Miraculoasa etnoevoluție: de la români la dacieni

Motto: În România totul trebuie dacizat.

Mihai Eminescu

Teză: În rezultatul unei miraculoase etnoevoluții, românii vor redeveni treptat dacieni (o nouă minte, un nou corp). Astfel, ei vor constitui resursele umane ale viitorului stat-etnosistem Dacia Phoenix cu centrul administrativ Dacodava, amplasat într-o infrastructură subterană edificată în creierii Carpaților.

Remarcă: Când vorbesc și scriu în limba română despre daci, folosesc și un sinonim creat prin analogie: Scoția – scoțieni, Elveția – elvețieni, Dacia – dacieni. În loc de „dac/dacă”, „daci/dace”, îmi vine mult mai ușor să pronunț, să declin substantivul și adjectivul „dacian/ daciană”, „dacieni/ daciene”.

„Erupția tehnologică” a secolului XXI și Noua Revoluție biologică transformă imperativul formulat de geniul eminescian într-o o călătorie fascinantă, în care au pornit deja românii temerari. Asumându-și responsabilitatea pentru propriul destin, ei dispun acum de suficiente și solide argumente științifice pe care se axează revendicarea lui Zalmoxis. Etapele unei dacizării totale implică o evoluție naturală - de la actuala stare de spirit la conștiința pură. Descoperirea și promovarea perseverentă a adevărului istoric este o premisă importantă a dacizării românilor. Iar biologia credințelor constituie fundamentul revenirii românilor la o stare de spirit anterioară aplicării în Dacia a stratagemei Pax Romanica – invazie, genocid, creștinare forțată. Astfel, prin eliberarea de balastul doctrinelor impuse consecutiv de străini și înlocuirea bio-valorilor statice limitative, românii vor atinge un nivel existențial (cogito-agito) profund superior. La procesul dacizării contribuie din plin și fenomenele gen „Pasărea Phoenix”, „Lebăda Neagră”, „Pasărea Albastră” și ”unghiul-enigmă” al gâștelor sălbatice, codificat în genele lor și afișat pe firmament în timpul eternului periplu al migratoarelor.

În momentul când mi-a trecut prin minte predicția: „noi, românii, putem materializa o realitate viitoare, care există deja, ca potențial, în trecutul nostru milenar”, totul a devenit istorie. Imperativul eminescian, conștientizat în anii de studii la Universitatea de Stat din Leningrad (1961-1964), s-a transformat în idealul Dacia Phoenix-Dacia Felix. Visam atunci să ajung cercetător științific la Biblioteca Vaticanului ca să aflu adevărul despre strămoșii noștri. Eram pasionat de civilizațiile Daciei şi Iberiei – două aripi ale latinității, două margini ale Imperiului Roman. Îi invidiam pe acei care posedă la perfecție limbile clasice și pot studia arhivele imperiale. Iată și un extras din jurnalul ținut în acea perioadă, o viziune personală asupra viitorului românilor: „În trecut, am luptat cu un Imperiu necreștin. Și am obținut unele victorii morale. Dar nu le-am putut fructifica decât parțial. Căci apăruse un alt Imperiu – creștin-ortodox. Acesta ne ”elibera” de Imperiul precedent. În prezent, deznaționalizarea noastră continuă. ”Eliberatorii” ne mint cu mituri internaționaliste. Noi îi derutăm cu un simț nativ al umorului. Simulând obediența, renaștem, ca Pasărea Phoenix. Instinctul autoconservării s-a declanșat. Nucleul nostru genetic germinează întruna. A încolțit deja sămânța dacilor liberi nemuritori. Zalmoxis este cu NOI! Așa să ne ajute Dumnezeu!”.

În februarie 1990, am participat la primele alegeri, relativ libere, din fostele colonii ale Imperiului sovietic. Am devenit, din primul tur, „deputat al norodului” în Sovietul Suprem al RSSM. In consonanță cu imperativul formulat de poetul național – În România totul trebuie dacizat, am intercalat în platforma mea electorală, elaborată în decembrie 1989 la Cernăuți, următoarele două puncte: «Adoptarea unor legi și elaborarea unei strategii menite să asigure fortificarea vitalității Moldovei ca etnosistem, consolidarea tuturor resurselor disponibile (biologice, ecologice, creatoare, producătoare) și orientarea lor spre scăderea mortalității, creșterea natalității și longevității, ameliorarea fondului genetic și o nouă calitate a vieții materiale și spirituale»; «Acordarea unui statut prioritar copiilor și tinerilor în procesul general de prosperare a întregii populații a RSSM. Renunțarea la actualul sistem de educație și învățământ, bazat pe valori străine de aspirațiile moldovenilor și ale celorlalte grupuri etnice conlocuitoare. Fondarea Asociației «Dacii Liberi» a tuturor copiilor și tinerilor români (moldoveni) din URSS». La începutul anilor ‹90, la București, am elaborat „Homo agens-Dacul liber” – un ghid moral pentru potențialii susținători ai Proiectului de Țară „România Reîntregită-Dacia Phoenix”.

În prezent, urmăresc evoluția controversată a dacologiei, atât în spațiul românesc, cât și pe alte meridiane. Personal, respect istoricii, de la Herodot până la contemporanii noștri, îi felicit pe toți știutorii, care scriu și vorbesc despre traco-geto-daci. Mă bucură avalanșa descoperirilor științifice, mai ales producția audio-video și documentaristica noii generați de investigatori ai trecutului nostru. Totodată, mă oripilează ignoranța sau perfidia unor criticii ai dacologiiei și cei care atacă „dacomania” din perioada comunistă. Adevărul e că lovitura de stat de la 23 august 1944 a rupt România de trecut. Treptat, prezentul comunist devenea incert, fără perspectivă, iar foarte mulți români își doreau un viitor. Sub presingul Imperiului ideocratic bolșevic și al realismului socialist, istoricii români aveau doar un singur reper moral viabil – miturile ancestrale și imperativul eminescian – dacizarea. Chiar dacă, conjunctural, acestea erau exploatate și de un conducător neliberal al Republicii Socialiste România.

Foarte mulți români de pretutindeni își căutau viitorul. Și l-au găsit în Dacia – un trecut îndepărtat, aproape imemorabil, articulat de mituri. Și anume aceste mituri prindeau rădăcini și alimentau speranța supraviețuirii. În perioada comunistă, dacizarea era susținută prin opiniile exprimate de exponenții elitei intelectuale. Un exemplu: „Invazia romană, căci invazie a fost oricât am colora-o, ne-a lăsat o limbă nouă și mult sânge din acele părți ale imperiului care nu ne erau propriu-zis străine... Prin penetrația romană nu s-a născut un popor nou, ci un popor foarte vechi s-a modificat prin înrâurirea altuia mai nou. Imperiul roman, formație mozaicată, ca multe state cuceritoare, cu o civilizate de împrumut, înfățișa pentru Dacia un fenomen politic recent” (George Călinescu). Apropo, este sugestivă, edificatoare și pledoaria exprimată, încă în 1933, de titanicul Mihail Sadoveanu: „Mărturisesc că nu înțeleg tocmai bine de ce e nevoie să se dovedească latinitatea noastră exclusivă și nobleța noastră de la Roma ca să devenim un mare popor. Aș înclina să mă bucur mai mult de o origine geto-dacă, întrucât acești vechi pământeni, geto-dacii, se bucurau de o reputație excelentă în lumea antică, pe când despre romani nu se poate vorbi numai cu laude. În sfârșit, în ceea ce mă privește, mă simt onorat de a fi coborâtor din băștinașii care erau sub oblăduirea vechiului nostru Boerebista”.

De la un timp, mă simt contrariat. Din câte știu, istoricii nu oferă un răspuns univoc la numeroase întrebări de principiu: Cum a luat naștere creștinismul? Cum și de ce au devenit creștini traco-geto-dacii? Cum s-au creștinat amerindienii și alte popoare, „eliberate” de Imperiul în perpetuă expansiune? Însă, unii exegeți ai dacologiei insistă să creeze o nouă realitate spirituală într-un mod gen „capra și varza”. Elocvente în acest sens sunt numeroasele articole intitulate: „Creștinismul s-a inspirat din zalmoxianism”; „Tatăl nostru, așa cum la lăsat Zamolxe”; „Sfântul Ion al geților”; „Maria, crăiasa cerurilor și a pământului”. Asemenea aserțiuni au la bază un mod de gândire similar cu reflecția unor unioniști români – „Lenin ar fi fost gata să recunoască Unirea Basarabiei cu România”. Vehicularea „mărinimiei leniniste”, ca paliativ în criza Basarabiei, denotă ignorarea ideocrației – esența colonialismului sovietic și a Imperiului de tip nou. Politica națională a Kremlinului a fost concepută de Lenin și Troțki, aplicată conjunctural, și la fel de fariseic, de către Stalin, Hrușciov, Brejnev, iar în prezent de Pax Russica lui Putin. Despre esența colonialismului roman și bizantin am scris în „Iubirea și Pacea (ca stratageme imperiale)”, un studiu publicat în „Basarabia Literară”. Voi aborda într-un context aparte controversata creștinare a Daciei ca stratagemă a Pax Romanica. Obsesiva teză „Dacii s-u născut creștini” îmi amintește totodată și de o stratagemă eșuată a unor reformatori comuniști și anume: „concilierea” între marxism, leninism, eurocomunism și național-comunism. Cu certitudine, și „simbioza Zalmoxis – Isus Cristos” are puține șanse de succes deoarece reprezintă două mituri care, deși viabile ca placebo, se exclud reciproc prin origine, definiție și paradigme. Astăzi, acul busolei nu indică un vector al „sintoniei zalmoxieni-creștini”, ci universul cuantic și dezvoltarea unui mecanism bio-psihic al dacizării. Ornicul biologic al românilor contemporani poate fi dat înapoi și sincronizat cu ornicul biologic ancestral al traco-geto-dacilor.

Înțelepții Orientului, precum și mulți savanți occidentali, promovează ideea „schimbării lumii cu puterea gândului”. Provocând numeroase controverse, fondatorul epigeneticii Bruce Lipton detronează teoria darwinismului social. Printre promotorii epigeneticii se evidențiază şi cercetătorii români în domeniul neuroştiinţelor Leon Zăgrean și Adrian Restian. Noua biologie probează: nu există determinism genetic, omul fiind o ființă a posibilului, nu a destinului. Din punct de vedere intelectual, suntem capabili să înțelegem cum realizează și reglează creierul uman un mare volum de funcții. Și, totodată, ne dăm seama în ce măsură noi suntem responsabili de activitatea creierului, „în calitatea sa de director executiv al organismului”. Instrumentele prin care oameni își pot schimba circuitele cerebrale le-au fost dintotdeauna la îndemână. Însă, abia de puțin timp conștientizăm cum putem folosi capacitatea de a alege și de a ne transforma. Știința explică legătura dintre gene şi mediul înconjurător ajutându-ne să devenim responsabili de viața noastră; epigeneticienii ne învață cum să ieșim din tiparele de gândire axate pe ideea că genele determină caracterul vieților noastre; mintea controlează genele prin intermediul creierului – singurul organ care se structurează şi se restructurează continuu sub influență informației primite din mediul ambiant. Desigur, există și numeroși adversari a noii științe. Polemica, mai ales în privința autocontrolului genetic, bazat pe starea de spirit o omului, continuă. Cine are dreptate, Darwin sau Lamarck, Mendel sau Lîsenko? Scepticii susțin că doar nanotehnologia, într-un viitor îndepărtat, ne-ar putea ajuta să controlăm materia modificându-ne genele cu forța cugetării, dacă aceasta ar mai avea rost.

Toată activitatea umană se bazează pe tipare de gândire, de comportament, de limbaj și, făcând continuu același lucru, obținem întruna același rezultat. Dacă românii au aceleași reflecții, acestea îi îndreaptă către aceleași opțiuni. Și, opțiunile, cauzând aceleași comportamente, creând aceleași experiențe, generând aceleași emoții, determină, la rândul lor, aceleași reflecții. Astfel, din punct de vedere neurochimic, românii rămân intacți. Însă, acceptând idealul dacizării ne putem schimba cugetarea: de la predicția inconștientă că viitorul României ar fi similar cu trecutul sau prezentul, la anticiparea și așteptarea unui viitor potențial și dezirabil. Legile naturii, revoluția epigenetică, neuroplasticitatea, probabilitățile cuantice constituie baza Etnoevoluției. De aici și credința mea că, din punct de vedere atât teoretic, cât și practic, există o adevărată biologie a transformării românilor în dacieni. Modelul cuantic al dezvoltării susține că toate posibilitățile există virtual. Anume această potențialitate permite fiecărui român să creeze din necunoscut o nouă realitate. Mintea noastră, prin intermediul creierului, ne poate transforma în ceea ce au fost în antichitate strămoșii noștri.

Noul proces evolutiv în istoria românilor necesită o investiție mai mare de energie conștientă. Mai simplu spus, cu cât vom crede mai mult în cauza dacizării, cu atât efectul va fi mai mare. Ca adept al dacizării totale, pornesc de la un adevăr științific: specia umană dispune de o extraordinară putere de adaptare, care aduce cu sine și posibilitatea de opțiune, de formulare a intențiilor și de conștiență deplină. Suntem posesorii unui minimum de biotehnologie avansată, care ne permite să învățăm din erori și defecte, să ne aducem aminte și să ne modificăm comportamentul, ca să ne descurcăm mai bine în viață. Oamenii sunt dotați cu o capacitate unică de a schimba comportamentele programate, cartografiate genetic în creier de-a lungul istoriei speciei umane. Ființele umane dirijează distrugerea unor vechi căi neuronale și formarea altora noi prin intermediul experiențelor pe care le cultivă. Pentru ca regenerarea traco-geto-dacilor să devină realitate, nu avem decât să acceptăm selectiv în viața cotidiană tehnologiile de ultimă oră, care extind orizontul posibilului: acele tehnici care testează ritmul existențial, tiparele consacrate, rutina acumulată timp de secole. Primul pas constructiv al regenerării constă în elaborarea și respectarea unui cod comportamental (ghid moral) axat pe 3I (investigare – instruire – inovare) și 3C (concentrare – cugetare – contemplare). Acceptând integral rezultatele respectării codului comportamental (ghidului moral), algoritmul dacizării, pe care îl formăm în mintea noastră, devine tot mai clar. Concomitent, ne putem orienta mai bine în amorsarea creierului și corpului nostru pentru a reproduce comportamentul dacilor liberi.

Folosind posibilitățile oferite de 3I și 3C, reflecțiile noastre vor părea mai reale decât evenimentele din actualitatea României. Altfel spus, creierul nostru nu va mai ști care este diferența dintre real și imaginar și se va schimba ca și cum transformarea românilor în zalmoxieni a avut loc deja. În spatele modului în care se întâmplă metamorfoza nu se află nici mistica, nici ezoterica. Numeroase personalități publice din întreaga lume, activând în cele mai diverse domenii, folosesc tehnica repetiției mentale pentru a-și îndeplini cele mai temerare visuri. Și asta indiferent dacă sunt sau nu pe deplin conștiente de ceea ce fac în perioada respectivă. Codul comportamental presupune transformarea dacizării într-o stare de spirit permanentă; într-un proces continuu de informare și antrenare a abilității de a utiliza rezultatele schimbării la nivel biologic. Ființa umană poate radia din propriul registru epigenetic vicisitudinile îndurate de străbuni, acea moștenire care îi afectează viața și, prin salt trans generațional, viața descendenților.

Prin intermediul experiențelor trăite, printr-o selectare riguroasă a alimentelor și remediilor adecvate, românii, cu toate erorile trecutului, pot diminua treptat distanța dintre cine cred că ar fi in prezent și cine sunt cu adevărat. Categoric, ei sunt descendenții traco-geto-dacilor, capabili să înțeleagă știința posibilului. Orice român, decis să redevină dacian, poate valorifica conștient procesele fiziologice eliminând unii marcheri indezirabili. Aceasta presupune dirijarea procesului de formare a unor noi căi neuronale și distrugere a celor vechi. Putem practica concentrarea, cugetarea, contemplarea în mod individual sau în grup, imaginându-ne că ne transformăm în traco-geto-daci zalmoxieni. După care, atât biologia (chimia internă, expresia genetică, circuitele din creier) cât și realitatea se vor schimba. Modificând tiparele de gândire, credințele și percepțiile ne schimbăm viața și înregistrăm noi nivele de excelență. Orice român, capabil să cugete cât mai des în acest mod asupra dorinței sale de a redeveni dac liber, își va transforma corpul producând schimbări epigenetice după care va putea activa direct noua realitate zalmoxiană. Etapele și tehnicile dacizării totale pot fi utilizate și în scopul vindecării afecțiunilor fizice, ameliorării stării de sănătate și a oricărui aspect al vieții personale. Inițial, o atare transmutație ar putea produce teamă, întrucât, după dacizarea totală, nimic nu va mai fi la fel ca în prezent.

Evident, deocamdată dacizarea se confruntă cu o problemă irezolvabilă și anume: majoritatea românilor au mari dificultăți în a ține pasul cu dezvoltarea științelor moderne precum noua biologie, fizica cuantică și geometria fractală. În prefața cărții sale „Viitorul a început în trecut”, Florentin Smarandache, profesor universitar american de origine română, savant polivalent, scriitor, fondatorul paradoxismului (un curent cultural de avangardă), menționează: „Este greu de ținut pasul cu explozia științifică. Te simți mic, depășit de o realitate (…fantastică !), neputincios, gata să abandonezi. Trebuie făcute eforturi disperate pentru a te informa și, apoi, a mări sau a contribui, măcar câte puțin, la minunile lumii, s-o schimbăm cu puterea gândului”. Mii de persoane de pe mapamond înregistrează „evoluții miraculoase” modificându-și efectiv arhitectura nervoasă a propriului creier pentru a-și construi o nouă viață. Personal, ca cercetător științific, mă preocupă posibila convergență dintre epigenetică și idealul dacizării totale. Cu certitudine, anumite informații din domenii științifice precum neurofiziologia, biologia celulară și genetica ne pot ajuta substanțial să decodificăm destinului epigenetic al românilor, experiența strămoșilor, instinctul perpetuării speciei, psihismul Etnosistemului și creierul planetar.

Ca promotor al dezideratului eminescian – dacizarea totală, – investesc mari speranțe în SDN – self-directed neuroplasticity (neuroplasticitatea autodirecțoinată) – un concept metafizic evidențiat magistral în practica doctorului Joe Dispenza. Sintagma SDN, creată de o nouă generație de cercetători, va deveni probabil una din cele mai importante mișcări în neurobiologie și transformarea personală. Interferența dintre epigenetică și idealul Dacia Phoenix îmi influențează viața, îmi modifică efectiv arhitectura nervoasă a creierului, mă ajută să-mi construiesc viața de zi cu zi. Astfel, devin capabil să accesez probabilitatea cuantică de transformare, modificându-mi circuitele cerebrale pentru a deveni un veritabil dac liber trăind o nouă viață. Concentrarea atenției asupra Daciei Phoenix conferă acestui vis etnoutopist realitate din cauza activării circuitelor electrice cerebrale a unor celule nervoase care se asociază și comunică, stabilind niște relații strânse și de durată. Din punct de vedere neurologic, devin acel dacian la care mă gândesc în mod repetat fiind obiectul propriei mele atenții. Concentrarea atenției zilnice asupra transformării mele în dacian configurează interconexiuni neurologice pentru a conștientiza și mai pregnant percepția acestui deziderat, deoarece circuitele cerebrale specifice se consolidează.

Închei acest articol cu o mărturie sinceră: nu am nici un interes în a promova ceva care există la limita realității, preluând unele descoperiri științifice și ignorându-le pe altele. În privința dacizării, evit pe cât posibil orice escapadă mistică. Nu e necesar să fii ezoteric sau călugăr, șaman, savant, sau lider spiritual pentru a realiza transformări similare. Cu certitudine, dacizarea totală la nivel individual și colectiv, semnifică acceptarea tezei: „trecutul traco-geto-dacilor se regăsește în românii zilelor noastre prin ereditate emoțională și moștenire culturală”. Totuși, subliniez, nu sunt un idealist care, urmându-și credința sau obsesia, încălcă regulile supraviețuirii pe această planetă. Nu mi-ar plăcea să fiu perceput drept un tip vanitos în căutarea faimei prin emiterea unor teorii care nu se supun canoanelor. Unor oameni le pare formidabil, mai interesant să crezi în ceva modern și neconvențional decât în zâne, îngeri sau moaște; când mergi contra curentului, mai ales în domeniul științei, este posibil să te evidențiezi mai repede, fie și pe termen scurt. Pun totul la îndoială, inclusiv credințele, autoritățile, idealurile mele, tot ce scriu și pe toți liderii politici pe care îi votez. Nu-mi este teamă de moarte și nu caut un remediu pentru nemurirea corpului uman.

Prin vechea teorie a predeterminării genetice am fost îndrumați să credem că genele ne decid soarta. Ca majoritatea românilor, am pornit în călătoria vieții având codificat în creier zicala „Ce ți-e scris în frunte ți-e pus” și, bineînțeles, cei șapte ani de acasă. Aceasta ar însemna verdictul: niciodată principiile morale și Decalogul nu vor putea abroga determinismul genetic. Însă, noua paradigmă epigenetică revelează, în mod surprinzător, că nu suntem victime ale eredității. Prin schimbarea credințelor, a stilului de viață, a emoțiilor, atitudinilor ne putem schimba conformația genetică. Totuși, negarea totală a determinismului biologic îmi întărește o mai veche suspiciune: de tema rasismului de toate culorile se dorește revenirea în forță a egalitarismului la fel de nociv.

Dacă un compatriot m-ar întreba cum să redevină într-adevăr un dac liber, ar primi următorul răspuns: România zilelor noastre poate realiza saltul calitativ către Etnosistemul Dacia Phoenix declanșând procesul dacizării totale prin biologia regenerării codificată în corpul uman. Aceasta înseamnă convingerea fermă a tot mai mulți români că putem crede în necunoscut, asimilând realizările neurobiologiei și transmutația conștientă a celor mai profunde tipare celulare, abandonând ceea ce a devenit rutină. Acum, când după eclipsa de două milenii Dacia Phoenix se va înalță regenerată din propria cenușă, românii imaginează noul ego zalmoxian. Iar expresia fizică și biologică a noului ego semnifică literalmente că românii devin altcineva. Aceasta este adevărata metamorfoză – dacizarea totală – redresarea morală și spirituală a românilor contemporani. Necunoscutul (Statul-Etnosistem Dacia Phoenix) este singurul loc în care românul contemporan poate crea ceva cu adevărat nou.

Manifestarea concretă a metafizicii zalmoxiene transformă experiența existențială a românilor într-o avuție națională sui generis. Prin transformarea voluntară, dinamică și permanentă în dacieni, românii vor transmite experiența regenerării și altor trăitori sub soare, indiferent de rasă, sex, cultură, statut social, educație, credințe religioase. Aducând cu sine claritatea excepțională, libertatea, creativitatea și atingerea potențialului maxim, zalmoxienii ar putea contribui din plin la crearea unui viitor adecvat nu doar al statului-etnosistem Dacia Phoenix, ci și al altor viitoare etnosisteme de pe Terra. Biologismul și ecologismul, eliberarea puterii conștiinței, a materiei și a miracolelor reprezintă fundamentul etnoevoluției, ca un posibil model al deșteptării speciei umane. Promovez consecvent Etnoutopia mea intitulată Paradigma Etnosistemică deoarece este armatura care fortifică și asamblează rezultatele interferenței a două procese paralele – evoluția biologică și evoluția psihosocială, adică dezvoltarea cantitativă și calitativă. Cu alte cuvinte, trecerea de la o simplă creștere demografică (indivizi – familii – popoare) la o transformare creativă (personalități – națiuni – Etnosisteme – Umanitatea). În cazul României Reîntregite, rezultatul acestor procese evolutive ar fi realizarea unui autentic proiect de țară – Etnosistemul Dacia Phoenix.

București, septembrie 2020