Reinventarea capodoperei. Drumul prin oglindă de Ion Popescu-Brădiceni

Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie, este un scriitor matur, cu larg și aprofundat orizont literar, receptiv și inventiv, novator la impactul cu valorile cultural-literare actuale; are preocupări literare complexe și un talent deosebit în abordarea unor probleme de literatură, critică literară, analiză a operelor diferiților scriitori sau filozofi. Este un analist literar fin și exigent, este un autor valoros care face o abordare complexă a literaturii românești. Depășind postmodernismul, care și-a propus să recondiționeze în actualitate mijloacele de exprimare ale modernismului, el consideră că e nevoie de o altă formulă a expresiei artistice (poetice), anume a transmodernismului.

„Scriitorul Ion Popescu-Brădiceni ne oferă, prin opera lui destul de extinsă, prin volume și complexitate, un spectacol interesant de personalitate. Este dificil să discerni, să decizi tranșant și să ajungi la o clasificare definitivă a genurilor și speciilor literare neomogene, uneori eteroclite, pe care le cultivă cu talent, cu entuziasm creator, efervescent și pluriform. Este în primul rând poet, este un teoretician și hermeneut literar, este autor de proză scurtă și romanescă, este eseist, critic și istoric literar, mai ales de întâmpinare, exaltat ori contestatar, este publicist febril (...). Toate aceste dimensiuni conturează pregnant preocupările lui tenace din domeniul vast și generos al creației literar-artistice actuale” (Ion Trancău, Un scriitor transmodernist).

Lucrarea de față (Reinventarea capodoperei. Drumul prin oglindă – n.n.) pledează, spune autorul, pentru pedagogia alternativă a imaginarului educațional. I se îndatorează cu promisiunea că va proceda la aprofundarea fenomenului în speță contemporan. E un domeniu cam neglijat de actualul învățământ, într-o Românie în care abordarea conținuturilor educaționale cade în comic grotesc, într-o superficialitate cronicizată, într-o abominabilă inconștiență axiologică și epistemologică. Deși ne găsim în era transdisciplinarității, a transmodernității, a europenizării regimului de guvernare, rareori programele disciplinelor s-au conectat la progres și la globalizare. Rareori au comutat sistemul formativ-informativ de pe „dictare mecanică” pe comunicarea interactivă. Cine comunică se comunică. Cine nu comunică se excomunică. A refuza să-ți asumi paradigmele și sintagmele celor câtorva tipuri de conștiință e de neînchipuit. Asta fiindcă ele îl diferențiază pe om de animal.

Volumul Reinventarea capodoperei. Drumul prin oglindă, de Ion Popescu-Brădiceni, este structurat în cinci capitole: I. Pagini dintr-o Nouă Istorie a Literaturii Române Contemporane (Nicolae Manolescu și Calea-de-acces la Sufletul Cărților, Ion Creangă – Prostia omenească și extratereștrii, Tudor Arghezi: „Aleluia” – O interpretare transmodernistă, Lucian Blaga – Între tradiția inițiatică și marea tradiție umanistă, Ion Pillat – Comunicare cu stările superioare); II. Poeții detaliului luminos (Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu, Arcadie Suceveanu, Coman Șova, Aurel Ștefanachi); III. Poeți basarabeni și sârbi (Leo Butnaru, Nicolae Dabija, Vasko Popa, Ljubomir Simovič); IV. Modelul generator de valori (Ion Lotreanu, Silviu-Doinaș Popescu, Emilian Mirea, Doina Drăguț, Alex Gregora, Petru Istrate); V. Vreun cronicar contemporan (Mircea Cărtărescu, Lazăr Popescu, Silviu D. Popescu, Andrei Breabăn, Mircea Tutunaru).

Cartea din care reproducem articolul Fondul umanist și lumea simbolurilor în „Gândurile de lumină” ale Doinei Drăguț, se încheie cu un truism relevant al autorului: „Tot ce-am izbutit într-o viață de om înseamnă c-am risipit niște cărți, pe ici - pe colo, care au fost (ori n-au fost) scoase în relief de vreun cronicar contemporan autentic, competent, hermeneut duminical”.

Considerăm că munca făuritorului de cărți nu este o risipă, ci o ofrandă adusă culturii umanității.

„Limba Română”