Localitățile Moldovei. Ghid toponimic, geografic și istoric
Pentru tipar„Hărăzit de Domnul e ca fiece sat și oraș
să aibe un loc de așezare și un nume
care să le poarte faima în lume”
Mihail Sadoveanu
Moldova, ținuturile de la est de Carpați, reprezintă o regiune populată de strămoșii noștri geto-daci și romanici din epoci preistorice. Acest teritoriu dispune de trăsături proprii geografice, istorice, lingvistice. Specificul său multilateral constă în particularitățile naturale și de relief, în noianul de evenimente și fapte petrecute în cursul istoriei, în modul de viață al oamenilor.
Orașele și satele moldave au servit strămoșilor noștri drept sălașuri de trai și locuri de refugiu și de apărare în cazuri de primejdii. ,,Ținuturi încântătoare, minunat de bogate, împodobite de păduri și dumbrăvi, de râuri și lacuri, și plină de tot felul de animale și păsări” (Cronică din sec. XIII). ,,Fiindu în calea răotăților și stropșindu oștile, de multe ori se făceau războaie pe aceste locuri, cum încă semnile arată, movili mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin Codri” (Grigore Ureche. Letopisețul Țării Moldovei). În scopuri de apărare, localnicii au săpat șanțuri și au ridicat valuri mari de pământ, au durat cetăți și cetățui dinte care cele mai puternice s-au păstrat până astăzi. Prin muncă și luptă, prin dârzenie, speranțe și credință, strămoșii noștri au rezistat și s-au menținut în istorie.
Orașele și satele noastre sunt purtătoare de istorie, mărturii de glorie de luptă și de viață pașnică creatoare. Prin vechi hrisoave și acte de donație ele au luat ființă pe pământurile domnești și mănăstirești, pe moșiile răzeșilor și țăranilor liberi ca așezări permanente și sedentare. Denumirile lor, cu vechime de veacuri, reflectă principalele momente din viața materială și ideală a străbunilor noștri: obiceiurile, datinile, tradițiile, ocupațiile, îndeletnicirile.
Acest repertoriu de localități reprezintă un dicționar complex (toponimic, geografic, istoric) privind trecutul și prezentul satelor și orașelor din cuprinsul Republicii Moldova.
A
Abaclia, sat, reședință de comună în raionul Basarabeasca. Este situat în partea de est a Podișului Moldovei de Sud, pe valea râului Cogâlnic. Atestat cartografic în anul 1770. Coordonate geografice: 46o21’32” lat. N, 28o56’17” long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 59 m. Gospodării individuale – 1 699 (2004). Populația – 5 519 loc. (2004), 4660 loc. (2014). Structura etnică: 98,04% români, 0,38% ucraineni, 0,87% ruși, 0,43% găgăuzi ș.a. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1880). Distanțe: 6 km până la Basarabeasca, 95 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Basarabeasca (7 km). Mențiuni documentare: este notat ca așezare nogaică cu denumirea Abakly pe harta din anul 1770. Satul a fost repopulat de români după evacuarea triburilor tătărești din Basarabia (sf. sec. XVIII). Etimologia: Abaclia, actuala denumire reprezintă o formă adaptată în limba română a numelui de trib tătăresc abaklî. Conform unor tradiții locale, satul s-ar fi numit în trecut Seliște și Cogâlniceni. Oficialitățile țariste, care au diriguit această regiune după anexarea ei în 1812, n-au avut niciun interes să restabilească una dintre denumirile istorice ale localității. De vechile denumiri ale satului pare să ne amintească mențiunea din hrisovul datat cu anul 1563 „Cogâlnicenii, sat pe apa Cogâlnicului, ocină domnească”, precum și denumirea văii din hotarul satului de astăzi Valea Săliștii.
Acui, sat în comuna Baimaclia din raionul Cantemir. Este situat la obârșia văii Acui, ramificație de stânga a Văii Enichioiului. Atestat documentar în 1909. Coordonane geografice: 46°11’ 12” lat N, 28°25’ 29” long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 145 m. Suprafața satului – 1,12 km2. Gospodării individuale: 200 (2012). Populația: 547 loc. (2004), 445 loc. (2014). Structura etnică (2004): 92,59% români, 6,03% găgăuzi, 0,73% bulgari ș.a. Distanțe: 30 km până la Cantemir, 155 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Cantemir, gara Prut (32 km). Mențiuni documentare: conform informațiilor de arhivă, satul a fost întemeiat în anul 1909 de câteva familii de țărani din comuna Baimaclia, care și-au construit primele case pe loturile de pământ cumpărate prin Banca Agricolă. În 1910-1920 localitatea includea trei cătune învecinate: Acuiul de Jos, Acuiul de Mijloc, Acuiul de Sus. Etimimologia: din Acui, denumirea văii pe care este așezat satul, aceasta reprezentând la origine microtoponimul tătăresc Ak Kuiju „valea albă”.
Albina, sat, reședință de comună în raionul Cimișlia. Este situat pe o vâlcea de dreapta văii râului Cogâlnic, la nord-vest de orașul Cimișlia. Atestat cartografic la în sec. al XVIII-lea. Coordonate geografice: 46°42′16″ lat. N, 28°38′28″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 116 m. Suprafața satului – 0,87 km2. Sat de români, ucraineni, bulgari, găgăuzi ș.a. Gospodării individuale – 350 (2004). Populația – 879 loc. (2004), 829 loc. (2014). Comuna include în componența sa satele Albina, Fetița și Mereni. Distanțe: 25 km până la Cimișlia, 55 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Zloți (24 km). Mențiuni documentare: satul este notat cu acest nume pe hărțile din anii 1716, 1731, 1776. Atestări documentare ulterioare: Albina (Alghina), moșie în 1820, 1878; Albina, cătun în 1913, 1918; Albina, sat în 1930, 1941, 1959, 1979, 1994. Etimologia: Albina, oiconim la origine având numele unei moșii de pe valea Cogâlnicului. Conform tradiției locale, moșia a fost denumită după o veche prisacă, toponimul evoluând din punct de vedere formal: La Alghini > Alghina > Albina.
Albinețul Nou, sat în comuna Albinețul Vechi din raionul Fălești. Este situat pe o vâlcea de dreapta văii râului Albineț (Șovățul Mare), la sud-vest de orașul Fălești. Fondat la reforma agrară din 1918-1924. Coordonate geografice: 47°34′48″ lat. N, 27°37′17″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 118 m. Suprafața satului – 0, 44 km2. Gospodării individuale – 112 (2004). Populația – 205 loc. (2004), 241 loc. (2014). Sat de români, ucraineni, ruși. Distanțe: 9 km până la Edineț, 134 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Fălești (10 km). Mențiuni documentare: Albineții Noi, sat în jud. Bălți, plasa Fălești (1930). Etimologia: Albinețul Nou, sat denumit prin opoziție onimică cu denumirea satului mai vechi Albineț.
Albinețul Vechi, sat, reședință de comună în raionul Fălești. Este situat la sud-vest de orașul Fălești, pe valea râului Albineț (Șovățul Mare), afluent de sânga al râului Camenca din bazinul hidrografic al Prutului. Atestat documentar cu această denumire în anul 1859. Coordonate geografice: 47°33′15″ lat. N, 27°38′11″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 61 m. Suprafața satului – 2 km2. Gospodării individuale – 1011 (2004). Populația – 2183 loc. (2004), 2112 loc. (2014). Structura etnică (2004): 96,83% români, 2,20% ucraineni, 0,18% ruși ș.a. Biserica Sf. Arhanghel Mihail (sec. XIX). Comuna include în componența sa satele Albinețul Vechi, Albinețul Nou, Rediul de Jos și Rediul de Sus. Distanțe: 6 km până la Fălești, 146 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Fălești (9 km). Mențiuni documentare: Albineț, denumit și Frigeni, sat în țin. Iași (1859). Frigeni pare să fie denumirea mai veche a localității. Etimologia: Albineț, oiconim explicat prin denumirea râului pe valea căruia este așezat satul.
Albinița, sat subordonat administrativ orașului Anenii Noi. Este situat pe partea dreaptă a văii râului Bâc, la nord-vest de orașul Anenii Noi. Atestat documentar în 1913. Coordonate geografice: 46°52′53″ lat. N, 29°13′56″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 48 m. Suprafața satului – 0, 39 km2. Gospodării individuale – 123 (2004). Populația – 370 loc. (2004), 346 loc. (2014). Sat de români, ucraineni, ruși, bulgari ș.a. Distanțe: 5 km până la Anenii Noi, 28 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Bulboaca (14 km). Mențiuni documentare: Albinița, sat întemeiat la reforma agrară din 1906-1912, înregistrat oficial în 1913. Etimologia: Albinița, microtoponim la origine, astfel se numea inițial moșia locală.
Alcedar, sat, reședință de comună în raionul Șoldănești. Este situat pe o vâlcea de dreapta văii râului Nistru, la nord-est de orașul Șoldănești. Atestat documentar în anul 1471. Coordonate geografice: 47°25′16″ lat. N, 28°52′28″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 197 m. Suprafața satului – 2, 03 km2. Gospodării individuale – 408 (2004). Populația – 1 076 loc. (2004), 1 092 loc. (2014). Structura etnică (2004): 97,86% români, 1,23% ucraineni, 0,84% ruși ș.a. Biserica Sf. Arhanghel Mihail (1885). Comuna include în componența sa satele Alcedar, Curătura și Odaia. Distanțe: 12 km până la Șoldănești, 127 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Lipceni (7 km). Mențiuni documentare: Orcidar, sat la Nistru, în țin. Soroca (1471). Etimologia: Orcidar, Olcidar, Alcedar, forme onimice obscure, din care cauză nu a fost stabilită etimologia oiconimului.
Alexanderfeld, sat, reședință de comună în raionul Cahul. Este situat în sud-estul Câmpiei Cahulului, la sud-est de orașul Cahul. Atestat documentar în 1908. Coordonate geografice: 45º48’39” lat. N, 28º25’17” long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 140 m. Suprafața satului – 1, 14 km2. Gospodării individuale – 445 (2014). Populația: 1 454 loc. (2004), 1 344 loc. (2014). Structura etnică: 48, 42% români, 16,85% ucraineni, 13,96% ruși, 9,28% bulgari, 8,30% găgăuzi ș.a. Biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. XX). Distanțe: 28 km până la Cahul, 194 km până la Chișinău. Mențiuni documentare: în 1908 părți din moșia Tintul (s. Găvănoasa), care aparținea nobilei Elizaveta Garting, sunt vândute coloniștilor nemți din jud. Ismail și Cetatea Albă (48 familii), care de curând înființează aici colonia germană Alexanderfeld. Etimologia: germ. Alexander Feld „satul lui Alexander”. Fosta colonie germană, întemeiată în 1908, s-a mai numit Alexandru cel Bun și Câmpeni.
Alexandrovca, sat în comuna Plopi din raionul Cantemir. Este situat pe o vâlcea de stânga Văii Hârtopului, la sud-est de orașul Cantemir. Atestat documentar în 1912. Coordonate geografice: 46°14’ lat. N, 28°16’ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 85 m. Suprafața satului – 0,2 km2. Gospodării individuale – 40. Populația – 95 loc. (2012), 87 loc. (2004), 79 loc. (2014). Strctura etnică (2004): 97,40% români, 3,45% ucraineni, 1,15% bulgari. Distanțe: 10 km până la Cantemir, 135 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Cantemir, gara Prut (12 km). Mențiuni documentare: Alexandrovca, satul a fost întemeiat de câteva familii de țărani români din Țiganca, care au cumpărat aici pământ prin Banca Agricolă. Etimologia: Alexandrovca, formație toponimică de limbă rusă, din antrop. Alexandr + suf. -ovca. Apare menționat documentar și cu formele Alexăndrești și Alexăndeni.
Alexandru cel Bun. Sat în comuna Volovița din raionul Soroca. Este situat pe cursul superior al râului Racovăț, la sud-est de orașul Soroca. Atestat documentar în anul 1924. Coordonate geografice: 48°05′49″ lat. N, 28°20′26″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 183 m. Suprafața satului – 0,86 km2. Gospodării individuale – 206 (2004). Populația – 596 loc. (2004), 623 loc. (2014). Structura etnică (2004): 98, 99% români, 0,34% ucraineni, 0, 32% ruși, 0,32% găgăuzi ș.a. Distanțe: 8 km până la Edineț, 148 km până la Chișinău. Mențiuni documentare: Alexandru cel Bun, sat în jud. Soroca, întemeiat la reforma agrară din 1918-1924. Etimologia: Alexandru cel Bun, oiconim simbolic, evocă numele lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei (1400-1432).
Alexandru Ioan Cuza, sat, reședință de comună în raionul Cahul. Este situat pe partea stângă a văii râului Cahul, la sud-est de orașul Cahul. Atestat documentar în anul 1827. Coordonate geografice: 45º35’51” lat. N, 28º26’59” long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 35 m. Suprafața satului – 4, 41 km2. Gospodării individuale – 834 (2004). Populația: 2 653 loc. (2004), 2 447 loc. (2014). Structura etnică (2004): 94,45% români, 2,86% găgăuzi, 0,94% ruși, 0,87% ucraineni, 0,57% bulgari. Biserica Sf. Ierarh Nicolae (1845). Distanțe: 37 km până la Cahul, 194 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Vulcănești (17 km). Mențiuni documentare: Hagi Abdula, sat înregistrat în 1827 în districtul Bugeacul de Jos, cu 148 de gospodării și 745 de locuitori, dintre care 611 români. Etimologia: Alexandru Ioan Cuza, denumire comemorativă, evocă numele lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al principatelor Unite și al statului național România. Localitate denumită în trecut Hagi Abdul (până în 1924 și în anii 1945-1960), Cuza Vodă (în 1924-1940 și 1941-1944), Suvorov (în 1960-1990), A. I. Cuza (din 1990).
Alexăndreni, sat subordonat administrativ orașului Edineț. Este situat pe o vâlсea de stânga văii râului Racovățul Mic, la sud-vest de orașul Edineț. Datat cu anul 1855. Coordonate geografice: 48°08′48″ lat. N, 27°15′36″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 182 m. Suprafața satului – 1,87 km2. Gospodării individuale – 498 (2004). Populația – 1 328 loc. (2004), 1 414 loc. (2014). Structura etnică (2004): 97,57% români, 1,28% ucraineni, 1,13% ruși ș.a. Biserica Sf. Arhanghel Mihail (1870). Distanțe: 5 km până la Edineț, 196 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Brătușeni (14 km). Mențiuni documentare: Alexăndreeni, sat în țin. Iași (1855). Etimologia: Alexăndreni, oiconim antroponimic, la origine având numele de grup alexăndrenii ,,locuitori pe moșia (în satul) lui Alexandru”, acesta derivat al lui Alexandru cu suf. -eni.
Alexăndreni, sat, centrul administrativ al comunei Alexăndreni din raionul Sângerei. Este situat pe partea stângă a văii râului Răut, la nord de orașul Sângerei. Atestat documentar în anul 1808. Coordonate geografice: 47o48′20″ lat. N, 28o04′27″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 94 m. Suprafața satului – 1,44 km2. Gospodării – 490 (2004). Populația – 1 476 loc. (2004), 1 508 loc. (2014). Structura etnică: 71,29% români, 17,82% ucraineni, 8,13% ruși ș.a. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1870). Localități în componența comunei: Alexăndreni, Grigorești, Heciul Vechi, Țiplești și Țipletești. Distanțe: 38 km până la Sângerei, 154 km până la Chișinău. Stație de cale ferată la Alexăndreni (1 km) și Bălți (12 km). Mențiuni documentare: Condica Vistieriei Principatului Moldovei din 1808 înregistrează 60 de liuzi (birnici) în Slobozia Alexăndreni din ținutul Soroca, ocolul de Peste Răut. Etimologia: Alexăndreni, denumirea localității reprezintă o formație onimică cu suf. -eni de la antroponimul Alexandru, numele unui proprietar de moșie, fondatorul sau primul locuitor al satului.
Alexăndrești, sat, reședință de comună în raionul Râșcani. Este situat la sud-vest de orașul Râșcani, pe valea râului Camenca din bazinul hidrografic al Prutului. Existent în sec. al XIX-lea. Coordonate geografice: 47°54′00″ lat. N, 27°26′00″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 134 m. Suprafața satului – 0, 74 km2. Gospodării individuale – 480 (2004). Populația – 232 loc. (2004), 235 loc. (2014). Sat de români, ucraineni ș.a. Biserica Sf. Arhanghel Mihail (1870). Comuna include în componența sa satele Alexăndrești, Cucuieții Noi, Cucuieții Vechi și Ivănești. Distanțe: 13 km până la Edineț, 198 km până la Chișinău. Mențiuni documentare: Alexăndrești, sat în jud. Bălți (1925). Etimologia: Alexăndrești, oiconim antroponimic (din Alexandru + form. -ești), alexăndreștii însemnând la origine ,,oameni trăitori pe moșia (în satul) lui Alexandru”.
Aluatu, sat, reședință de comună în raionul Taraclia. Este situat pe partea dreaptă a văii râului Ialpug, la sud-vest de orașul Taraclia. Atestat documentar în anul 1806. Coordonate geografice: 45°52′00″ lat. N, 28°36′00″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 15 m. Suprafața satului – 1,55 km2. Gospodării individuale – 357 (2004). Populația – 1 143 loc. (2004), 704 loc. (2014). Structura etnică (2004): 62, 38% români, 30, 84% bulgari, 3, 41% ucraineni, 1,49% găgăuzi, 1,14% ruși ș.a. Biserica Sf. Marele Mucenic Haralampie (1879). Distanțe: 12 km până la Taraclia, 172 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Taraclia (14 km). Mențiuni documentare: Alaluvat, Alaluat, Alavat, sat în districtul de nord al Bugeacului (sec XIX). Etimologia: Aluatu, denumire modificată față de formele mai vechi, din care cauză a fost imposibilă stabilirea etimologiei oiconimului.
Aluniș, sat, reședință de comună în raionul Râșcani. Este situat pe o vâlcea de dreapta văii râului Recea (Copăceanca), la sud-est de orașul Râșcani. Datat cu anul 1813. Coordonate geografice: 47°51′ lat. N, 27°39′ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 148 m. Suprafața satului – 2, 59 km2. Gospodării individuale – 775 (2004). Populația – 1 931 loc. (2004), 1 837 loc. (2014). Structura etnică (2004): 98, 34% români, 1,24% ucraineni, 0,16% polonezi, 0,10% ruși. Biserica Adormirea Maicii Domnului (1914). Distanțe: 20 km până la Râșcani, 158 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Bălți (35 km). Mențiuni documentare: Aluniș, sat în țin. Iași (1830). Etimologia: Aluniș, oiconim entopic, din apel. aluniș „pădurice de aluni”.
Andrușul de Jos, sat, reședință de comună în raionul Cahul. Este situat pe valea râului Andrușa, la nord-est de or. Cahul. Atestat documentar în anul 1764. Coordonate geografice: 45º59’01” lat. N, 28º12’16” long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 63 m. Suprafața satului – 1, 40 km2. Gospodării individuale – 709 (2004). Populația – 2 125 loc. (2004), 2 278 loc. (2014). Structura etnică (2004): 98,60% români, 0,6% bulgari ș.a. Distanțe: 14 km până la Cahul, 170 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Cahul (15 km). Mențiuni documentare: o vale Andrușa este amintită în 1459, când Ștefan cel Mare confirmă lui Rugină satul Rugineanii cu mai multe locuri din lunca Prutului –„până la gura gârlei lui Andrieș”. Atestări documentare ulterioare: Andruș, sat pe valea Andrușa în 1764, Andrușu, sat de răzeși în 1806, 1861, 1870, 1922, 1930, 1941, 1959, 1979, 1994. Etimologia: Andrușu, oiconim antroponimic, având forma de origine Andruș, modificată mai târziu.
Andrușul de Sus, sat, reședință de comună în raionul Cahul. Este, situat în partea de sud a regiunii Colinele Tigheciului, pe valea râulețului Andrușa. Atestat documentar în anul 1861. Coordonate geografice: 46º00’20” lat. N, 28º14’51” long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 159 m. Suprafața satului – 1,17 km2. Gospodării individuale – 564 (2004). Populația – 1 769 loc. (2004), 1 425 loc. (2014). Structura etnică (2004): 99,15% români, 0,28% ucraineni, 0,23% ruși, 0,17% bulgari ș.a. Distanțe: 18 km până la Cahul, 178 km până la Chișinău. Stație de c.f. la Cahul (18 km). Mențiuni documentare: Andrușul de Sus, sat înregistrat la 1861 împreună cu Baurci-Moldoveni și Larga, având împreună 100 case, 155 familii. Etimologia: oiconim antroponimic. Vezi supra Andrușul de Jos.
Anenii Noi, oraș, centrul administrativ al raionului Anenii Noi. Este situat pe partea dreaptă a văii râului Bâc, afluent de dreapta al Nistrului. Atestat documentar în anul 1731. Coordonate geografice: 46°52′53″ lat. N, 29°13′56″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 44 m. Suprafața orașului – 6,2 km2. Apartamente, gospodării individuale – 3 265. Populația – 8 358 loc. (2004), 10 872 loc (2014). Structura etnică (2004): 52,32% români, 25,53% ucraineni, 17,75% ruși, 1,44% bulgari, 0,67% găgăuzi ș.a. În subordinea administrativă a orașului se află satele Albinița, Beriozchi, Hârbovățul Nou, Ruseni și Socoleni. Raionul include în componența sa 45 de unități administrativ-teritoriale: un oraș și 44 de localități rurale. Distanțe: 38 km până la Chișinău, 32 km până la Tighina. Stații de cale ferată la Bulboaca (5 km) și Tighina (34 km). Mențiuni documentare: Pașcani, sat atestat în 1731 pe locul actualului oraș Anenii Noi. Atestări documentare ulterioare: Anini în 1910, 1913; Aneni în 1925, 1930; Anenii Noi în 1959, 1970, 1979, 1994. Etimologia: Aneni, oiconim entopic, dedus din apelativul anină (pl. anini) ,,nisip, (,,nisipuri”), toponimul redând la origine o particularitate a solului – „loc nisipos, nisipuri”. Modificarea Anini > Aneni s-a produs sub influența modelului derivațional cu formantul -eni, obișnuit și deosebit de productiv la formarea numelor de localități românești.
(Va urma)