Moldovenismul stalinist – element al războiului hibrid în spațiul românesc

Istoricii cunosc foarte bine conceperea, nașterea și evoluția moldovenismului, lui homo moldovanus și a poporului moldovenesc. Abordarea mea nu va fi strict istorică, ci una mai jurnalistică, adusă în actualitate și raportată la procesele complexe care se derulează în regiune și în Republica Moldova. 

Moldovenismul reprezintă esența confruntărilor dintre cetățenii de ieri și de azi ai Republicii Moldova. În perioada de ocupație sovietică, moldovenismul fabricat în laboratoarele staliniste și cominterniste constituia un mijloc camuflat de a desprinde în mod accelerat peste trei milioane de români de la blocul unitar românesc, de la cultura și spiritualitatea românească și de a-i îmbrăca într-o haină locală, cu denumire geografică de moldoveni. Condiția de bază a fost ruperea totală de România și de românism și îmbrățișarea necondiționată a moldovenismului de tip stalinist, adică moldovenism antiromânesc. Operele artistice și literare, lingvistica, istoria, cultura, învățământul, manualele școlare – toate erau îmbibate de ideologia comunistă, de contribuția marelui popor rus la ajutorarea republicilor unionale înapoiate și, în Basarabia, suplimentar, îmbibarea cu moldovenism antiromânesc. Practic, generațiile postbelice din Moldova Sovietică au cunoscut o otrăvire în masă de moldovenism stalinist, fapt care împiedica enorm la trezirea conștiinței și demnității naționale în anii de deșteptare 1986-1988. Din aceste motive, scriitorii, jurnaliștii, istoricii, oamenii de creație, care se aflau în fruntea Mișcării de Eliberare Națională, au înaintat, la începutul proceselor de transparență și recuperare a valorilor perene din trecut, revendicări pentru salvarea naturii, pentru revenirea la alfabet și limbă. Victoriile obținute – reîntoarcerea acasă a Limbii române, a Alfabetului latin, Tricolorului, Suveranității și a Independenței față de Rusia imperială – cuprindeau implicit reîntoarcerea identității românești. Moldovenismul antiromânesc își pierduse dominația în anii de renaștere națională și masele deșteptate reveneau la varianta naturală, normală – la moldovenismul românesc.

Declarația de Independență față de Rusia constituie un document magistral de demascare atât a ideologiei țariste bazate pe ocuparea teritoriilor străine și rusificarea populațiilor încorporate, cât, mai ales, a ideologiei sovietice de fabricare a unor națiuni noi, bazate, în cazul românilor din Basarabia, pe un fals istoric că moldovenii sunt un popor total diferit de cel românesc și vorbesc o altă limbă decât cea română.

Alineatul de bază din Declarația de Independență  stabilește clar, fără niciun echivoc: REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE.

Evident că „spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale” are un nume foarte concret – România. Războiul declanșat de Rusia împotriva independenței Moldovei în 1992 a oprit procesele de Unire a Basarabiei cu România și a readus în prim-plan moldovenismul rusesc, de sorginte stalinistă.

În fond, guvernările care s-au succedat după Primul Parlament (1990-1994) au ajuns la putere prin transformarea moldovenismului antiromânesc în ideologia de stat a Republicii Moldova (a se vedea Concepția națională din 2003). Toți președinții de stat și prim-miniștrii au fost fie moldoveniști înrăiți, cu un program de guvernare prorusesc și antiromânesc, fie moldoveniști camuflați, care își ascundeau ura față de propriul neam și neputința de a da rezultate prin slogane false de tip „și cu Estul, și cu Vestul”, dar în realitate tot cu Moscova. În consecință, timp de un sfert de veac, Republica Moldova a ajuns printre cele mai sărace țări, iar societatea ei este puternic divizată și nu are capacități să coopereze și să se unească. Aș mai sublinia că în această perioadă de pretinsă independență și democrație, arhitecții războiului hibrid de la Kremlin au experimentat diferite scenarii pentru spațiul post-sovietic, de sărăcire și compromitere a intelectualității naționale, de promovare a marionetelor, a clanurilor oligarhice și corupte în conducerea instituțiilor de bază ale statului moldovenesc, de distrugere a oricăror forme de securizare a spațiului informațional și de apariție a unei mass-media independente, de parodiere și caricaturizare a justiției și statului de drept, inclusiv se testează capacitățile de rezistență a coloanei a cincea, a „cârtițelor” din vechile servicii speciale, a enclavelor separatiste de la Tiraspol și Comrat, se încearcă promovarea unei Constituții noi pentru federalizarea Republicii Moldova, modele de conducere și administrare hibridă tip „Alianța Kozak”, de creare a unei națiuni civile moldovenești, de instalare a unor figurine de paie în fruntea Președinției, Parlamentului și Guvernului etc.    

Se mai cere de menționat că în cele câteva instituții mass-media independente de la Chișinău, moldovenismul antiromânesc este prezentat obiectiv, ca un produs rusesc, bazat pe falsuri istorice și interese de dominație, dar impactul asupra opiniei publice este unul foarte modest. Propaganda moscovită că moldovenii nu sunt români, au limba și istoria lor, diferită de cea a românilor, prinde la categoriile cele mai analfabete și împarte românimea în două tabere mari, aproximativ egale, care se confruntă deschis sau camuflat de la Independență (27 august 1991) încoace. Agresivitatea și intoleranța la o altă interpretare decât cea rusească a etnogenezei și originii moldovenilor vine din tabăra comunizată și mai puțin cultă, care a rămas la stadiul manualelor școlare din perioada sovietică, are nostalgia imperiului dispărut și se alimentează non-stop din propaganda putinistă de la o sumedenie de posturi de radio și televiziune din Federația Rusă, care sunt difuzate fără nicio restricție din partea autorităților moldovenești. Cam jumătate din populația Republicii Moldova este informată, educată și modelată de mass-media din Federația Rusă. Această jumătate, de regulă, este bine organizată, participă activ la alegeri și furnizează conduceri servile, rusofile din patru în patru ani. Vocea intelectualilor și istoricilor onești de la Chișinău este bruiată de grupările gălăgioase plătite de serviciile rusești, de partidele socialist și comunist, care se schimbă la guvernare, pentru a crea iluzia electoratului, că ei sunt din formațiuni diferite. Orice analiză obiectivă a evoluției societății moldovenești după Declarația de Independență ar demonstra că frâna principală în democratizarea și modernizarea Republicii Moldova o reprezintă Federația Rusă, care alimentează și utilizează moldovenismul, sub toate formele antiromânești, ca instrument de bază în formarea, la Chișinău, a conducerilor servile Kremlinului.

Merită să atragem o atenție deosebită modelelor înșelătoare, de ultimă generație, lansate din laboratoarele războiului hibrid pentru a anticipa un șir de procese și a slăbi vigilența opiniei publice. Este prea evident că nu poți înainta în mileniul trei cu cel mai odios criminal din istorie, cu Stalin și teoriile sale aberante. În această ordine de idei,  reprezentanții moldovenismului antiromânesc anticipează procesele de înstrăinare a sute de mii de moldoveni de ideologia falsă, de românofobie și propun ca această otravă stalinistă să-și schimbe forma în secolul XXI și să aibă același conținut, dar cu un nume nou – națiunea civică moldovenească. În Republica Moldova, ideologii și reprezentanții moldovenismului rusesc s-au dizolvat în toate partidele și în diferite organizații neguvernamentale și instituții de expertiză. Bunăoară, în anul 2012, cu bani europeni, ei au lansat primul studiu, Integrarea grupurilor etnice și consolidarea națiunii civice în RM, iar în decembrie 2017 cam aceiași ideologi plătiți de Germania prezintă al doilea studiu, Consolidarea coeziunii sociale și a unei identități comune în RM. Dincolo de pretinsele abordări moderne, din ambele studii se developează destul de clar stafia lui Stalin cu teoria sa despre cele două popoare diferite – român și moldovenesc, cu etnogeneză diferită și fără o legătură genetică, istorică, lingvistică sau culturală între ele. Ambele studii văd salvarea în renunțarea benevolă a băștinașilor la identitatea lor românească și dizolvarea tuturor într-un cazan polietnic, din care va ieși o societate nouă, plină de virtuți și fără nicio caracteristică etnică sau istorică. Nu contează că românii constituie 84% din totalul populației, iar rușii nu ajung nici la 5%. Și pentru naivi este clar că minoritatea rusă niciodată nu va renunța să-și piardă caracteristicile etnice și patria istorică. E o păcăleală uriașă, ziua în amiaza mare, când moldovenilor li se întinde o capcană, cum s-a mai făcut în anii de ocupație rusească, propunându-le pașnic să se transforme în altă „specie”, mai evoluată, mai modernă, mai polietnică. De fapt, ei, ideologii moldovenismului stalinist cu papion european la gât, ne arată direcția și viitorul luminos „De la identitatea etnică la una civică” (extras esențial din studiu). Pentru cei care și-au trăit o parte din viață în Uniunea Sovietică și au văzut cum se fabrică homo sovieticus, mutanții și mancurții – cam nimic nou și original.

Suntem departe de a trage unele concluzii sau de a formula unele sugestii. Evoluția statului Republica Moldova timp de aproape trei decenii reprezintă un studiu de caz pentru spațiul post-sovietic și pentru țările Uniunii Europene, care fac investiții mari, dar fără rezultate esențiale. Nici Europa, nici România nu au înțeles ce reprezintă cu adevărat moștenirea rusească și sovietică lăsate în Republica Moldova. Transformările reale și îmbrățișarea valorilor democratice și europene de către cetățenii moldoveni nu sunt posibile atâta timp cât acest teritoriu va rămâne un poligon experimental al Federației Ruse pentru diversele tehnici și forme ale războiului hibrid. Serviciile de inteligență ale lui Putin au făcut o mișcare cu bătaie lungă când au transferat în secolul XXI moldovenismul antiromânesc. Ei l-au cosmetizat, modernizat și chiar „europenizat”, fără să-i schimbe esența. Dacă le reușește, să nu-şi facă nimeni iluzii, „politrucii” imperiali vor trece Prutul să făurească națiunea civică ardeleană, bănățeană, dobrogeană etc.

Fără pic de rușine, în stil ipocrit și dezgustător, statul moldovenesc cere bani de la europeni, români și americani, dar își coordonează politicile naționale, regionale și internaționale cu Kremlinul. Propaganda rusească este elementul de bază în modelarea mentalităților colective ale moldovenilor și a deciziilor lor electorale. Instituțiile statului nu au nicio strategie de a face față invaziei nemilitare rusești. Nu există nici în interiorul societății civile și academice grupuri de experți care ar cunoaște și studia tehnicile războiului hibrid și metodele pașnice prin care Moscova stăpânește instituțiile statului, mințile și deciziile moldovenilor. O analiză mai profundă a stării generale din Republica Moldova ar demonstra că ea este foarte departe de suveranitatea statală, iar statutul ei real este de gubernie rusească întreținută cu bani din România, UE și SUA. Această izbândă a serviciilor rusești se datorează faptului că modelele lor de război hibrid sunt elaborate și dezvoltate pe matricea moldovenismului antiromânesc, fiind totodată și o dovadă că Moscova își va perfecționa politicile pentru acest teritoriu, dar și pentru întreg spațiul românesc, schimbând, reinventând și remodelând teoria stalinistă, care ține până în prezent dezmembrată națiunea română. Doar demontarea moldovenismului antiromânesc ar deschide drumul spre deșteptarea Republicii Moldova și integrarea ei definitivă și ireversibilă în cadrul României europene.