Perspective teoretice și practice asupra îmbătrânirii și bătrânilor

Perspectiva teoretică asupra îmbătrânirii

Îmbătrânirea afectează cea de pe urmă parte a vieții unui om. Gerontologii ne spun că „bătrânilor” le slăbesc țesuturile, li se atrofiază musculatura, le scad performanțele de tot felul, li se limitează capacitățile de adaptare (Dicționar de psihologie 1991)… Se face diferență între vârsta cronologică (numărul anilor scurși de la naştere), vârsta biologică (a diferitelor componente ale organismului), vârsta psihologică (identificată prin capacitatea de adaptare în raport cu cea a altor persoane de aceeaşi vârstă cronologică), vârsta socială (raportată la rolurile sociale și la așteptările privind modul în care le „joacă” bătrânii). Sociologia vârstelor definește vârstele a treia și a patra (cu caracteristici identificate pe plan biologic și psiho-social) (Bălăceanu-Stolnici 1998: 87) pentru a arăta (celor interesați) că, „odată cu înaintarea în vârstă”, pielea îşi pierde elasticitatea, devine subțire, uscată, mişcările devin greoaie, lipsite de suplețe, muşchii se atrofiază, apar calcifieri, dureri osoase, reumatismale, discopatii, apar modificări hormonale și în funcționarea inimii, a plămânilor, în timp ce văzul și auzul se degradează... Bătrânii „își pierd memoria” (pot uita fapte recente, deși îşi pot aminti multe altele, de demult...), „tulburările de memorie” asociindu-se cu tulburări de gândire şi de limbaj. La bătrâni sunt mai frecvente instabilitatea emoțională, anxietatea, depresia. Somnul se fragmentează, apare insomnia, poate apărea demența¹ dar și alte boli precum Alzheimer, Korsakoff, Huntington Chorea, Pick etc. Desigur că sunt diferențe de la o persoană la alta, „polideterminarea îmbătrânirii” ținând de structura fizico-chimică și anatomo-fiziologică a persoanei, de interacțiunile cu mediul natural și social, pe parcursul cărora organismul și psihicul se pot echilibra (Strategii…, 2004).

Perspectiva teoretică asupra îmbătrânirii, așa cum apare ea în scrieri (Drâmbă, 1987), este utilă, chiar frumoasă (Friot, 2010). Putem afla, astfel, despre „autoritatea bătrânilor”, despre „dominația senectuții” și coeziunea socială de odinioară, despre miturile care văd bătrânii ca protectori ai comunității, despre ritualurile de care se ocupau ei pentru impunerea unor valori exemplare (Eliade, 1995). Sunt scriitori care asociază bătrânețea cu neputința, cu lipsa de discernământ, iritabilitatea, dependența de alții, cu boala, dar mulți o văd ca pe o bogăție a omului, comunității și societății. În timp ce unii văd bătrânii ca pe indivizi nerezistenți la efort fizic, la suprasolicitări, la acțiunea unor factori de stres, cu sentimentul insecurității, alții văd și bogata lor experiență de viață, relaționarea benefică cu cei din jur și rețin corect că procesul îmbătrânirii este individualizat, influențat de factori bio-constituționali, sociali, de regimul de viață, de reușitele și eșecurile vieții duse.

Numeroși sunt cei care au construit teorii ale stadiilor dezvoltării², unii afirmând că există progrese de la un stadiu la altul (nu la fel în toate comunitățile, societățile), că generația e conceptul unificator al trăsăturilor similare atunci când oamenii împărtășesc norme, valori, atitudini, experiențe istorice comune, că integritatea personală și maturitatea se obțin pe baza achizițiilor făcute de-a lungul vieții prin reflexie permanentă asupra celei trecute, „bilanțul” fiind  „înțelepciune”, „bătrânețe reuşită”, sau „disperare”, pierderea autonomiei, trăirea profundă a singurătății, a etichetării ca „inutili” (Durkheim, 1995)...

Teoria rolurilor susține că înaintarea în vârstă înseamnă pierderea unor roluri (precum cel de soț/soție prin decesul partenerei/-ului, de persoană activă – prin pensionare), sau pierderea consistenței rolurilor (de mamă sau tată, care se tot golesc de conținut). Teoria activității susține că persoana activă este mai satisfăcută şi mai adaptată la viața socială, de aceea mulți bătrâni ar trebui – dacă pot – să continue activitatea, modelele atitudinale și comportamentale rutiniere. Teoria dezangajării susține, dimpotrivă, că persoanele în vârstă caută liniştea, joacă roluri pasive, interacționează mai rar cu ceilalți, devin mai preocupați de viața lor interioară. Teoria continuității susține că persoanele în vârstă se adaptează mediului și-şi asigură echilibrul, dar fiecare om are propria personalitate, propriul stil de viață, așa că există „modele” diferite de îmbătrânire. Este de folos să pricepem și afirmațiile teoriei sistemice (Amiguet & Julier, 2014) care pune bătrânul în centrul atenției, dar nu ignoră nici instituțiile, politicile și practicile protecției la nivel central și local.

Putem reține că imaginea bătrânilor a fost întodeauna paradoxală: pe de o parte, asociată cu pasivitatea, senilitatea, degradarea fizică, pe de alta, asociată cu înțelepciunea, intuiția, clarviziunea. În țări dezvoltate, bătrânețea înseamnă astăzi pensionare, bunăstare, vârstă activă, în țări nedezvoltate poate însemna marginalizare, excludere socială, izolare... 

Reperele teoretice fac posibilă înțelegerea îmbătrânirii, dar ele sunt orientative. Se poate generaliza câte ceva, dar cu prudență, pe baza unor informații accesibile, a unor comparații între traiectorii ale vieții. „Opiniile”, „reprezentările”, teoriile privind bătrânii pot fi mai curând pesimiste (bătrânii „produc colapsul sistemului de pensii”, al sistemului de asigurări de sănătate etc.) sau realiste (problemele bătrânilor sunt probleme sociale, cu soluții sociale) (Rotariu 2006). Cert e că respingerea socială, discriminarea înseamnă un mare prejudiciu adus bătrânilor, așa cum și ei pot aduce prejudicii atunci când văd pe tineri doar superficiali și devianți. Atitudinea normală este „solidaritatea intergenerațională”. Arghezi spunea că o țară nu are ce face cu tineri îmbătrâniți, dar are nevoie de bătrâni tineri...

Perspectiva practică asupra bătrânilor

Reperele bibliografice fac posibilă înțelegerea mai adecvată a îmbătrânirii, dar, cu toate acestea, ele sunt orientative având în vedere varietatea experiențelor de viață. Prin „evaluarea persoanei bătrâne” se pot obține informații utile pentru înțelegerea situațiilor şi problemelor specifice cu care aceasta se confruntă. Organizația Mondială a Sănătății distinge numeroase vârste pe care le și denumesc („bătrâni tineri”, „seniori”, „longevivi”), distinge activii de fragili și de dependenți etc., dar e greu de dat definiții „cu gen proxim și diferență specifică” bătrâneții și etapelor ei (în unele societăți sunt considerați „bătrâni” oamenii care suferă schimbări în activitatea lor, în rolurile lor sociale, în altele, bătrâne sunt persoanele care au împlinit „vârsta pensionării” stabilită prin lege).

Toata lumea vrea să trăiască mult, dar nimeni nu vrea să fie bătrân, spunea cineva. Mai ales atunci când bătrânețea bate la uşă şi găseşte omul singur, neputincios, fără familie, bolnav, în azil... Nu este normal ca persoanele bătrâne să fie multiplu dezavantajate, cu resurse financiare reduse, cu multe și mari probleme de sănătate, „întărind” rândurile instituțiilor de ocrotire socială și a cantinelor sociale. Nu este normal ca pensia (cei care o au…) să nu acopere necesarul minim lunar, ca bătrânii să trăiască sentimentul frustrant că sunt „întretinuți” de „cei care lucrează”, că sunt doriți pe lista unui medic de familie doar dacă au card de sănătate… Calitatea îngrijirii bătrânilor este parte integrantă a politicii de bunăstare și de sănătate a unei țări, iar autoritățile centrale, organizațiile societății civile și alte instituții ar trebui să coopereze în căutarea unor soluții adecvate atunci când identifică bătrâni în poziție socială inferioară, la marginea societății. Pensia oferă un nivel de securitate pentru multe persoane bătrâne, fiindcă probabilitatea de a spori veniturile scade proporțional cu înaintarea în vârstă. Ar trebui pensii corespunzătoare pentru bătrâni, dar nu toți au pensii, iar diferențele dintre pensiile celor care le au sunt foarte mari³.

În multe țări membre UE, raportul dintre numărul de pensionari şi de contribuabili în sistemele publice de pensii e îngrijorător. Conform prognozelor, în anul 2050, situația va deveni și mai împovărătoare pentru țările care vor depăşi 100% la acest indicator: Lituania (123%), Bulgaria (122%), România (121%), Ungaria (107%), Slovacia (102%)... În zona euro, cheltuielile guvernamentale pentru pensii, ajutoare sociale şi servicii de sănătate pot ajunge până la 30% din PIB în 2050 (în România, se spune că aceste cheltuieli pot ajunge la 23% din PIB, comparativ cu 13% din PIB în 2010). Inegalitatea veniturilor dezbină populația și distruge liantul social, fiindcă în interiorul diferitelor societăți contează poziționarea socială, statusul social etc., dar și venitul (nu toți cei cinstiți vor să fie și săraci...). Cu cât țările sunt mai inegale, cu atât stau mai prost la toate tipurile de probleme pe care le au, funcționarea socială defectuoasă fiind legată strâns de inegalitate. Se poate îmbunătăți calitatea reală a vieții bătrânilor și prin reducerea diferențelor de venit. UE vrea ca „toți cetățenii Europei să beneficieze de un nivel de prosperitate înalt”, dar... „în funcție de nivelul dezvoltării economice şi sociale a fiecărui stat”⁴... La noi, politicile sociale nu au prevăzut mecanisme adecvate de adaptare la schimbările accelerate din epoca actuală, ca să nu mai vorbim de contextul „tranziției” de la comunism la capitalism, de insuficiențele cadrului legislativ, de corupție...

Cum nu totul se reduce la bani, problematica protecției și îngrijirii bătrânilor ar trebui să vizeze diversitatea şi particularitățile nevoilor acestora⁵. Mulți consideră că îngrijirea bătrânilor este responsabilitatea statului, în condițiile în care, în numeroase localități, autoritățile publice nu știu de ei, nu-i ajută, așa cum nu o fac nici mulți dintre copiii lor plecați de lângă ei... Mulți bătrâni zac în spitale, uitați de copii și de lume. Numeroși bătrâni consideră că urmașii lor sunt responsabili moral față de ei, dar în practică multora nu le mai trece pragul decât poştaşul care le aduce pensia, sau membrul vreunei asociații. Bătrânii discriminați devin treptat vulnerabili, marginalizați (Miftode, 2009), iar discriminarea și excluderea socială sunt fenomene complexe, care nu pot fi diminuate sau eradicate „prin decret”, prin „ordonanțe de urgență”... Bătrânii ar trebui priviți ca participanți activi ai unei societăți integrate. Dacă ei sunt sănătoşi şi autonomi, au mai puțină nevoie de tratamente medicamentoase şi servicii de îngrijire costisitoare, iar piața muncii ar putea profita de experiența și participarea lor la activități socio-economice și culturale... În practică, multe cămine pentru bătrâni îi refuză pe cei imobilizati la pat. Cât despre căminele private, puțini bătrâni își permit „luxul” de a sta în ele. Cine n-are bani e condamnat să se stingă singur, deseori în mizerie, ducând dorul copiilor...⁶. Constituția prevede că toți „cetățenii României sunt egali în fața legii şi a autorităților publice, fără privilegii şi fără discriminări”, Legea 324/2006 defineşte discriminarea ca „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza de vârstă etc., dar în practică, bătrânii sunt adesea supuși discriminării care are ca rezultat știrbirea demnității lor.  „Toate ființele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi”, spune și articolul 1 din „Declarația Universală a  Drepturilor Omului”, dar discriminarea nu este eliminată, fiindcă nicio societate nu e ideală (Percepții…, 2005).

În Europa, numărul bătrânilor care locuiesc singuri este în creștere (în 2000, circa 32 milioane de persoane de peste 60 de ani trăiau singure și se anticipează că numărul lor va crește până la 52 milioane în 2050). În satele de munte de la noi, din cauza izolării, a drumurilor proaste, a lipsei infrastructurilor, bătrânii sunt blocați în localitate, în case, nu ies dacă n-au drum sau nu-și pot face drum prin troiene⁷... Sunt sate unde nici poştaşul nu mai sună la uşa bătrânilor, din causa lipsei agențiilor poștale locale⁸… Implicarea bătrânilor în activități de voluntariat le-ar putea (re)da sentimentul utilității, dar proporția celor care participă la astfel de activități este redus. Majoritatea bătrânilor „stau la televizor”, ascultă radioul, citesc ziare sau cărți (de regulă, consum informațional pasiv) și au mare încredere în biserică și în preot.

Numărul bătrânilor dependenți va crește mult până în anul 2050, la nivelul UE. Tradițional, familia a fost principalul sprijin pentru bătrânul care avea nevoie de ajutor. Schimbările din ultimele decenii au dus la eroziunea structurii familiei tradiționale, la scăderea nivelului de pregătire pentru a avea grijă unii de alții, a se ajuta reciproc (pensiile și „ajutoarele” au făcut să fie mai puțin dependenți unii de alții), deși solidaritatea familială nu a scăzut exagerat de mult.

Sistemul sănătății are misia de a ajuta oamenii să îmbătrânească în stare bună. Îmbătrânirea în stare proastă înseamnă forță de muncă redusă, vârste mai mici de pensionare, cheltuieli mari cu pensiile. Dar sănătatea nu este doar absența bolii, ci bunăstare fizică, mentală şi socială. Veniturile mici sau lipsa lor au efect asupra stării sănătății, ca și stilul de viață defectuos (consumul excesiv de alcool, tutun), alimentația, petrecerea timpului liber, comportamentele preventive, calitatea relațiilor sociale din comunitate și societate (Ferry, 2010).

Sănătatea subiectivă este unul dintre indicatorii sănătății cu care operează chiar OMS⁹. Bătrânii noștri, în general, îşi apreciază negativ starea de sănătate (dacă te trezești dimineața și nu te doare nimic, înseamnă că ești mort..., spun bătrânii hâtri). Pe măsură ce vârsta creşte, evaluarea stării de sănătate se înrăutățeşte, dar îmbătrânirea se manifestă diferențiat de la o persoană la alta. Modificările biologice nu apar la toți la aceeași vârstă cronologică sau în aceleași proporții. Pentru o viață lungă şi sănătoasă ar fi necesare și strategii coerente ale politicii sociale de sănătate (privind bătrânii cu boli cronice, cu probleme de sănătate mentală etc.). OMS cere ca programele şi politicile în domeniul sănătății să promoveze „bătrânețea activă”, dar aceasta depinde mult de valorile şi tradițiile culturale care influențează „grija” pe care familia, comunitatea, societatea le au pentru persoanele bătrâne, depinde de venituri, de alimentația sănătoasă¹⁰, de limitarea consumului de alcool și tutun¹¹, de activitatea fizică, de medicamentația adecvată și la timp, așa cum depinde  de locuință, de vecinătatea sigură, de accidentele ce pot apare în lipsa rampelor de acces sau violenței asupra bătrânilor…

Persoanele în vârstă plătesc un preț prea mare și acum când sunt printre primele victime ale pandemiei actuale. Pe lângă numărul mare de decese datorate și COVID-19, rămâne tragedia cotidiană a izolării, discriminării, insecurității alimentare și îngreunarea accesului la îngrijirea sănătății sau asistență socială...¹² La începutul lui august 2020, în România sunt peste 50 000 de infectați cu „noul coronavirus”, jumătate dintre ei s-au vindecat (în mod miraculos...), dar peste 2 600 n-au avut norocul acesta și au decedat (primul caz de coronavirus confirmat pe teritoriul țării a fost anunțat pe 26 februarie 2020). Numeroși specialiști confirmă vulnerabilitatea bătrânilor la această boală (OMS estimează că cel puțin 95% dintre persoanele care mor din cauza coronavirusului au vârsta peste 60 de ani; în SUA, 80% din decedații de COVID-19 înregistrați în martie au fost persoane de 65 de ani și peste), dar alți numeroși specialiști vorbesc despre faptul că bătrânii sunt mai expuși riscului de îmbolnăvire cu COVID-19 din cauza nevoilor și bolilor, a lipsei îngrijirii în medii de viață cu risc ridicat... În fața acestei situații, ONU, OMS etc. cer solidaritate și obligația protecției. După 1999, Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice, se cere acum să se ia în considerare drepturile și nevoile bătrânilor cu ocazia  implementării Agendei 2030 privind dezvoltarea durabilă...

Note:

¹ Demenţa este o afectare a creierului, caracterizată prin declinul progresiv al funcţiilor mintale, fiind influențate memoria, limbajul, intelectul, abilităţile sociale, reacţiile emoţionale, modul de comportare...

² Sigmund Freud (dezvoltarea psihosexuală), E. Erikson (dezvoltarea psihosocială), J. Piaget (dezvoltarea cognitivă), L. Kohlberg (dezvoltarea morală), L. Loevinger (dezvoltarea personalității), Gessell (teoria „maturizării” persoanei) etc.

³ https://justitiecurata.ro/7-345-pensii-speciale-in-romania-3-227-magistrati-beneficiari-pensia-medie-speciala-in-magistratura-e-de-9-400-lei/ (în România există în prezent cel puțin 7345 de persoane care beneficiază de pensie specială; valoarea medie a unei pensii e de foarte multe ori mai mare față de pensia medie ...).

⁴ UE nu definește cu claritate ce e „nivelul minim al standardului de viaţă” unanim acceptat, în condiţiile existenţei unor decalaje importante între nivelele de dezvoltare ale statelor membre UE...

⁵ Au nevoie de asistență și servicii sociale bătrânii fără niciun venit, săraci, fără locuinţă (sau care trăiesc în condiţii insalubre şi insecurizante), agresați în familie, care au ispășit o pedeapsă privativă de libertate şi nu mai au locuinţă, familie, cei abandonați, „bătrânii străzii”, cei dependenţi de alcool, cu boli cronice sau maladii specifice etc. Putem identifica și alte subcategorii, perspectivele pot fi diferite (medicii, de exemplu, identifică bătrâni cărora le place „să ia pastile” şi sunt foarte multumiţi dacă primesc reţete lungi, dar și bătrâni pentru care medicamentația e o corvoadă etc.).

⁶ http://stirileprotv.ro/campanii/parinti/tu-stii-ce-mai-fac-parintii-tai.html

⁷ http://www.voceavalcii.ro/2014051121336/Batrani-lasati-sa-moara-in-Stroesti.-Izolati-in-sat-din-cauza-drumului-rupt.html

⁸ http://stiri.tvr.ro/satele-fara-postasi_29717_comentarii.html#view

⁹ Un indicator al stării subiective de sănătate, utilizat frecvent în sondaje, vizează starea de sănătate în ultimele 12 luni (mai bună, la fel, mai rea).

¹⁰ La persoanele vârstnice, cauzele malnutriţiei pot fi accesul limitat la alimente, ignorarea problemelor de nutriţie, proasta igienă alimentară, pierderea dinţilor, incapacitatea fizică de a cumpăra alimente şi de a le găti...

¹¹ Consumul în exces creşte riscul contractării bolilor, efectele nefaste fiind cumulative şi de lungă durată.

¹² https://www.libertatea.ro/stiri/cand-au-voie-batranii-de-peste-65-de-ani-sa-iasa-din-casa-2925878

Bibliografie selectivă:

Amiguet &  Julier 2014 = Amiguet O., Julier C., L’intervention systémique dans le travail social, Editions IES-EESP, Geneva-Lausanne, 2014.

Bălăceanu-Stolnici 1998 = Bălăceanu-Stolnici C., Geriatrie practică, Bucureşti, Amaltea, 1998.

Dicționar de psihologie 1991 = Dicționar de psihologie, Paris, Larousse, 1991.

Drâmbă 1987 = Drâmbă O., Istoria culturii și civilizației, București, Editura științifică și enciclopedică, 1987.

Durkheim 1995 = E. Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase, Iaşi, Polirom, 1995.

Eliade1995 = M. Eliade, Nostalgia originilor, București, Humanitas, 1995.

Ferry 2010 = M. Ferry, Nutrition, vieillissement et santé, în „Gérontologie et Société”, 134/2010.

Friot 2010 = B. Friot, L’enjeu des retraités, Paris, La Dispute, 2010.

Miftode 2009 = V. Miftode, Drepturile omului şi strategii antidiscriminatorii, Iaşi, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2009.

Percepții… 2005 = Percepții şi atitudini față de fenomenul de discriminare, Bucureşti, 2005.

Rotariu 2006 = T. Rotariu, Demografie şi sociologia populației, Presa Universitară Clujeană, 2006.

Strategii… 2004 = Strategii și bune practici în asistența socială a persoanelor vârstnice, Bucureşti, 2004.