Orientală; Rugă de noapte; Rugă de zi și de noapte; Pentru-acest drag popor; Invocare pentru neamul românesc; Rugă de seară; Vino lângă ape
Orientală
Mi-e versul mai aproape ca pita și băutul
Și de i-aș pierde vraja – aș pierde tot avutul.
Ridică ochii, frate, și crede că din cer
Căsuța mea coboară în jos pe-un fir de păr,
Că pieptul mi-e o mare în care țara-ncape,
Iar pragul casei mele e punte peste ape;
Că mâinile mi-s păsări și vocea mi-e scânteie,
Și cupa de alături – o tânără femeie.
Rugă de noapte
În nopți de cumplită-ndoială
Cu sufletul dat în spic,
Pătrunsă de-o stare fatală,
Eu cad în genunchi și zic:
Dă-mi, Doamne, durerile toate
Și lasă-mă fără dor,
Dar fă și un pic de dreptate
Pentru acest popor.
Că-i lacrimă pâinea pe masă,
Și-i sângeră fruntea de spini,
Mâncat de vânduții de-acasă,
Vândut de mâncăii străini.
În nopți de-ndoială cumplită
Cu trupul ca pus pe trunchi
Și mintea de griji istovită
Eu zic, prosternată-n genunchi:
Ia-mi tot ce-mi surâde în cale,
Orice bucurii, rând pe rând,
Dar fă să se-ndrepte din șale
Poporul acest suferind.
Că-i vuie prin secole plânsul
Și sângele-i volbură mări,
Fă, Doamne, ceva pentru dânsul,
Fă, Doamne, că-ți stă în puteri!
Dă-i, Doamne, viață sub lună
Și când voi pleca dintre vii,
Mai dă măcar unul să-mi pună
O salcie la căpătâi.
Rugă de zi și de noapte
Eu n-am putere de luat
Și de împărțit popoare-n două,
Dar ceea ce ni s-a-ntâmplat
Mă rog să vi se-ntâmple vouă.
Cu un călcâi de pâine-n sac,
Prin țări și legi nenumărate
Să-mblați și voi din veac în veac
După o dungă de dreptate.
Și mișelește atacați,
Și înrobiți la voi acasă,
Voi libertatea s-o visați,
Și nu orânduiri de clasă.
De străinime-nghesuiți,
Să n-aveți loc la vatra voastră
Și limba rusă s-o cerșiți,
Precum cerșim noi limba noastră.
De suflet, datină furați
Să fiți la fel ca cei cu „misii»
Și tot la fel răsjudecați
De tribunale și comisii.
Cercați să fiți prin foc și fier
De seceră și semilună
Și pentru purul adevăr
Că sunteți boi să vi se spună.
Nimica nou căci în război
Cu turcul, ați lăsat amprente,
Tot înjugându-ne ca boi
La carul cel cu alimente
Iar după ce ne-ați căsăpit
Prin patruzeci, mai ținem minte?,
Și morții ne-ați înlocuit
Cu morții voștri în morminte.
Eu n-am putere de luat
Și de împărțit popoare-n două,
Dar ceea ce ni s-a-ntâmplat
Mă rog să vi se-ntâmple vouă.
Și numai când veți suferi,
La fel cum suferim de tare,
Poate-n sfârșit ne veți scuti
De patimi eliberatoare.
Pentru-acest drag popor
De-am să mă trec de aici ca un cântec pe-o vreme vrăjit
De pădure, câmpie, de munte și mare albastră,
Pentru-acest drag popor care-n sângele său m-a primit
Mai deschid o fereastră.
Spere-o întindere vastă, în care, cântând, am născut
Gânditoare coloane, cristalice zări de simțire,
Din văzute visări s-a-nălțat templul meu nevăzut
Ce se cheamă iubire.
Se-aud pași înfundați, cineva, sprijinit de ușori,
Mă străpunge cu văzul… ah, soarta e la datorie! –
Mai îngăduie, – spun , – și sloboade-mi măcar rareori
Câte o bucurie.
Ca pe ultimul ceas orice zi s-o-mplinesc m-am zorit
Și-n dureri călăuză nicicând n-am ales viclenia, –
Mielul n-ajunge lup, omul n-ajunge porc, – am gândit, –
Ne trăim obârșia.
Dar când ceasul acel nemișcării m-a dat pe pământ
Prin fereastra deschisă spre-a sinelui pură oglindă
Pentru-acest drag popor va lăsa o potecă de vânt
Lira mea fulgerândă.
Invocare pentru neamul românesc
Ce clipe pline de amar,
Ce lume în înșelăciune,
De parcă cineva-n altar
Înjură-această națiune!
Ce văd în iarnă ochii mei,
Ai tăi, ai ei, umpluți cu rouă,
Hora Unirii o joacă-acei
Care au rupt Moldova-n două!…
Da, ei dansează, ei fac pași,
Ridică nasuri vechi în soare,
Pe unde Eminescu-n Iași
Visat-a România Mare…
Da, ei se calcă pe nădragi,
Frământă glodul în neștire
Pe-unde strămoșii noștri dragi
Jertfitu-s-au pentru Unire!
Mă ia în suflet c-un fior,
Te ia în minte cu-o mânie,
De mica veselie-a lor
De marea lor fățărnicie.
Pe-o iarnă grea, printre nămeți,
Voindu-se în toate primii,
Pe glia ruptă în bucăți
Dansează cioclii românimii!!!
Eu stau, tu stai, ea stă în loc,
Privind tăcuți dansânda gloată,
Căci nouă nu ne e de joc
Peste-o moșie destrămată.
Peste Moșia lui Ștefan,
Ajunsă astăzi de ocară,
Arată-ne, o, Doamne,-un plan
De izbăvire pentru Țară!
Rugă de seară
Când seara pe văi se așterne un abur subțire,
O clipă doar, Doamne, mai dăruie-mi de fericire.
Mai lasă pe fruntea-mi plecată, pe ziua fugară
Să-ntârzie încă oleacă lumina de seară...
Lumina aceasta tăcută, și moale, și caldă,
În care-al meu suflet ca pruncul de veacuri se scaldă,
Lumina aceasta sonoră și fără cuvinte,
Care de o țară astrală mi-aduce aminte.
Mai lasă, o Doamne, să-ntârzie lină și sfântă
Pe tot ce în juru-mi cuvântă și ce nu cuvântă,
Pe casă, pe masă, pe sare, pe colțul de pită,
Pe fața poporului nostru de griji înăsprită.
Pe munte, pe mare, pe pietre căzute din salbă:
Hotinul, Cozminul, Chilia, Cetatea cea Albă!
Pe vrere, pe stare, pe undă, pe dorul de Tine,
Pe versul poetului care mereu și-aparține,
Pe cinste, credință, speranță, pe singurătate,
Pe file din care adie a eternitate.
Când seara un abur subțire pe văi se pogoară,
Mai lasă-ne, Doamne, o clipă lumina de seară,
Mai lasă să-ntârzie-oleacă această minune
Pe temple înalte, pe socluri, pe cripte străbune,
Pe vatra-mi de-acasă, pe lutul cu oase dragi mie,
Pe viața în care gustat-am prea rar bucurie.
Pe locu-mi sub soare, în care cad corbii în smocuri,
Pe haina-mi trupească, cârpită de-acum pe alocuri,
Pe plinul iubirii de oameni și groapa din cale,
Pe marile daruri și blândele mâini ale Tale,
Pe ora în care, sfârșită, alunec în transă,
Pe gândul că încă și după mai este o șansă.
Vino lângă ape
Vino lângă ape, lângă plopii drepți,
Va ieși din valuri fata ce-o aștepți.
De-o cădea amurgul, înroșind nisipul,
Ea lăsa-va părul să-i ascundă chipul
Și va sta departe, unde malul suie,
Să nu vezi deodată: a venit sau nu e…
De va trece luna ca un corn de taur,
Ea-și va strânge părul într-un nor de aur
Și, pășind desculță, lunecând din rochii,
Cu o voie mută îți va-nchide ochii,
Te-a fura cu dânsa în sălbatic mit
Dincolo de moarte, pân-la nesfârșit,
Urmele-ți rămase lângă sălcii grele
Vântul să le șteargă, valul să le spele.