O conferință consacrată lui Iustin Frățiman

S-au împlinit 150 de ani de la nașterea savantului Iustin Frățiman, exponent al generației Marii Uniri. Vede lumina zilei pe 1 iunie 1870, în Cuhureștii de Jos, județul Soroca. Studiază la instituții prestigioase în epocă: Seminarul Teologic din Chișinău, Academia Teologică din Kazan, Institutul de Arheologie și Universitatea din Sankt Petersburg (Facultatea de Litere). Înzestrat cu un orizont larg de cunoștințe, predă limbile greacă, latină, franceză, istoria bisericească, istoria universală, dogmatica și liturgica la mai multe seminare teologice din Rusia. În calitate de profesor de istorie și geografie la Școala Normală din Soroca, militează pentru introducerea limbii române și alfabetului latin în învățământ, pentru trezirea conștiinței naționale în rândul elevilor. Din acest motiv, în 1916, este exilat în Siberia. După Marea Unire, devine profesor la Școala Normală de fete din Chișinău și membru corespondent al Academiei Române. De-a lungul anilor, publică studii și articole în revistele „Buletinul Eparhial al Chișinăului”, „Luminătorul”, „Cuvânt moldovenesc”, „România nouă” ș.a. În obiectivul preocupărilor sale științifice s-au aflat trecutul Bisericii românești, monumentele istorice, mănăstirile și alte valori de patrimoniu din Basarabia, destinul istoric al românilor de la est de Nistru. Pentru realizările sale științifice, a fost comparat cu academicianul Ștefan Ciobanu, istoric literar și profesor universitar, originar din Talmaza, fostul județ Bender. Se stinge pe 23 septembrie 1927, fiind înmormântat în satul de baștină.

Numele lui Iustin Frățiman nu-l găsim în Enciclopedia Sovietică Moldovenească, nici în ediția în două volume Literatura și Arta Moldovei (1985-1986). După proclamarea Independenței, au apărut câteva articole dedicate cărturarului, preponderent în lucrări cu caracter enciclopedic. Acestea reprezintă mai curând o introducere la bogata sa activitate. Pentru a-l readuce din uitare, la 24 septembrie curent, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN) a găzduit Conferința științifică Istorie, etnografie și spiritualitate în viziunea personalităților basarabene din a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea. In memoriam Academician Iustin Frățiman. În cadrul manifestării, au prezentat comunicări cercetători de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, Institutul de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova, Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru” din Chișinău, Serviciul județean de arhivă Argeș, Universitatea din Oradea. Între partenerii evenimentului s-au mai aflat Institutul Patrimoniului Cultural, Societatea de Genealogie, Heraldică și Arhivistică „Paul Gore”, Editura „Lexon-Prim”.

În deschiderea conferinței, vorbitorii au evocat amănunte biografice semnificative care ne permit să apreciem locul lui Iustin Frățiman în contextul epocii sale. Silvia Corlăteanu-Granciuc, dr., conf. univ., secretar științific la Institutul de Istorie, a subliniat destinul dramatic al lui Iustin Frățiman. Fiind militant pentru unitatea românilor, soarta nu i-a permis să vadă multe din frumoasele realizări culturale din Basarabia interbelică. Nu s-a numărat nici între profesorii Facultății de Teologie din Chișinău, înființată în 1926, unde și-ar fi putut manifesta profundele cunoștințe de istorie bisericească.

Sergiu Matveev, dr., conf. univ., decanul Facultății de Istorie și Filosofie (Universitatea de Stat din Moldova), s-a referit la anii de studenție ai lui Frățiman, petrecuți la Institutul de Arheologie din Sankt Petersburg. Beneficiind de sprijinul statului, instituția oferea o serioasă pregătire de specialitate. Aici se studiau diverse discipline necesare viitorilor arheologi, unele dintre care (bunăoară, limbile clasice) dispar regretabil din universitățile contemporane. Directori ai institutului menționat au fost mai mulți specialiști notorii în istoria antică, iar printre colegii lui Iustin Frățiman s-au numărat copii de nobili și savanți din Rusia.

Pornind de la documentele păstrate în Arhiva Națională a Republicii Moldova, Petru Vicol, director general al MNEIN, a evocat genealogia neamului Frățiman. Se consideră că vița lor provine din Călinești, toponim prezent în câteva județe din Moldova istorică. Nu sunt cunoscute, deocamdată, alte amănunte privind strămoșii lui Iustin Frățiman din dreapta Prutului. Primul reprezentant al acestui neam în Basarabia este Teodor Frățiman, atestat documentar în 1812, parohul bisericii din Cuhureștii de Jos. Majoritatea urmașilor săi au activat în calitate de dascăli bisericești și preoți. Familia se remarca prin educația aleasă oferită copiilor. Paul Frățiman, tatăl viitorului savant, cunoștea limbile slavonă și greacă. Petru, fratele lui Iustin Frățiman, a fost unul dintre fondatorii Societății Istorico-Arheologice din Basarabia, creată în 1904. La rândul său, Iustin Frățiman întemeiază, în 1918, Societatea istorică și literară „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău. Membrii societății își propuneau să protejeze monumentele istorice, să întreprindă săpături arheologice, să colecteze manuscrise vechi și să înregistreze creații folclorice. Din materialele de arhivă și amintirile foștilor elevi aflăm mărturii despre relațiile deseori complicate ale savantului cu contemporanii săi.

Elena Șișcanu, dr., conf. univ., cercetător științific coordonator la MNEIN, s-a referit la unele articole publicate de Frățiman în revista „România nouă”, în primele luni ale anului 1918. În contextul mișcării pentru Unirea Basarabiei cu România, autorul sublinia că nu trebuie uitați românii din Transnistria și Siberia. I. Frățiman analiza factorii ce au determinat migrația românilor la est de Nistru, în secolele anterioare, pronunțându-se pentru revenirea lor la baștină și împroprietărirea cu pământ. Basarabenii, considera autorul, au datoria să aibă grijă de românii din afara hotarelor României. O altă preocupare a savantului a constituit-o soarta patrimoniului cultural românesc. În această ordine de idei, semnala manuscrise vechi, icoane, diverse obiecte prețioase, care au ajuns la biserici, muzee și alte instituții științifice din Rusia. Cu un secol în urmă, cărturarul pleda pentru întoarcerea acestor valori culturale în patrie, un deziderat actual până astăzi.

Mormântul lui Iustin Frățiman și amintirea ilustrului înaintaș între consăteni formează o pagină incitantă, reconstituită de Silviu Andrieș-Tabac, dr., heraldist de stat, și Iulian Rusanovschi, avocat, reprezentantul Asociației „Monumentum”. Pe mormânt fusese instalată o cruce din piatră de Cosăuți. S-a păstrat doar un braț al crucii, monumentul fiind vandalizat în perioada sovietică. Însă rudele savantului și apropiații familiei au păstrat amintirea locului unde odihnește Iustin Frățiman. De Paștele Blajinilor, aprindeau aici lumânări și împărțeau pomeni. La inițiativa Societății de Genealogie, Heraldică și Arhivistică „Paul Gore” și a Asociației Studenților Creștin-Ortodocși Români, în 2013, a fost instalată o nouă cruce din piatră. Aceasta poartă inscripția: Iustin FRĂȚIMAN / *1 iunie 1870. Cuhureștii de Jos / † 23 septembrie 1927. Cuhureștii de Jos / Teolog, pedagog, istoric, publicist, / apărător al drepturilor naționale / ale românilor basarabeni. / Membru corespondent al / Academiei Române.

Pe parcursul conferinței au fost evocați și alți mari cărturari (Arhim. Andronic Popovici, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Leon Casso, Paul Mihail), alături de figurile unor basarabeni puțin cunoscuți astăzi. Manole Brihuneț, protoiereu mitrofor, dr., a analizat contribuția protoiereului Teodor Lașkov și a altor preoți din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la documentarea iconostaselor bisericești. Fiind publicate în „Buletinul Eparhial al Chișinăului”, descrierile respective constituie surse inestimabile pentru a cunoaște particularitățile artei ecleziastice din Basarabia, după ce o bună parte a pieselor de cult s-a pierdut.

Istoricul Teodor Candu, dr., cercetător științific coordonator la MNEIN, și Aurel Radu, inspector superior la Serviciul județean de arhivă din Argeș, au relatat despre o scriere istorică inedită: Principatele Dunărene ale Moldovei și Țării Românești, în prezent și în trecutul recent (în limba rusă), semnată de basarabeanul Luca Anastasie Neaga, consul al Rusiei la Salonic, Creta și Smirna (Izmir), în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea. Manuscrisul a făcut parte din biblioteca bine cunoscutului unionist Ioan Pelivan. Ulterior, a ajuns în arhiva Partidului Comunist Român. În prezent, se păstrează la arhivele din Pitești. Cercetătorii menționați pregătesc o ediție a acestei istorii, însoțită de traducerea în română.

Din comunicările prezentate la conferință, conchidem că mai există spațiu pentru contribuții inedite în cercetarea moștenirii cărturarilor basarabeni de până la Primul Război Mondial și din perioada interbelică. În unele publicații apărute cu o sută de ani în urmă, descoperim subiecte care continuă să ne preocupe astăzi: destinul românilor din diasporă, creațiile românești aflate în colecții din străinătate etc. Sperăm ca sesiunea științifică dedicată lui Iustin Frățiman să devină o tradiție, oferindu-ne posibilitatea de a cunoaște mai îndeaproape personalitatea înaintașului nostru, precum și a altor notorietăți ale culturii românești din Basarabia.