Antroponime teoforice atestate în registrele alfabetice ale actelor de naștere din municipiul Orhei

Onomastica este unul dintre domeniile care a interacționat profund și complex cu religia. O dovadă, în acest sens, este existența unui număr impunător de nume calendaristice/creștine, biblice, teoforice în sistemul antroponimic românesc, fapt care face ca inventarul de nume să fie, așa cum susține A. Balan-Mihalovici, nu doar ,,o componentă a istoriei limbii, cu un pronunțat caracter conservator, dar și un document de cultură și civilizație creștină” (Balan-Mihalovici 2009: 10).

Inventarul numelor unice sau al numelor de botez, așa cum se prezintă el astăzi, s-a format în timp, pe parcursul mai multor perioade, oglindind cu fidelitate condițiile sociale, concepțiile și relațiile românilor basarabeni cu alte popoare la diferite trepte de dezvoltare, și conține atât nume de inspirație profană, provenite din cuvinte comune ale limbii, care ,,descriu” persoana sau o împrejurare legată de nașterea ori viața acesteia, cât și nume de inspirație religioasă, care au apărut odată cu răspândirea creștinismului și au pătruns la noi prin intermediul Bibliei sau au fost preluate, din onomasticonul popoarelor ebraice, trecute prin filieră greacă, latină sau slavă și adaptate la specificul limbii române.

Studiile recente de antroponimie relevă faptul că numele de persoană, în general, și prenumele sau numele de botez, în special, se înscrie „într-o semiotică naturală a microcolectivităților” (Golopența-Eretescu 1972: 146), antrenând în procesul de atribuire a acestora mai multe persoane, printre care: „agentul” – părinții, bunicii, nașii, rudele, copilul căruia i se oferă numele și funcționarul public, care poate fi preotul în cazul botezului, sau ofițerul de stare civilă, care are menirea de a înregistra prenumele în Registrele de Stare Civilă.

Rolul principal, în procesul de atribuire a numelor de botez, îi revine „agentului” – părinților, rudelor, iar capacitățile personale, gradul de instruire și cultură, apartenența etnică și confesională, mediul în care locuiesc aceștia își vor pune amprenta asupra numelui copilului. De aici și caracterul modern, deschis, flexibil al sistemului antroponimic actual.

Având în vedere cele scrise mai sus, ne-am propus să facem o analiză a aspectelor legate de atribuirea și dinamica numelor de botez, în special a prenumelor teoforice, înregistrate în Registrele alfabetice ale actelor de naștere, oferite de către Serviciul Stare Civilă al municipiului Orhei.

Orheiul este este un oraș vechi, multietnic și pluriconfesional, care s-a evidențiat de secole în spațiul românesc, istoric și cultural, iar acest lucru ne-a servit drept imbold pentru realizărea unui studiu de caz ale cărui rezultate ar putea fi pertinente și reprezentative și pentru alte zone din Republica Moldova.

Locuitorii municipiului Orhei sunt preponderent moldoveni, români basarabeni, care vorbesc limba română. De rând cu băștinașii mai conviețuiesc reprezentanți ai altor etnii: ucraineni, ruși, bulgari, romi, găgăuzi, evrei – etnii atestate de sute de ani pe teritoriul Basarabiei, dar și reprezentanți au unor etnii, stabiliți recent în această zonă – arabi, turci etc. Toate aceste particularități se reflectă și în sistemul antroponimic actual al regiunii.

Populația raionului este afiliată mai multor confesiuni religioase, cea mai mare parte dintre locuitori declarându-se creștin-ortodocși. Din rândul persoanelor de altă religie, urmează a fi menționați: baptiștii, adventiștii de ziua a șaptea, martorii lui Iehova, evreii, adepții confesiunii islamice etc.

Datele înregistrate în  Registrele alfabetice ale actelor de naştere din Orhei, anii 1945-2018, arată că prenumele teoforice de origine ebraică, latină, greacă, slavă, arabă ocupă un rol important în evoluția sistemului de denominația personală, devenind destul de preferate.

Prenumele teoforice sunt alcătuite, cel mai adesea, prin compunerea numelui care are fie ca prefix, fie ca sufix o particular referitoare la divinitate. Prin extensie, includem în categoria numelor teoforice o sumă de antroponime care fac apel la calități specifice divinității, derivă din divinitate sau sunt conexe cu percepția individuală sau comunitară a divinității (Turcuș 2011: 112).

Numele teoforice de origine ebraică pot fi: verbale (de obicei, semnifică Dumnezeu a dat, a miluit, a ajutat, a salvat, a făcut dreptate, de exemplu: Natanael, Elnatan, Israel etc.), substantivale (alcătuite dintr-un substantiv comun și elementul teoforic el, de exemplu, Eliahu – Dumnezeul Meu) și atributive sau descriptive (cel mai puțin răspândite, de exemplu, Avdiel – robul lui Dumnezeu) (Beider 2001: 20).

În urma analizei Regitrelor alfabetice ale actelor de naștere (RAAN 1944-1986 r.1, r.2, r. 3 și RAAN 1987-1999, RAAN, început la 01.01.2000, RAAN, început la 01.01.2011), constatăm că din categoria antroponimelor teoforice vechi testementare, ușor de recunoscut după componenta ebraică -el, care face referire la ,,Elohim” – Dumnezeu, se întâlnesc prenumele: Samuel, Daniel, Mihail, Emanuel, Eleazar, Ilie, Gabriel.

Astfel, din gama antroponimelor teoforice, în perioada 1944-1995, cel mai răspândit este Samuel, nume care, în opinia cercetătorilor, are două etimologii. Prima vine de la verbul ,,shaal” – a cere, și, în sintagma Sam -u-el, devine ,,cerut de la Deumnezeu prin rugăciune”, a doua – legată de elementul „shem” – nume și ,,-el” – Dumnezeu, adică ,,Dumnezeu este cel care a dat numele”. Acest prenume este utilizat frecvect, în special, de membrii comunității evreiești din Orhei, fiind înscris cu formele Samuil (de 13 ori), Samoil (de 2 ori) și Șmili (o dată). Variantele Samuil și Samoil sunt niște adaptări în limba rusă ale antropoformei ebraice Shemu’el, de la care, prin intermediul sincopei, s-a creat și forma scurtă Șmili.

Prenumele teoforic Daniel, de asemenea, este unul popular în inventarul de nume al Orheiului, amintind de personalitatea profetului biblic, Daniyel. Este compus din două elemente caracteristice limbii ebraice: ,,Dan”, cu sensul de ,,judecată”, dar și + ,,-ihel” – prescurtarea cu care este desemnat ,,Jahve” – Dumnezeu (a se vedea: A. Balan-Mihalovici, 2009) și are semnificația ,,Dumnezeu e judecătorul tuturor” sau ,,Dumnezeu s-a îndurat și mi-a dăruit”.

În perioada 1944-1989, prenumele se atestă cu următoarele forme grafice: Daniil, Danil și Dănilă. Primele două variante amintesc de versiunea slavă a prenumelui, unde adaptatrea lui Daniel s-a făcut prin influență greacă, unde ,,eta” se pronunță ,,ita”, adică ,,i” – Daniil, Danil, a două variantă – Dănilă – deși, la prima vedere, am putea crede că este o variantă românească populară a prenumelui, dat fiind faptul că prenumele se referă, cu precădere, la inventarul de nume proprii comunității evreiești, considerăm că această formă provine de la rusescul Danilo, în a cărui structură terminația ebraică -il este înlocuită cu sufixul slav -ilo și care, în urma unor mutații fonetice, devine – Dănilă.

Materialul empiric, excerptat din Registrele alfabetice ale actelor de naștere din perioada 1989-2018, conform RAAN 1987-1999, RAAN, început la 01.01.2000, RAAN, început la 01.01.2011) arată că prenumele teoforic Daniel își menține popularitatea pe tot parcursul perioadei de referință, dând, în același timp și serie de forme scurte, formate prin intermediul apocopei – fenomen fonetic care constă în dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.

Frecvența acestor ,,hipocoristice scurte” este destul de mare, unele dintre ele au chiar câteva forme/variante, altele apar doar o singură dată, de exemplu: Daniel - Dan (de 43 de ori); Danu (de 7 ori); Dăny (o dată) – antropoformă care a apărut, probabil, din varianta americană Danny și a fost adaptată la sistemul ortografic al limbii române; Daniela – Dana (de 16 ori).

Începând cu anul 2000, în Registrele alfabetice ale actelor de naștere din Orhei se atestă și o serie de prenume duble, în a căror structură este inclus prenumele teoforic Daniel, variante derivate de la acesta sau forme modificate ortografic: Petru-Daniel, Lucian-Dănuț, Daniel-Jose, Chris-Daniel, Dan-Adrian, Vasile-Danill.

Un alt prenume teoforic de origine ebraică, care poate fi considerat sinonimul lui Daniel, întrucât are aceeași semnificație ,,dat de Dumnezeu” sau ,,darul lui Dumnezeu”, este Natanail, cunoscut în forma ebraică Nathanael și Nethanel, apare în Registrele alfabetice ale actelor de naștere cu forma scurtă Natan.

Din lista prenumelor teoforice, provenite din inventarul antroponimic al evreilor, este și Emanuel, nume care se utilizează, în perioada 1944-1989, atât cu forma ebraică Imanuil, cât și cu cea creștinească Emanuil, cu semnificația ,,Dumnezeu este cu noi”.

Începând cu anul 2000, în Registrele Alfabetice ale Actelor de Naștere, se atestă corespondentul feminin al acestui prenume – Emanuela (70 de ori). Antropoforma Emanuela se întâlnește și în structura prenumelor duble: Ana-Emanuela, Ionela-Manuela.

Și prenumele Matei, varianta grecească a numelui teoforic, de origine ebraică Mattityahu (matah – dar și iah – Dumnezeu) se bucără de popularitate. Astfel, în Registrele Alfabetice ale Actelor de Naştere din Orhei, sunt înregistrate următoarele forme: Matvei – forma rusească, Mateo – de origine catalană, Mateus – de origine portugheză, Matteo cu varianta Mattia – un rezultat al interacțiunii cu limba și cultura italiană, dar și hipocoristicul scurt Motea, preluat de la slavi.

Sunt destul de răspândite și variantele numelui de botez Mihai/Mihail, Mihaela. Mihail – prenume teoforic de origine ebraică cu semnifcația ,,cine este Dumnezeu?”, format din tema Mika, temă ce apare și în forma Mikajah + terminația el, o prescurtare a lui Elohim sau –jah, de la Yahve ,,Dumnezeu”.

Deși este un nume cu o tradiție veche în istoria onomasticonului român, Mihai tinde să fie înlocuit de Michail și Michael, formă utilizată în ebraică, engleză și daneză, Michal – variantă poloneză și Michelle – provenit din italiană.

Antropoforma Mihaela, corespondentul feminin al numelui gagiografic/teoforic masculin Mihail, este regăsită și în structura prenumelor duble: Maria-Mihaela, Cristina-Mihaela, Ana – Mihaela, Gabriela-Mihaela, Mihaela-Antonela.

Mai rar folosite, dar tipologizate și ele în categoria prenumelor teoforice de origine ebraică, sunt prenumele:

•    Eleazar, cu înțelesul ,,Dumnezeu ajută”, și care este răspândit cu formele scurte, obținute prin procedeul aferezei Lazer – transformare fonetică sub influența limbii idiș și Leizer – hipocoristic scurt de la ebraicul Eliezer;

•    Heli – varianta latină a prenumelui arhaic de origine ebraică Eli, prezent în Vechiul Testament ca nume teoforic, cu semnificația ,,Dumnezeul meu este Dumnezeul cel tare”, este atestat în onomasticonul comunității evreiești din Orhei cu forma Hilli; Eliora – prenume teoforic, cu înțelesul ,,Dumnezeu este lumina mea”;

•    Isabela – nume teoforic vechi testamentar, repodus după ebraicul Elisheva. Este preluat de către etnicii evrei prin intermediul limbii poloneze, cu forma Izabela, înregistrată și Izabella. Fiind un nume frecvent în onomasticonul orașului, acesta a dat naștere la o serie de forme scurte, care au devenit prenume independente: Ela, Beta, Bătea, Bela/Bella, Lisea, Elza (a se vedea Campbell). Astfel, de la Isabela/Izabela, Izabella, prin intermediul aferezei, s-a format hipocoristicul scurt Bela/Bella, iar de la Elisabeta au apărut formele scurte, Beta și Bătea. Entitatea antroponimică Ela a provenit de la Elisabeta, grație procedeului numit sincopă. Prin suprimarea sfârșitului (apocopă), au luat naștere prenumele Elza/Liza (de la rusescul Elizaveta) și Lisea (de la biblicul Elisheva).

Cel mai reprezentativ nume teoforic de origine latină întâlnit în onomasticonul din Orhei este Cristian. În Registrele alfabetice ale actelor de naștere, acest prenume se regăsește cu variantele: Christian – formă preluată din limbile engleză, franceză, germană, daneză; Christiano – de origine italiană sau portugheză; Hristos, Christos, Christo – pătrunse în sistemul onomastic tradițional prin fielieră greacă; Cristin, Cristi, Cris – antropoformă pe care M. Campbell o consideră și ,,un diminutiv de la Cristofor” (a se vedea Campbell); Crinu, Crina, Cristic, Krystian, Cristela sunt alte variante create pe teren românesc

Conform Registrului Alfabetic al Actelor de Naștere, început la 01.01.2011, prenumele teoforic Cristian/Cristina se regăsește și în structura numelor duble: Cristina-Nicole, Cristian-Darius, Gabriel-Cristian, Adriana-Cristina, Ionel-Cristian, Gabriel-Cristian, Chris-Daniel.

În categoria prenumelor teoforice se regăsesc și antropoformele Aureliu/Aurelia – prenume care reproduc vechile nume de persoană de origine latină, Aurelius și Aurelia, provenite de la numele gintei Aurelia, atestat încă în epoca republicană. Inițial, explicația prenumelui pornea de la sensul figurat, legat de soare, ceea ce face ca el să fie inclus în categoria prenumelor teoforice. Mai târziu, cecetătorii îl apropie de latinescul ,,aureus” – aur, lumină, incluzându-l în clasa prenumelor afective, cu valoare augurală (a se vedea Balan Mihalovici 2009). Acest nume (conform RAAN 1944-1986 r.1, r.2, r. 3 și RAAN 1987-1994), este prezent în onomasticonul raionului Orhei cu formele: Aurelia (de 25 ori) – varianta oficială a acestui prenume feminin; Aurica (de 22 ori) – hipocoristic, obținut prin anexarea sufixului diminutival -ica, la rădăcina „aur”; Aureliu (de 2 ori) – forma de masculin a numelui, adaptată de la varianta latină Aurelius, derivată de la numele vechii ginți latine – Aurelia, la care s-a atașat sufixul adjectival -ius; Aurel (de 26 de ori) – formă scurtă, apărută prin intermediul apocopării; Aurelian (o dată) – variantă preluată din onomastica românească și reproduce numele împăratului roman – Lucius Domitius Aurelianus.

De origine latină este prenumele teoforic Dominic, derivat din adjectivul dominicus ,,al Domnului”, având semnificația de „consacrat Domnului”. Numele este atestat o singură dată în Registrul alfabetic al actelor de naștere, început în anul 2011.

Din gama antroponimelor teoforice grecești se integrează în sistemul antroponimic al municipiului Orhei, antropoforma Teodor, cu varianta de feminin Teodora. Numele este compus din theos și doron și are semnificația ,,darul lui Dumnezeu”.

De la prenumele oficiale Teodor/Teodora, pe teren românesc, au fost create hipocoristicele Dorin, Dorina, destul de frecvent întâlnite în Registrele Alfabetice ale Actelor de Naștere și formele derivate ale acestora Dorinela și Dorel, înregistrate câte o singură dată.

Antropoformele Teodor/Teodora, sinonime cu ebraicul Matei (Matithyah), latinescul Deodatus și Bogdan, nume teoforic slav prin excelență, se regăsesc și în structura prenumelor duble: Olga-Teodora, Răzvan-Teodor.

Deși în structura etnică și cea confesională a orașului, nu este indicată comunitatea de arabi și turci sau de moldoveni, vorbitori de limba română, convertiți la islam, onomasticonul inventariat denotă existența acesteia.

În Registrele alfabetice ale actelor de naștere din Orhei, începând cu anul 2000, se atestă o serie de prenume de origine arabă și turcă, caracteristice adepților confesiunii islamice, necunoscute de societate până acum.

Analiza inventarului de nume teoforice atestate în municipiul Orhei, confirmă că intensificarea procesului de migrație a populației din Republica Moldova, oficierea căsătoriilor mixte și influența mass-mediei a generat lărgirea diversității numelor unice și demonstrează că procesul de numire presupune două etape succesive: pe de o parte, atribuirea numelui, iar, pe de alta, utilizarea formulei antroponimice în cadrul grupului social, și are funcția de menținere a coeziunii între individ și grup.

Ortografia diferită a numelor scoate în evidență confesiunea religioasă a nominatorului sau dorința de diferențiere și identificare a referentului (copilului), iar originea (ebraică, slavă, latină, islamică) a numelor teoforice arată gradul de „asimilare onomastică” a etniilor ce populează același teritoriu, relațiile cu populația nativă și, nu în ultimul rând, indicele de mobilitate socială al populației. 

Bibliografie:

Balan-Mihalovici 2009 = A. Balan-Mihalovici, Dicționar onomastic creștin (repere etimologice și martirologice), Ed. a 2-a, București, Sophia, 2009, 686 p.

Cosniceanu 1973 = M. Cosniceanu, Studiu asupra numelor de persoane, Chişinău, Ştiinţa, 1973, 210 p.

Cosniceanu 2010 = M. Cosniceanu, Dicționar de prenume, Chișinău, Î.E.P. Știința, 2010, 144 p.

Golopența-Eretescu 1972 = S. Golopența-Eretescu, Clasificarea prin „numiri” (I), în: „Revista de etnografie și folclor”, 1972, nr. 17, p. 145-155.

Neethling 2011 = B. Neethling, Dreptul la un nume bun: copiii din comunitățile musulmane și xhosa, în: Numele și numirea – inteferențe multietnice în antroponimie. Conferință internațională (1, 2011; Baia Mare), Cluj-Napoca, Mega, 2011, p. 77-88.

Beider 2001 = A. Beider, A Dictionary of Ashkenazic Given Names: Their Origins, Structure, Pronunciation, and Migrations, Bergenfield, NJ, Avotaynu, 2001,  682 p.

Campbell = M. Campbell, The Etimology and History of first names, disponibil pe https://www.behindthename.com/ (vizitat: 17.05.2017).

Trebeș 2019 = T. Trebeș, Studiu asupra prenumelor actuale (pe material din municipiul Orhei), Chișinău, CEP USM, 2019, 228 p.

Turcuș 2011 = Ș. Turcuș (coordonator), Antroponimia în transilvania medievală (secolele XI – XIV). Evaluare statistică, evoluţie, semnificaţii, Vol. I, Cluj-Napoca, Mega, 2011, 372 p.

Surse:

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere 1944-1986, registrul 1 (180 file);

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere 1944-1986, registrul 2 (180 file);

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere 1944-1986, registrul 3 (180 file);

IV.31. OSC Orhei,  Registrul alfabetic al actelor de naștere 1987-1999 (346 file);

IV.31. OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere, început la 01.01.2000 (200 file);

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere, început la 01.01.2011 (180 file);

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere transcrise (2008 – 2016).