc discuții pe marginea Programului de guvernare, iar audierile candidaților pentru portofoliile ministeriale de către Comisia juridică a Parlamentului au durat circa șase minute. Hotărârea Biroului permanent al Parlamentului de a convoca în regim de urgență ședința de învestitură, cu încălcarea normelor procedurale, a determinat critici aspre din partea opoziției parlamentare și a unor partide extraparlamentare¹⁸. De asemenea, mii de simpatizanți ai PSRM, ai Platformei DA și ai Partidului Nostru, condus de Renato Usatîi, aflați în fața clădirii Legislativului, au protestat în timpul învestirii Guvernului Filip, scandând lozinci antiguvernamentale și cerând alegeri anticipate.

Guvernul Filip a primit votul de încredere al unui număr de 57 de deputați dintre cei 68 prezenți la ședința de învestitură. A doua zi, membrii Guvernului au depus jurământul de credință în fața președintelui Republicii Moldova¹⁹.

Menționăm că, înainte de a cere votul de încredere al Parlamentului, premierul desemnat și candidații pentru portofoliile ministeriale au semnat pe proprie răspundere o declarație de integritate, prin care admiteau că nu sunt în vreo situație de incompatibilitate, indiferent de natura acesteia și că nu au colaborat cu serviciile speciale de securitate²⁰.

Pe parcursul anului 2016, Guvernul Filip și majoritatea parlamentară s-au străduit, în principal, să recâștige încrederea partenerilor străini, să redeschidă finanțările externe și să accelereze implementarea reformelor prevăzute în Acordul de Asociere cu U.E.

La 1 iunie 2016, a intrat în vigoare Acordul de Asociere, prilej cu care factorii de decizie de la Chișinău au prezentat foaia de parcurs privind acțiunile prioritare care urmau să fie îndeplinite, precum și restanțele care trebuiau rezolvate într-un termen scurt.

Imediat după instalarea Guvernului Filip, au început negocierile cu FMI pentru semnarea unui nou Acord. În urma discuțiilor cu experții FMI, au fost stabilite măsurile pentru reformarea sectorului financiar-bancar, care au fost transpuse într-un pachet de 7 proiecte de lege, adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului, la sfârșitul lunii septembrie 2016²¹.

Drept urmare, la 7 noiembrie 2016, Republica Moldova a încheiat un nou Acord cu FMI, care prevedea o finanțare de circa 180 milioane de dolari, pentru o perioadă de trei ani. Încheierea Acordului era o premisă bună pentru deblocarea finanțărilor externe.

Alte reforme convenite cu partenerii externi și întreprinse de Guvern au vizat majorarea vârstei de pensionare, reducerea cheltuielilor guvernamentale și bugetare, micșorarea numărului funcționarilor publici, sporirea protecției sociale, majorarea accizelor pentru carburanți și produse de tutun, extinderea pieței creditare, îmbunătățirea legislației financiar-bancare etc.²²

Din punct de vedere politic, Republica Moldova a cunoscut un an de stabilitate evidentă, singurul moment mai tensionat fiind moțiunea de cenzură, introdusă de PSRM, PCRM și PLDM, la 3 octombrie 2016, ca reacție a opoziției față de asumarea răspunderii Executivului pe un pachet de șapte legi, care reglementau sectorul financiar bancar. Aceasta a fost respinsă din lipsă de cvorum, în plen fiind prezenți doar cei 47 de deputați ai opoziției²³.

Capul de afiș al vieții politice interne din Republica Moldova în anul 2016 au fost, desigur, alegerile prezidențiale din 30 octombrie/13 noiembrie, care au consemnat revenirea la regimul politic semiprezidențial, în urma Hotărârii Curții Constituționale din 4 martie. Coaliția politică de la guvernare nu a desemnat un candidat unic pentru prezidențiale. PDM, principala componentă a acesteia, l-a înaintat, inițial, drept candidat pe Marian Lupu, liderul acestuia. Însă, când a constat că acesta era foarte slab cotat în sondajele de opinie din campania electorală, a fost retras din cursa electorală, cu câteva zile înainte de turul întâi.

Alegerile au fost câștigate de Igor Dodon, președintele PSRM, reprezentantul opoziției parlamentare, un prorus convins și declarat. Pentru majoritatea parlamentară se anunța o perioadă deosebit de dificilă în colaborarea cu noul șef al statului, întrucât cele două părți au viziuni diametral opuse, atât în politica internă, cât și în cea externă a Republicii Moldova. Din acest motiv, multe dintre inițiativele noului președinte care priveau promovarea ideologiei moldovenismului au fost respinse de majoritatea parlamentară, în timp ce o parte dintre demersurile guvernamentale au întâmpinat rezistența șefului statului. Acest conflict instituțional a determinat intervenția Curții Constituționale, la sesizarea coaliției majoritare, care a dispus suspendarea prerogativelor constituționale ale președintelui, de trei ori pe parcursul anului 2017 și la începutul lui 2018, și transferul acestora șefului Legislativului, în vederea aprobării unor remanieri guvernamentale, precum și a promulgării unor legi, măsuri respinse de Igor Dodon.

Destrămarea coaliției PSDM

Anul 2017 a consemnat și alte evenimente importante în viața politică internă din Republica Moldova.

Astfel, în privința majorității parlamentare, aceasta a cunoscut două schimbări relevante. Prima s-a produs la 10 martie 2017, când cei 14 deputați ex-comuniști, care au înființat Platforma Social-Democrată, au hotărât să adere la grupul parlamentar al PDM, condus de Marian Lupu. În urma acestei fuziuni, grupul politic al democraților a devenit cel mai numeros din Parlament, numărând 34 de deputați²⁴.

A doua a avut loc la 26 mai 2017, când PL a luat decizia de a părăsi majoritatea parlamentară și de a retrage cei trei miniștri din Guvern, în urma hotărârii Consiliului republican al partidului. Cauza a constituit-o arestarea primarului Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a ministrului transporturilor și a altor activiști ai partidului, acuzați de CNA de trafic de influență și corupție. Mihai Ghimpu, președintele PL, a declarat că arestarea acestora „este o decizie politică” și că „nu are temei juridic”²⁵.

Deși prin plecarea PL majoritatea a pierdut 13 deputați, aceasta nu a fost pusă în pericol, deoarece conta pe sprijinul celor 10 deputați din grupul popular european, condus de I. Leancă, liderul Partidului Popular European din Moldova (PPEM), care, la remanierea guvernamentală din decembrie 2017, a fost numit viceprim-ministru pentru integrare europeană²⁶.

Anul 2017 s-a încheiat cu o remaniere amplă a Guvernului, precum și o schimbare a structurii acestuia, prin reducerea numărului de miniștri de la 16 la 9. Vladimir Plahotniuc, liderul PDM²⁷, a declarat că, prin numirea celor 7 noi membri ai Guvernului Filip, „echipa Executivului va fi una formată din tehnocrați”, care „va impulsiona integrarea europeană a Republicii Moldova”²⁸.

Anul 2018 a consemnat continuarea drumului Republicii Moldova spre stagnare internă și izolaționism pe plan extern.

Partidul Democrat, de guvernământ, s-a dovedit tot mai avid de control, consolidându-și puterea cvasi-absolută. Astfel, a transformat Parlamentul într-o instituție decorativă și și-a subordonat instituțiile importante ale statului, prin instalarea unor oameni devotați în toate funcțiile-cheie. Se poate spune că a devenit partidul-stat, oarecum similar celui unic din regimurile totalitare. În ceea ce privește relațiile cu instituția prezidențială, PDM, cu sprijinul Curții Constituționale, a folosit pe scară largă metoda suspendării pe termen scurt a președintelui, cu scopul de a-și impune toate măsurile de întărire a puterii proprii²⁹.

Președintele Igor Dodon a devenit ținta ironiilor, inclusiv în Rusia, unde s-a deplasat foarte frecvent, fiind acuzat de liderii majorității parlamentare că s-a pus aproape în totalitate în serviciul Moscovei, care a ajuns până acolo încât a cerut, în Duma de Stat, menținerea trupelor rusești de ocupație în Transnistria.

În contrapondere cu puterea, opoziția a dat semnalul luptei împotriva statului captiv, reușind să constituie un bloc electoral unic, denumit ACUM, în perspectiva alegerilor parlamentare, sporindu-și astfel șansele pentru o schimbare de regim. Ceea ce nu a realizat opoziția a fost unificarea tuturor forțelor de dreapta, o parte din electoratul unionist neregăsindu-se în ideologia și obiectivele blocului. Printre acestea a fost și Partidul Liberal, care a fost izolat de liderii blocului ACUM, din cauza lipsei de onestitate și fiabilitate a președintelui acestuia, Mihai Ghimpu, pierzându-se astfel un aliat natural important.

Amânarea datei alegerilor

Conform normelor democratice în vigoare, alegerile parlamentare la termen urmau să aibă loc la sfârșitul lunii noiembrie-începutul lunii decembrie 2018, deoarece cele precedente s-au desfășurat pe 30 noiembrie 2014.

Spre surprinderea tuturor, Partidul Democrat (PDM), de guvernământ, a hotărât ca acestea să fie decalate cu trei luni. Ca urmare, majoritatea parlamentară a decis³⁰, în ultima zi a sesiunii de vară, ca data viitoarelor alegeri parlamentare să fie 24 februarie 2019. Amânarea datei alegerilor nu contravenea prevederilor Constituției și Codului Electoral, așa că guvernarea nu putea fi acuzată că ar fi încălcat vreo normă constituțională.

Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a motivat hotărârea respectivă prin faptul că cetățenii aveau nevoie de mai mult timp pentru a se familiariza cu noul sistem electoral mixt, precum și pentru a se bucura de avantajele amnistiei fiscale și a reformei impozitării, abia implementate³¹.

Decalarea alegerilor cu trei luni a determinat diverse reacții și speculații, atât din partea adversarilor politici ai PDM, cât și din partea unor observatori și analiști locali ai vieții politice din Republica Moldova.

Deputatul liberal-democrat Vladimir Pistrinciuc considera că puterea a amânat alegerile, deoarece se afla într-o situație foarte dificilă, în relații destul de reci, pe alocuri ostile, cu partenerii de dezvoltare, chiar într-o mare derivă politică³².

Analistul politic Igor Boțan considera că măsura decalării alegerilor urmărea să dea posiblitatea electoratului să asimileze beneficiile reformei fiscale recente și să poată veni în fața urnelor de vot cu o opinie favorabilă Partidului Democrat, care suferise o înfrângere zdrobitoare la alegerile pentru primarul Chișinăului, din lunile mai-iunie 2018³³.

Însuși șeful statului, Igor Dodon, suspectat de parteneriat ocult cu PDM, s-a arătat nemulțumit de schimbarea datei alegerilor, afirmând că Partidul Democrat își taie creanga singur de sub picioare³⁴.

PDM schimbă sistemul electoral

Urmărind crearea unui cadru juridic cât mai avantajos, care să-i permită un rezultat foarte bun sau chiar câștigarea alegerilor, puterea a schimbat sistemul electoral existent. Astfel, prin adoptarea Legii nr. 154, din 20 iulie 2017, a fost amendat Titlul III al Codului electoral, ceea ce a permis, pentru prima dată, introducerea sistemului electoral mixt pentru alegerile parlamentare. Ca urmare, din totalul de 101 deputați, 50 trebuiau aleși într-o circumscripție electorală națională, pe listele de partid, iar 51 în circumscripții uninominale, din rândul candidaților independenți și al celor propuși de formațiunile politice.

Alte amendamente, aduse la Codul electoral, prin Legea nr. 238 din 08.11.2018 și Legea nr. 268 din 23.11.2018, au făcut ca referendumul consultativ și alegerile parlamentare să poată fi desfășurate concomitent, iar campania electorală prelungită până în ziua alegerilor³⁵.

Schimbarea sistemului electoral a fost aspru criticată, atât de opoziția parlamentară, cât și de cea extra-parlamentară, deoarece s-ar fi ignorat prevederile legislației vizavi de transparența procesului decizional.

Lipsa unui consens larg al forțelor politice și neluarea în seamă a recomandărilor Comisiei de la Veneția și GRECO, au produs unele îngrijorări privind aplicarea noului sistem electoral, deoarece probleme importante, precum reforma administrativ-teritorială, conflictul transnistrean și emigrarea a circa 1/3 din cetățenii cu drept de vot au fost neglijate.

În ciuda dezacordului a patru grupuri parlamentare, inclusiv al socialiștilor, președintele Igor Dodon, al căror lider de facto este, a promulgat legile menționate.

Social-democrații obțin locul al doilea la alegerile parlamentare

La 3 martie 2019, CEC a comunicat rezultatele finale ale alegerilor parlamentare³⁶ din 24 februarie 2019. Acestea, precum și mandatele deputaților aleși, au fost validate³⁷ de Curtea Constituțională, la 9 martie 2019.

Potrivit datelor comunicate de CEC, PDM a obținut 13 mandate în Circumscripția națională și 17 în circumscripțiile uninominale. Cu un total de 30 de mandate, acesta s-a clasat pe locul al doilea, după PSRM, care a acumulat 35 de mandate și înaintea Blocului ACUM, care a obținut doar 26 de mandate³⁸.

Scrutinul a consemnat rezultatul notabil al PDM, un partid de circa 10-13% în alegerile precedente, cotat în sondaje cu un procent destul de modest, care a depășit toate așteptările.

La o simplă privire asupra tabloului rezultatelor alegerilor parlamentare din acest an, se constată că acestea au avut o puternică conotație geopolitică, reflectată de împărțirea mandatelor aproape egală (circa 1/3) între cele trei forțe politice principale din noul Parlament, care reprezintă tot atâtea direcții de orientare a Republicii Moldova: prorusă – PSRM, promoldovenească – PDM și proeuropeană – Blocul ACUM.

O mare incertitudine politică post-electorală

Rezultatele alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019 s-au dovedit a fi neconcludente pentru evoluția politică post-electorală a Republicii Moldova.

Acestea au permis accederea în noul Parlament a trei forțe politice mari (PSRM, PDM și Blocul ACUM), cu un număr de mandate aproape egal (35, 30 și 26), ceea ce le făceau dependente în perspectiva creării unei coaliții parlamentare majoritare.

Pe de altă parte, însă, acestea erau incompatibile din punct de vedere ideologic, al viziunii de dezvoltare a Republicii Moldova, precum și al drumului pe care aceasta urma să-l parcurgă, în perioada următoare.

În același timp, relațiile dintre aceste forțe erau de o neîncredere aproape totală, una dintre ele (Blocul ACUM), acuzându-le pe celelalte două, fie de oligarhizarea țării și capturarea instituțiilor statului(PDM), fie de pro-rusism și de blaturi la vedere sau mai ascunse cu puterea în exercițiu (PSRM).

În această triadă politică incompatibilă mai avea un cuvânt greu de spus și vectorul rus, care, dorind să-și prezerve influența în Republica Moldova, prin coloana a cincea socialistă, nu era de acord cu o alianță toxică între PSRM și PDM, condus de antirusul Vlad Plahotniuc, căruia procuratura rusă îi deschisese mai multe dosare penale.

Ca urmare a acestei stări de lucruri total nefavorabile, nu se întrevedeau eventuale cedări, compromisuri sau condiționalități din partea vreunei forțe politice dintre cele trei, ci mai degrabă o incertitudine politică prelungită și un impas foarte greu de depășit.

Vizita subită la Chișinău a unor înalți emisari ai UE, SUA și Rusiei

La 3 iunie 2019, a avut loc o vizită fulger, neașteptată, la Chișinău a vicepremierului rus Dmitri Kozak, comisarului european pentru extindere, Johannes Hahn, precum și a directorului Oficiului pentru Afaceri Est-Europene al Departamentul de Stat, Bradely Freden.

Președintele Igor Dodon a declarat că acestea arată „interesul partenerilor externi pentru situația din Moldova” și a exprimat părerea că „politicienii cu experiență ar trebui să dea dovadă de înțelepciune și să se întâlnească cu emisarii”³⁹.

Cei trei emisari au avut întâlniri separate cu șeful statului și cu liderii principalelor partide parlamentare.

Trimisul Moscovei a declarat la finalul întâlnirilor următoarele: „Am venit în R. Moldova să mă întâlnesc și cu reprezentanții altor formațiuni politice, pentru a le aduce la cunoștință poziția noastră cu privire la formarea unei coaliții politice. Vectorul extern al Republicii Moldova este unul important și apare în timpul negocierilor, de aceea vrem să aducem la cunoștință poziția noastră, care coincide cu cea a președintelui Dodon”⁴⁰.

Johannes Hahn a recomandat partidelor să evite alegerile anticipate, arătându-se destul de mirat că acestea n-au ținut negocieri pentru formarea noii guvernări, și le-a avertizat că în absența ei este în pericol finanțarea externă a țării de la FMI⁴¹.

După întrevederea cu Johannes Hahn, PSRM a fost singurul dintre cele trei partide care a informat opinia publică despre conținutul întrevederii cu acesta. Astfel, socialiștii au anunțat că l-au informat pe comisarul UE că ei sunt împotriva alegerilor anticipate, că Blocul ACUM a refuzat să ia în considerare propunerile lor pentru începerea negocierilor și că încă mai sperau să facă o coaliție cu acesta⁴².

Cu toate că întrevederile celor trei emisari nu au fost transparente, iar presa nu a reușit să obțină informații prețioase nici măcar pe surse, părerea unanimă subînțeleasă la Chișinău a fost că s-a pus la cale, fie o mediere a formării unei alianțe majoritare cu ajutorul reprezentanților marilor puteri – Rusia, Uniunea Europeană și Statele Unite, fie s-au stabilit liniile generale ale unei guvernări de coaliție.

Cert este că evenimentele politice care s-au succedat în zilele imediat următoare aveau să confirme această supoziție.

Accelerarea negocierilor, după vizita trimișilor speciali străini

La nici o zi după plecarea celor trei emisari, Blocul ACUM a trimis o invitație la negocieri PSRM, Maia Sandu precizând că prin acestea discuții își ea și colegii ei își doresc să încerce să prevină ascensiunea politică și mai mare a lui Vlad Plahotniuc⁴³.

Și de această dată nu s-a ajuns la un compromis, deoarece Blocul ACUM a condiționat votarea în funcția de președinte al Parlamentului a candidatului PSRM numai după adoptarea pachetului de legi antioligarhice. Zinaida Greceanîi a lăsat însă de înțeles că discuțiile ar putea continua, dacă va fi depășit impasul alegerii speakerului Parlamentului⁴⁴.

Lipsa de încredere dintre cele două partide a făcut ca Blocul ACUM să avanseze PSRM propunerea ca reprezentantul său, Andrei Năstase, să fie numit președinte al Parlamentului doar pentru două zile, timp necesar pentru a fi adoptate, promulgate și publicate în Monitorul Oficial legile anti-oligarhice, după care acesta va demisiona și va fi înlocuit cu Zinaida Greceanîi⁴⁵.

Socialiștii au respins această idee, menținându-se pe pozițiile anterioare.

Spre surprinderea tuturor, chiar și a socialiștilor, pe data de 5 iunie 2019, Consiliul politic național al Partidului „Acțiune și Solidaritate” (PAS), principala componentă a Blocului ACUM, a decis, cu 46 de voturi pentru și unu împotrivă, să o susțină pe Zinaida Greceanîi la funcția de președinte al Parlamentului, renunțând la poziția sa anterioară.

Comunicatul de presă al PAS arăta, între altele, că a fost „o decizie dificilă”, dar necesară pentru a „debloca situația politică actuală și oferi Moldovei un guvern legitim și democratic”. În schimbul acestui compromis, PAS cerea un guvern al Blocului ACUM și „votarea întregului pachet de dezoligarhizare, de scoatere a instituțiilor din captivitate”⁴⁶.

Schimbarea de atitudine a PAS a fost salutată de socialiști care au declarat: „Ne exprimăm speranța că, în cel mai scurt timp, o astfel de poziție mai constructivă decât anterior va fi exprimată și de către deputații Platformei Demnitate și Adevăr”(DA)⁴⁷, cealaltă componentă a Blocului ACUM.

Decizia PAS a fost luată fără consultarea partenerilor din Platforma „DA”, care au reacționat imediat, prin convocarea la 6 iunie 2019, a unei ședințe a conducerii partidului. Consiliul Politic al acestei formațiuni a hotărât să sprijine candidatura Zinaidei Greceanîi, pe care a condiționat-o de semnarea de către PSRM a unui angajament public prin care să-și asume votarea pachetului de legi anti-oligarhice⁴⁸.

Prin aceste decizii a fost deblocată situația post-electorală, care a aruncat Republica Moldova într-o incertitudine politică prelungită, timp de peste trei luni de la data alegerilor parlamentare.

Importanța acestui moment a fost realizată de toată lumea, inclusiv de președintele Igor Dodon, care a declarat: „Procesul a început și sper că săptămâna aceasta va fi ales spicherul”⁴⁹.

Constituirea coaliției Înțelegerea Politică Temporară (ÎPT)

În ziua de 7 iunie 2019, evenimentele politice de la Chișinău au început să se precipite într-un ritm foarte alert, îndeosebi după ce Curtea Constituțională, răspunzând unei sesizări a lui Igor Dodon privind termenul limită pentru alegerea structurilor funcționale ale Parlamentului, a emis decizia potrivit căreia acesta expira la data menționată mai sus, ora 24.00.

La criza de timp s-au adăugat panica, confuzia și agitația din rândul socialiștilor, aflați în ședința Consiliului republican al partidului, care au fost create de manevrele de culise eșuate ale președintelui Dodon de a încropi în pripă o alianță cu Vlad Plahotniuc, după ce liderul democrat a făcut publice detaliile acestora, determinând un scandal imens.

În acest climat politic instabil și deosebit de tensionat, liderii Blocului ACUM au transmis un ultim apel socialiștilor, spunând că îi așteaptă la negocieri, până la miezul nopții, la sediul Parlamentului. „Noi rămânem aici. Am văzut mai devreme anunțul făcut de Partidul Socialiștilor. Am înțeles că și-au dorit să discute cu noi. Le spunem că suntem aici și invităm toată fracțiunea PSRM la discuții, ca să încercăm să găsim soluții pentru toate subiectele care au fost puse în discuții. Au mai rămas câteva ore. Am văzut și decizia Curții Constituționale, dar știm că această decizie vine să facă jocurile lui Plahotniuc. Noi trebuie să respectăm legea. Timp mai este, foarte puțin, dar mai este. Țara mai poate fi salvată. De aceea, venim cu această invitație către fracțiunea PSRM”50, declara Maia Sandu.

Negocierile pe ultima sută de metri dintre Blocul ACUM și PSRM s-au purtat în nocturn, deputații celor două formațiuni reușind să convină asupra prevederilor prioritare ale textului unei înțelegeri, care consfințea crearea coaliției politice majoritare și învestirea unui guvern al acesteia.

A doua zi, 8 iunie 2019, în cursul dimineții, cele două grupuri parlamentare s-au reunit la Parlament, iar liderii partidelor lor au semnat Înțelegerea Politică Temporară, consacrată „dezoligarhizării și readucerii statului Republica Moldova în albia constituționalității”.

„Înțelegerea Politică Temporară are, ab initio, un caracter limitat ca sferă și durată de aplicare și Programul de Activitate al Guvernului reflectă această realitate. În primul rând, Programul se concentrează pe măsuri concrete limitate ca număr, dar cu impact sistemic pentru dezoligarhizarea țării și eliberarea principalelor instituții ale statului de controlul intereselor grupului oligarhic”⁵¹.

Aceasta prevedea în Art.1 (alin. 1, 2 și 3) convocarea primei ședințe a Parlamentului, alegerea Zinaidei Greceanîi în funcția de președinte a legislativului, a vicepreședinților, a Biroului permanent și a comisiilor parlamentare, precum și acordarea votului de încredere Guvernului condus de Maia Sandu.

În paralel, președintele Igor Dodon a organizat o conferință de presă în cadrul căreia a spus că potrivit Constituției ar putea, dar nu trebuie neapărat, să dizolve Parlamentul, lucru pe care îl va face eventual, pe 10 iunie 2019, după consultări cu partidele parlamentare. În context, acesta a ținut să precizeze că are programate întâlniri, în cursul zilei, cu ambasadorii Rusiei, Statelor Unite și Uniunii Europene, pentru a-i informa despre evoluția situației politice⁵².

După semnarea Înțelegerii, a fost convocată o ședință extraordinară a Parlamentului, la care a participat și președintele Igor Dodon, cu următoarea ordine de zi: alegerea conducerii și organelor de lucru ale Parlamentului; aprobarea programului de activitate și lista membrilor guvernului; adoptarea unor acte legislative, fără a fi precizate.

Prin votul secret al 56 de deputați din totalul de 61 ai celor două partide, Zinaida Greceanîi a fost aleasă în funcția de președinte al Parlamentului. Apoi, au fost aleși vicepreședinți Ion Ceban (PSRM), Mihai Popșoi (PAS) și Alexandru Sliusari (PPDA), a patra funcție, rezervată opoziției, rămânând vacantă.

La scurt timp, președintele Igor Dodon a semnat decretul prin care a desemnat-o pe Maia Sandu candidat pentru funcția de prim-ministru, după consultarea fracțiunilor parlamentare. Aceasta a dat citire Programului de guvernare și a prezentat Lista membrilor Guvernului.

Parlamentul a acordat încredere Guvernului Maia Sandu, prin votul unanim al celor 61 de deputați ai coaliției, prezenți în sală. Deputații opoziției au absentat, in corpore, de la lucrările Parlamentului.

Maia Sandu și-a început discursul său de învestitură cu următoarele cuvinte: „Dragi cetățeni, Dictatorul a căzut! Începând de astăzi, regimul oligarhic este în opoziție. Astăzi am obținut o victorie asupra fricii, a mafiei, a nedreptății!”⁵³.

După parcurgerea procedurilor constituționale, președintele Igor Dodon a făcut apel către fosta guvernare să asigure un transfer pașnic al puterii. „Celor care ne-au stins lumina: asigurați transferul pașnic al puterii în Moldova. Să nu ajungem la destabilizare. Oamenii vor să fie pace. Noi vom face tot posibilul pentru aceasta. Este o responsabilitate foarte mare”⁵⁴, a declarat șeful statului.

De precizat faptul că lucrările Parlamentului, inclusiv procedura de învestire a guvernului, s-au făcut în semi-întuneric, deoarece sala de ședințe în plen a fost debranșată de la rețeaua electrică, iluminarea asigurându-se numai de câteva lămpi.

Instalarea noii puteri s-a făcut sub presiunea imensă a mii de demonstranți pro-guvernamentali, care au manifestat în fața Parlamentului, în sprijinul PDM. Pe de altă parte, în Piața Marii Adunări Naționale s-a ridicat o scenă, unde se preconiza organizarea unui mare miting al Partidului Democrat, care rezervase această locație pentru perioada 5-9 iunie 2019. În același timp, în fața Ministerului Afacerilor Interne și a Procuraturii Generale au fost instalate corturi, cetățenii protestând față de preluarea puterii de noua majoritate parlamentară⁵⁵.

PDM nu recunoaște noua putere constituțională

Democrații nu au recunoscut noua majoritate parlamentară creată și nici Guvernul condus de prim-ministrul Maia Sandu.

Andrian Candu, vicepreședintele PDM, a anunțat, într-o conferință de presă, că va ataca pe toate căile legale deciziile luate în cadrul Parlamentului, pe motiv că acestea au un caracter ilegal și contravin Constituției. În acest sens, PDM a pregătit deja o sesizare la Curtea Constituțională privind decizia de alegere a așa-zisului președinte al Parlamentului.

„Ceea ce vedem astăzi în Parlament are un caracter ilegal. Există Curtea Constituțională, care este garantul Constituției și a spus clar că Parlamentul de azi este nelegitim. Tot ce se întâmplă azi va fi atacat pe căile legale”⁵⁶, a precizat Candu.

În același timp, acesta a ținut să informeze că toate instituțiile statului vor funcționa în regim obișnuit. „Cei care vor încerca să implementeze deciziile adoptate astăzi vor răspunde conform legii. Autoritățile statului trebuie să aplice legea, Constituția, dacă cineva va încerca să uzurpeze puterea în stat”⁵⁷, a afirmat Andrian Candu.

La rândul său, prim-ministrul în exercițiu, Pavel Filip, a declarat că nu acceptă noul Guvern învestit și nu intenționează să cedeze fotoliile noilor miniștri. În cadrul unei ediții speciale la Publika TV, Pavel Filip a subliniat că există un singur Guvern care se încadrează în normele constituționale și acela nu este Executivul condus de Maia Sandu⁵⁸.

Vlad Plahotniuc, liderul PDM, a spus că „PD nu recunoaște acțiunile de astăzi, vom face tot posibilul ca să nu se preia puterea și să nu ajungem într-o criză mai mare”, acuzându-i pe socialiștii de încercarea de a uzurpa puterea. „Ceea ce fac ei acum e o lovitură de stat. Igor Dodon și PSRM nu mai au legitimitatea de a participa la majoritate și la formarea Guvernului, atâta timp cât există dovadă că sunt finanțați de peste hotare”, a specificat acesta⁵⁹.

La 9 iunie 2019, după suspendarea președintelui în exercițiu de Curtea Constituțională, Pavel Filip, președintele interimar, a emis un decret prin care a dizolvat Parlamentul nou-ales și a convocat alegeri parlamentare anticipate pentru data de 6 septembrie 2019. Decretul a fost publicat în Monitorul Oficial, în aceeași zi⁶⁰.

A doua zi, 10 iunie 2019, PDM a organizat „în Piața Marii Adunări Naționale, o amplă manifestație pașnică, la care zeci de mii de oameni și-au exprimat indignarea față de acțiunile de trădare de țară ale președintelui Igor Dodon și ale PSRM, dar și față de lovitura de stat orchestrată de socialiști și Blocul ACUM”⁶¹.

În Declarația, adoptată cu acest prilej, se arăta: „Manifestanții consideră că Igor Dodon și PSRM și-au pierdut orice legitimitate după ce întreaga țară a văzut modul în care au încercat să pună în practică un plan de federalizare a țării, modul în care președintele țării recunoaște că socialiștii au fost finanțați ilegal din afara țării cu zeci de milioane de dolari în ultimii ani. În acest context, cetățenii veniți la manifestația din PMAN au cerut demisia imediată a lui Igor Dodon din funcția de președinte al Republicii Moldova și organizarea alegerilor prezidențiale anticipate în data de 6 septembrie, concomitent cu cele parlamentare anticipate”⁶².

Vechea putere implică Curtea Constituțională în bătălia politică

În încleștarea politică dintre vechiul regim, patronat de PDM și noua putere, reprezentată de coaliția PSRM–Blocul ACUM, liderii democrați, în frunte cu Vlad Plahotniuc, s-au folosit de pârghiile CC, la care au atacat toate deciziile Parlamentului, din perioada 7-9 iunie 2019.

Curtea a acceptat sesizările PDM și a răspuns în regim de urgență, uneori chiar în aceeași zi, acestora, emițând decizii favorabile inițiatorilor, menite să stopeze procesele democratice ale coaliției majoritare. În acest mod, s-a implicat în lupta politică, contrar normelor sale deontologice.

Astfel, prin Decizia nr. 83, din 07.06.2019, CC a declarat inadmisibilă sesizarea Președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, privind calcularea termenului de trei luni de inactivitate a Parlamentului în vederea dizolvării acestuia, stabilind că perioada legală a expirat la 7 iunie 2019, ora 24.00, ceea ce însemna imposibilitatea funcționării Legislativului și a învestirii unui nou guvern⁶³.

În continuare, CC a adoptat altă decizie, prin care șeful statului, Igor Dodon, a fost suspendat o zi, iar președintele interimar, premierul în exercițiu, Pavel Filip, a semnat decretul de dizolvare a noului Parlament și a stabilit alegeri parlamentare anticipate pentru data de 6 septembrie 2019⁶⁴.

Caruselul deciziilor politice ale CC a continuat, aceasta declarând neconstituțională Hotărârea adoptată de deputații Parlamentului de legislatura a X-a, din 8 iunie 2019, privind alegerea Zinaidei Greceanîi în funcția de președinte al Legislativului, precum și, ab initio, toate actele legislative (legile, hotărârile), adoptate de legiuitori la data de 8 iunie 2019 și ulterior⁶⁵.

Regimul Plahotniuc își încheie mandatul în mod rușinos

Timp de șapte zile, respectiv de la 8 la 14 iunie 2019, în Republica Moldova a existat o dualitate a puterii, lucru unic în istoria sa post-sovietică. Aceasta a constat în existența paralelă a două rânduri de instituții ale puterii în stat: doi președinți, unul în exercițiu (Igor Dodon), altul interimar (Pavel Filip); două majorități parlamentare, una a PDM, alta a PSRM-Blocul ACUM; doi prim-miniștri, unul în exercițiu (Pavel Filip), altul nou învestit (Maia Sandu).

După o săptămână de blocaj politic, instituțional și juridic, timp în care Curtea Constituțională și-a anulat toate deciziile, din perioada 7-9 iunie 2019, emise sub presiunea lui Vlad Plahotniuc, și s-a autodizolvat, Consiliului politic național, convocat în ședință, la 14 iunie 2019, a hotărât retragerea PDM de la guvernare, prin prezentarea demisiei Guvernului.

Vlad Cebotari, vicepreședinte al PDM, a declarat după ședința CPN că decizia are efect politic, va rezolva parțial problema blocajului politic și va fi un semnal clar că PDM nu se ține de putere.

„În aceste condiții, sarcina preluării în legalitate a guvernării rămâne a fi rezolvată de binomul PSRM-ACUM, creat de Igor Dodon și partidele așa-zis proeuropene, cum le-a denumit foarte interesant și sugestiv președintele Federației Ruse, care a salutat crearea acestui binom”, a arătat Vlad Cebotari⁶⁶.

Apoi, prim-ministrul în exercițiu, Pavel Filip, a anunțat demisia cabinetului de miniștri, fiind însoțit de toți miniștrii.

„Am decis să ne prezentăm demisia din funcțiile pe care potrivit legii încă le exercităm. Am luat această decizie în primul rând pentru că, în ultimele zile, se fac presiuni enorme. Plecarea noastră nu va rezolva actualul blocaj juridic și nici nu va anula deciziile Curții Constituționale. Criza constituțională rămâne în continuare fără soluții”,⁶⁷ a precizat Pavel Filip.

În aceeași zi în care PDM a renunțat la putere, Vlad Plahotniuc, liderul acestuia, a părăsit teritoriul Republicii Moldova, în grabă, de teama eventualelor represalii din partea noii puteri. La 24 iunie 2019, acesta și-a anunțat, din străinătate, demisia din funcția de președinte al PDM, precizând următoarele: „Mi-am depus astăzi mandatul de președinte al partidului și le-am propus colegilor să organizeze cât mai curând congresul partidului pentru a alege o nouă conducere și a aproba un nou program politic. De asemenea, pentru a opri speculațiile posibile, declar că am decis să nu mai candidez la acest congres pentru vreo funcție în partid. Am luat această decizie și pentru că Partidul Democrat are nevoie de un nou proiect politic în opoziție, un proiect care să fie elaborat după noile realități, de o nouă echipă de conducere”⁶⁸. Ulterior, acesta a anunțat că renunță și la calitatea de deputat, fără însă a se reveni în țară.

Concomitent, protestatarii plătiți de PDM, din fața Ministerului Afacerilor Interne și a Procuraturii Generale, au demontat corturile, instalate odată cu declanșarea crizei politice.

Reacțiile la retragerea de la putere a PDM nu au întârziat să apară, atât din partea liderilor partidelor din noua majoritate parlamentară, cât și pe plan internațional.

Prim-ministrul Maia Sandu declara, la scurt timp: „În sfârșit am câștigat în fața răului. Vă mulțumesc că ați fost calmi, ne-ați încurajat să mergem înainte. Sperăm că decizia PD este asumată și sinceră și nu reprezintă o capcană ca să aibă timp pentru acțiuni subversive”⁶⁹.

La rândul său, președintele Igor Dodon afirma că „PD, care a uzurpat puterea în stat, astăzi și-a recunoscut înfrângerea”⁷⁰.

Pe plan internațional, Departamentul de Stat a fost primul actor politic important care a salutat decizia Partidului Democrat de a se retrage de la guvernare în favoarea „coaliției formate de Parlamentul ales în mod democratic”⁷¹.

„Suntem încurajați de faptul că atât noua coaliție, cât și fostul guvern s-au angajat într-un transfer pașnic de putere, care reflectă voința poporului moldovean”, Departamentului de Stat solicitând părților să manifeste „reținere în această perioadă de tranziție”⁷².

Precizăm că, pe tot timpul confruntării dintre noua majoritate PSRM-ACUM și PDM, ambasadorul american la Chișinău, Dereck J. Hogan, a avut mai multe întrevederi cu cele două forțe politice rivale.

Astfel a fost pus capăt uneia dintre cele mai corupte, oligarhice și urâte guvernări post-totalitare din istoria recentă a Republicii Moldova.

Note:

1 Agenţia Moldpres, 4 noiembrie 2015.

2 Ibidem, 5 noiembrie şi 18 decembrie 2015.

3 Agenţia Interlic, 21 decembrie 2015

4 Idem.

5 Agenţia Moldpres, 4 ianuarie 2016.

6 Agenţia Publika, 21 decembrie 2015.

7 Agenţia Moldpres, 22 decembrie 2015.

8 Idem.

9 Site www.pdm.md, accesat la 28 decembrie 2015.

10 Agenţia Moldpres, 11 ianuarie 2016.

11 Agenţia Interlic, 21 decembrie 2015.

12 Agenţia Moldpres, 11 ianuarie 2016.

13 www.presedinte.md, accesat la 12 ianuarie 2016.

14 www.pdm.md, accesat la 14 ianuarie 2016.

15 Agenţia Moldpres, 15 ianuarie 2016.

16 www.presedinte.md, accesat la 16 ianuarie 2016

17 Agenţia Moldpres, 20 ianuarie 2016.

18 Agenţia Interlic, 20 ianuarie 2016.

19 Agenţia Moldpres, 21 ianuarie 2016.

20 Agenţia Moldpres, 22 ianuarie 2016.

21 Agenţia Publika, 4 ianuarie 2017.

22 Idem.

23 Agenţia Moldpres, 3 octombrie 2016.

24 www.pdm.md, accesat la 11 martie 2017.

25 Agenţia Moldpres, 26 mai 2017.

26 Agenţia Infotag, 26 mai 2017.

27 A devenit preşedinte al partidului, în luna decembrie 2016, fiind ales cu ocazia Congresului al VIII-lea al formațiunii.

28 Agenţia Moldpres, 19 decembrie 2017.

29 www.europalibera.org, din 26 decembrie 2018.

30 Hotărârea Parlamentului nr. 197,  din 27 iulie 2018.

31 www.europalibera.org, din 30 iulie 2018.

32 www.europalibera.org, din 1 august 2018.

33 www.europalibera.org, din 30iulie 2018.

34 www.europalibera.org, din 1 august 2018.

35 www.e-democracy.md, din 29 ianuarie 2019.

36 Agenţia Moldpres, din 3martie 2019.

37 Agenţia Moldpres, din 9 martie 2019.

38 www.alegeri.md, din 11 februarie 2019.

39 www.europalibera.org, din 3 iunie 2019

40 Agenţia Moldpres, din 3 iunie 2019.

41 www.europalibera.org, din 4 iunie 2019.

42 Agenţia Publika, din 3 iunie 2019.

43 www.europalibera.org, din 4 iunie 2019.

44 Idem.

45 Deschide.md, din 4 iunie 2019.

46 www.europalibera.org, din 5 iunie 2019.

47 Idem.

48 www.deschide.md, din 6 iunie 2019.

49 www.europalibera.org, din 5 iunie 2019.

50 www.deschide.md, din 7 iunie 2019.

51 Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova, www.bloculacum.md, din 9 iunie 2019.

52 www.europalibera.org, din 8 iunie 2019.

53 Deschide.md, din8 iunie 2019.

54 www.europalibera.org, din8 iunie 2019.

55 Idem.

56 www.pdm.md, din 8 iunie 2019.

57 Idem.

58 Agenţia Publika, din 8 iunie 2019.

59 Agora.md, din 8 iunie 2019.

60 M.O. nr.192,  din 9 iunie 2019.

61 Declaraţia Partidului Democrat din Moldova, după manifestaţia din PMAN, www.pdm.md, din 10 iunie 2019.

62 Idem.

63 www.constcourt.md, din 7 iunie 2019.

64 Agenţia Moldpres, din 7 iunie 2019

65 www.europalibera.org, din 8 iunie 2019.

66 www.pdm.md, din 14 iunie 2019.

67 Agenţia Moldpres, din 14 iunie 2019.

68 www.pdm.md, din 24 iunie 2019.

69 www.europalibera.org, din 14 iunie 2019.

70 Idem.

71 www.europalibera.org, din 15 iunie 2019.

72 Idem.