Rudy ROTHS: Cultura, liant fundamental al armoniei umane, imperativ al supraviețuirii și dezvoltării unui neam

Simona Văleanu: Revista „Leviathan”, aparținând Asociației Culturale cu același nume, a fost lansată în anul centenar 2018. A fost o dovadă de curaj sau o necesitate apariția revistei tipărite?

Rudy Roth: Într-un anume fel, revista tipărită este atât rezultatul unui act de curaj, cât și al unei necesități. Curaj, pentru că într-un spațiu geo-lingvistic precum cel românesc consumul de cultură rămâne, într-o mare măsură, circumstanțial. Necesitate, pe de altă parte, pentru că în momentul lansării, ca de altfel și în prezent, numărul publicațiilor care găzduiesc creație de limbă română produsă (mai ales) de artiști din emigrație rămâne insignifiant. Motivația esențială a publicării revistei Leviathan în format tipărit a fost însă credința noastră că este nevoie de reviste culturale care să confere elocvența cernelii acelor idei apărute în spațiul artistic al diasporei românești și care aduc plus-valoare universului imaginativ al creației. Reviste culturale care să lanseze oameni de valoare, deseori necunoscuți în țara de origine.

Ce semnifică numele Leviathan? El nu desemnează, așa cum mulți ar crede, acel monstru marin prezent în Vechiul Testament. Și de ce a fost ales acest nume?

Într-adevăr. Numele nu are o legătură directă cu referința biblică din Cartea lui Iov, ci cu o lucrăre omonimă a filosofului englez Thomas Hobbes din anul 1651, una dintre primele și cele mai influente exemple ale teoriei contractului social. Potrivit lui Hobbes, existența umană poate fi redusă– în stadiul său natural – la nivelul conceptului de „bellum omnium contra omnes” (război al tuturor împotriva tuturor). Acest conflict, spune el, poate fi evitat exclusiv prin cedarea suveranității individuale către o autoritate superioară, Leviathan. Translatând această idee în plan publicistic, am conceput revista culturală ca pe o platformă care să adune într-un spațiu unitar, indivizibil, esența creativă a artiștilor de limbă română de pretutindeni. Leviathan înseamnă, în acest context, o încercare de a impune cultura drept liant fundamental al armoniei umane și totodată ca imperativ al supraviețuirii și dezvoltării unui neam.

Care este specificul publicației? Unde se încadrează ea în peisajul publicistic?

„Leviathan” a pornit la drum ca o revistă a creatorilor români de pretutindeni, ca un spațiu conceptual în care produsele culturale românești realizate de artiști din țară și din diasporă să fie aduse în atenția publicului. Aparent, această abordare ar fi putut conferi un caracter relativ eterogen conținutului publicistic, dar rezultatele finale – și mă refer aici la edițiile tipărite ale publicației – ne-au demonstrat extraordinara complementaritate dintre viul creator al artiștilor români „de acasă” și cel al artiștilor români din emigrație. Evident a existat un oarecare risc pentru că, așa cum am mai spus-o deseori, în cazul creatorului situat la intersecția a două lumi, importanța culturii nu derivă din acel rol eliberator pe care i-l atribuie Malraux, ci din faptul că ea, cultura, reprezintă unicul mod prin care emigrantul reușește să nu-și uite propria identitate, propriul eu. Însă, este interesant să observi că, acolo unde există, impactul aclimatizării identitare dintre opera de artă a creatorului din diaspora nu intră în coliziuni normative cu valorile și cultura naționale. Din contră, el aduce plus-valoare.

Dată fiind amplitudinea conținutului său, aș îndrăzni să clasific „Leviathan” drept o revistă de cultură care oferă cititorilor atât creații originale (poezie, dramaturgie, beletristică etc) dar și cercetări de anvergură, realizate în conformitate cu rigorile academice și de cercetare internaționale. 

Cum ați reușit să coalizați în jurul Asociației și al revistei „Leviathan” atâtea personalități din țară și din străinătate? Colaborează la această revistă numeroși oameni de cultură, scriitori, traducători, artiști plastici, dar și persoane mai puțin cunoscute, dar cu pasiuni interesante.

Sincer să fiu, toate elementele care pot fi circumscrise ideii de „produs cultural marca Leviathan” au în spatele lor o creștere organică. Atât asociația, cât și proiectele sale, printre ele portalul cultural leviathan.ro sau revista trimestrială, nu s-au conturat în urma unor importante campanii de recrutare de talente. Totul a pornit de la câteva idei lansate de un mic nucleu editorial (format din oameni de cultură care se cunoșteau între ei), idei care au avut parte de o bună primire în rândul elitelor culturale românești din țară și din diaspora. Ulterior, pe măsură ce grupul editorial s-a mărit, au apărut noi propuneri, noi concepte și s-a conturat o veritabilă rețea culturală a vocilor artistice românești.

Asta, desigur, nu înseamnă că „Leviathan” nu a avut o atitudine reactivă. Din contră. Am fost, suntem și vom rămâne extrem de pro-activi. Și, probabil că din acest motiv, norocul ne-a surâs. Îndrăznesc să spun asta pentru că astăzi, când deja avem sub tipar al 10-lea număr consecutiv al revistei trimestriale, multe dintre articolele publicate poartă semnătura unor creatori, cercetători, traducători etc., pe care i-am (re)descoperit. Cu alte cuvinte ne-am onorat rostul despre care vă vorbeam mai devreme și anume acela de a conferi elocvența hârtiei acelor creații românești de valoare.

Revista „Leviathan” a devenit o constantă în spațiul publicistic. Ea apare trimestrial și este susținută puternic și de site-ul leviathan.ro. Cititorii îl pot accesa și pot descoperi aici mult mai multe informații decât cele prezentate în revistă. Cum au evoluat de-a lungul anilor atât site-ul, care a fost fondat înaintea revistei, și, mai apoi, revista tipărită „Leviathan”?

Site-ul a apărut în anul 2015, inițial ca un spațiu virtual de întâlnire a românilor din diaspora cu limba maternă, cu arta, cu umorul, cu tradițiile, cu moștenirea lor etnică sau cu orice alte valori culturale, care le-ar putea oferi un minim sens de apartenență la România. Dorința mea era să pun bazele unui proiect publicistic independent, focalizat exclusiv pe informație culturală și, extrem de important, liber de orice constrângere de natură ideologică sau doctrinară și guvernat exclusiv de standardele deontologice care guvernează profesia de jurnalist.

În anul 2016 site-ul primește atât o nouă față, cât și o nouă structură editorială. Tot atunci încep să apară și primele rubrici fixe, precum Delicias regibus, Istorii și istorioare, Năravul din fire (semnate de Pușa Roth), Sine qua non (sub semnătura lui Costin Tuchilă) și Epistole din diaspora (realizată de subsemnatul), al căror impact și recepție în rândul cititorilor aveau să ne confirme rolul de liant social al publicisticii culturale, chiar și în cazul unei audiențe caracterizate prin eterogenitate și dispersie geografică.

Pe la sfârșitul lui august 2017, încep să fie publicate cu regularitate rubrica Traditiones, realizată de Urfet Șachir, un expresiv, inedit și extrem de apreciat interludiu în cultura și tradițiile Levantului românesc, și – pentru o vreme – și rubrica 100 de ani școală națională, sub semnătura Mirelei Nicolae, o interesantă și originală incursiune în istoria educației din România contemporană. La scurt timp, portofoliul editorial al portalului cultural „Leviathan” avea să fie întregit cu rubrica Memor, sub condeiul Danielei Șontică, autoarea reușind să captiveze imediat audiența prin al său recurs la moralitate și spiritualitate ca elemente fundamentale ale identității naționale. Aproape în același timp sunt lansate rubricile Ierburi dulci, pajiști amare. Leacuri și blesteme din Submarginea de Ani Bradea, o veritabilă colecție de bijuterii etno-literare din minunata lume a Ardealului rural și Gânduri dulci-amărui, sub semnătura Florentinei Loredana Dalian, o valoroasă suită de texte literare focalizate pe transpunerea în plan perceptiv a simbolurilor culturale ale cotidianului românesc. Tot în 2017, „Leviathan” reușește să-l coopteze în echipa editorială pe fascinantul și originalul Lică Barbu, ale cărui radiografii socio-umoristice de sorginte mioritică vor face deliciul cititorilor rubricii Proză scurtă.

Anul 2018 marchează apariția a două rubrici menite să prezinte, ce-i drept, în forme diferite, intersecția dintre vocația europeană și ethosul balcanic al culturii române: România celor 100 de ani văzută din Diaspora de Pușa Roth și Dragoste, străinătate și vis, semnată de Letiția Vladislav. Acestora li se vor alătura subtilele Foto-grafii la persoana întâi surprinse de condeiul lui Radu Comșa, precum și două rafinate incursiuni literare, una prin lumea serialului de proză al lui Dori Lederer, Oameni, Aripi, Îngeri, Lumi și o alta prin cea a romanului-foileton al Ginei Zaharia, intitulat Promisiunea de joi. Nu în ultimul rând, 2018 a adus cititorilor „Leviathan” și o invitație de a explora în detaliu universul aparte din opera lui Nenea Iancu, prin intermediul rubricii Pur și simplu Caragiale de Pușa Roth și Costin Tuchilă. Din 2019, rubricile lui Nicolae Lotreanu: Patologie politică: realități românești, Receptare și comunicare, Al treilea ochi. În martie 2020 a apărut rubrica permanentă de proză cu caracter memorialistic, Decupaje de Cornelia Bartels (poetă, prozatoare, Germania).

Dincolo de toate aceste repere publicistice individuale, Leviathan și-a onorat cititorii cu sute de contribuții ale colaboratorilor și redactorilor săi, publicate în amplele sale secțiuni editoriale: Eseu, Jurnal de călătorie, Interviurile Leviathan, Totus mundus agit histrionem, Museum, Corespondență sau în segmentul dedicat cronicilor literare, muzicale, plastice sau de film. Un loc aparte l-au deținut cronicile de teatru semnate de Gheorghe Miletineanu, care au reușit – prin rafinamentul și acuratețea lor – să creeze o veritabilă zonă de incluziune teatrală în spațiul cultural „Leviathan”.

În paginile revistei trimestriale am publicat și publicăm în continuare Teatru, fragmente sau chiar text integral, specie vitregită, fiindcă se pleacă de la ideea preconcepută că lumea nu citește teatru. Greșit. Teatrul este o lume în sine care trebuie înțeleasă, este viața îmbrăcată în ficțiune. Tot cu primul număr din 2019 am început rubrica Historia, o rememorare a anului 1919, imediat după Marea Unire, rubrică semnată de regretatul istoric Neculai Moghior. Arte vizuale, cu ilustrații adecvate, devin obiect de studiu dintr-o inedită perspectivă istorică, Mica Eră Glaciară Medievală (secolele XIII–XIX), reflectată în pictura europeană (Rudy Roth) sau filosofico-politologică (Radu Boroianu despre Brâncuși, în Calea Eroilor – Via Sacra). Portret înseamnă în acest număr al revistei, articole de sinteză despre scriitorul-martir Vasile Voiculescu (regretatata Clara Mărgineanu) și Regina Maria, autoare de proză de ficțiune (Daniela Șontică), dar și interviuri-portret realizate de colaboratorii revistei.

Sub semnul Universalia, eminentul orientalist, prof. univ. dr. George Grigore oferă rarităti: traduceri din limba arabă, proză, poezie etc. Dacă alte reviste sunt mai reticente în a acorda spațiu larg literaturii pentru copii și adolescenți, noi îndrăznim prin rubrica Lumea copilăriei, cu proză – în stiluri diferite, de la ficțiunea fantastică, cu lumini de basm (Carmen Vințan și Pușa Roth) la rememorarea ironică, în ton de satiră acoperită de candoarea vârstei (Lică Barbu) – și poezie (Lidia Batali).

Publicăm acum o secțiune de Literatură economică, un studiu teoretic dedicat tehnologiei și gestionării informației (Marius-Cosmin Vasile), tocmai pentru că, mai ales în acest secol, fără cunoașterea unor asemenea tehnici moderne și îndeosebi fără știința de a le aplica, eșecul poate fi garantat în orice domeniu. Or, cel cultural nu face excepție. Fiecare număr al revistei culturale „Leviathan” se îmbogățește cu rubrici noi: Note de lectură (Veronica Pavel Lerner, poetă prozatoare, Canada), Portretul literar, rubrică semnată de subsemnatul, apoi propunem cititorului modern o altă rubrică, intitulată Studiu, dedicată marilor clasici ai literaturii lumii, rubrică de Costin Tuchilă și Pușa Roth. Tot acum, în numărul 2 din 2019, apare rubrica Filosofie politică (dr. în filosofie, Nicolae Lotreanu), Sumarul fiecărui număr al revistei culturale „Leviathan” cuprinde: rubrica de poezie, roman – fragmente, proză scurtă, memorii, eseu, cronică literară etc. Rubrica Musica, din numărul 3/2019, le facilita melomanilor accesul în culisele ediției 2019 a Festivalului „Enescu”. În numărul 4/2019 lansam cinci rubrici noi. Echo este dedicată poeților și prozatorilor români contemporani, traduși în limbi străine (textele sunt publicate bilingv), rubrica de Folclor este realizată de prof. univ. emerit dr. Alexandru Mica; rubrica Gânduri din Diaspora; rubrica Tabletă o are ca semnatară pe Dori Lederer (Portugalia). Silogismele culturii este noua rubrică dedicată politicilor culturale. Autoare: Cornelia Costin, poetă, dr. în filosofie. Plecând de la general spre particular, primul număr din anul 2020 al revistei culturale „Leviathan” se înscrie în aceeași dimensiune a dialogului cultural, un dialog al artelor, un tablou din cuvinte în care temele sunt nuanțele care se îmbină pentru crearea unei imagini cel puțin interesante pentru cititorii de azi. În acest sens am creat noua rubrică Poem din poemele Europei, care să prezinte diversitatea exprimărilor creației, temele universale, frumusețea stilului marilor condeie în care spiritul este o „coloană a infinitului”. Despărțiți de epocile în care au trăit, marile spirite au abordat temele majore ale lumii, creând o linie de legătură, un spațiu cultural în care granițele dispar. În numărul 2/2020 al revistei culturale „Leviathan”, pe lângă rubricile deja consacrate (Studiu, Historia, Universalia, Echo, Jurnal de călătorie, Arte vizuale, Interviu, Poem din poemele Europei, Traditiones, Poesis, Roman, Cronică literară, Note de lectură, Teatru, Cronicar de teatru, Proză scurtă, Lumea copilăriei, Silogismele culturii, Filosofie politică, Gânduri din Diaspora, Literatură economică), am cuprins noi rubrici din alte domenii, pentru a diversifica gama informațiilor și a aduce un plus de informație cititorilor noștri. Este vorba despre rubricile: Aforisme, Etnografie, Gastronomica, Istorii mai puțin știute, Academica, Umor, care, sperăm noi, vor da o altă dimensiune conținutului revistei. De exemplu, Gastronomica vă propune o paralelă între bucătăria românească și cea orientală, sistematizată științific, în care transpar deopotrivă diferențele de mentalitate și chiar de matrice culturală. Istorii mai puțin știute este o rubrică dedicată rarităților, întâmplărilor bizare din diferite domenii ale culturii și din epoci diferite. După cum e ușor de înțeles, Academica este o rubrică rezervată studiilor de ținută și rigoare academică – în acest număr, un studiu de caz. Numărul 3/2020, ca și celelalte numere, vă propune pe lângă nume noi și rubrici noi: Vorbe cu tâlc (lingvistică, mai exact, etimologie, Dan Caragea, lingvist, eseist, critic de artă, traducător, Portugalia), Document (istorie literară), Epigrame – specie încă bine reprezentată în literatura română contemporană (rubrică de George Corbu, scriitor, președintele epigramiștilor din România, autor și al rubricii Aforisme). Poezia are și ea „surprizele” ei: de la prima poetă a lumii, Enheduanna, la poeții mileniului trei. Numărul 4 /2020, cuprinde mica lui lume culturală, o lume diversă, o imagine, sperăm noi, complexă (atât cât poate cuprinde o revistă în cele două sute de pagini ale sale), o imagine fără mască, pe timp de pandemie, o mică „istorie” culturală construind, după părerea noastră, a echipei „Leviathan”, unitate în diversitate. Aș nota rubrica Dialog la antipozi: Din lirica Insulelor Pacificului (prezentare și traducere de Daniel Ioniță, Australia), o incursiune culturală în această parte a lumii, mai puțin cunoscută în România și, aș adăuga, chiar și în Europa.

Ce pot descoperi cititorii în revista „Leviathan”? Care sunt subiectele care apar în revista tipărită, numărul 1(10) ianuarie–martie 2021?

Vă rog să-mi permiteți să vă prezint, parțial, sumarul acestui număr, pentru a stârni, de ce nu, curiozitatea cititorilor revistei „Limba Română” să răsfoiască și această publicație. Schiller – ispita romantică (2) de Costin Tuchilă, Pușa Roth; Historia: despre volumul recent apărut al lui Neculai Moghior, Ferdinand I, regele tuturor românilor. O poveste adevărată, publicat parțial la această rubrică; Vorbe cu tâlc de Dan Caragea: Algoritm și Amfitrion, dar și sosie; Universalia: Ancora, fragment de roman de Hanna Minah, scriitor sirian, prezentare și traducere de George Grigore; Lumini și iradieri în poezia lui David Zimmerman (prezentare și traducere de Daniel Onaca, Suedia); Virusul oboselii, fragment de nuvelă de Louis-Philippe Hébert (Canada), prezentare și traducere de Christian Tămaș (scriitor, orientalist, doctor în filosofie, traducător); Poem din poemele Europei, text și anthologie; Echo: Mihai Eminescu (Sonete, traducere de Paula Romanescu, poetă, traducătoare), Sonia Elvireanu (poetă, traducătoare), Florentina Loredana Dalian, Rudy Roth, Adriana Meșter, Alina Celia Cumpan, Daniela Șontică, Laurențiu-Ciprian Tudor, Victoria Milescu, Dori Lederer, Cornelia Bartels, Elina Adam (poezie), Pușa Roth (proză); Jurnal de călătorie: Camelia Cristescu („Nu am escaladat Everestul, dar l-am atins cu sufletul”), Pușa Roth (Amintirile, prezentul pandemiei – Venezuela)... Aș putea prezenta în continuare sumarul acestui număr de revistă, în care cititorul va descoperi texte semnate de autori de prestigiu din țară și de peste hotare, dar mă opresc, nu înainte de a menționa interviul Limba română este tulburătorul adevăr despre noi, realizat de Simona Văleanu cu Alexandru Bantoș, redactor-șef al revistei „Limba Română” (Chișinău).

Dorim să publicăm în fiecare număr al revistei literatura diasporei, făcând astfel legătura cu marile sau micile comunități românești din lume. Spun literatura diasporei, fiindcă, recunoaștem sau nu, este un segment al literaturii române, al culturii, în general, care nu trebuie neglijat. Literatura diasporei creează o legătură, fie ea și indirectă, cu spațiul cultural mondial, mai ales că cei care locuiesc de multă vreme în afara granițelor României vorbesc și citesc în limba țării de adopție, ceea ce reprezintă o legătură subtilă, dar deloc de neglijat, între două culturi.

Dar, așa cum spunema, înainte de apariția revistei, Asociația Culturală „Leviathan” a inițiat portalul leviathan.ro, o platformă culturală în regim de cotidian, începând cu anul 2016. Prin intermediul publicațiilor „Leviathan”, zeci de creatori de produse culturale în limba română – scriitori (prozatori, poeți, dramaturgi, memorialiști), critici literari, muzicali și de teatru, eseiști, ziariști, artiști plastici, traducători – stabiliți în Spania, Suedia, Anglia, Portugalia, Australia, Germania, Canada, SUA, Israel, Belgia, Japonia, Turcia, Franța, Italia, Egipt etc. – și-au făcut cunoscute creațiile în rândul cititorilor din patria-mamă și din diaspora. Acest lucru se realizează prin prezența fizică a revistei trimestriale Leviathan în principalele biblioteci din România și, prin expunerea – via portalul cultural Leviathan (https://leviathan.ro) – la o piață culturală digitală situată în anul 2019 la nivelul de peste 126 000 de consumatori unici (4,4 milioane de hituri) și, în primele șase luni ale anului 2020, la peste 80 000 de vizitatori unici (2,6 milioane de hituri). Aceste statistici exclud distribuțiile prin intermediul rețelelor sociale (Facebook – pagina Revista Culturală Leviathan, grupurile de discuții Diaspora culturală românească, Lumea noastră, Zâmbetul unește, Evenimente românești în diaspora, Diaspora – Twitter, LinkedIn etc.), care – deși extrem de ridicate ca număr – nu au capacitatea de a cuantifica atractivitatea efectivă a unui produs media virtual. Totodată, produsele culturale „Leviathan” au facilitat – în premieră – consolidarea unei rețele de traducători și artiști străini interesați de interacțiunea cu publicul român de pretutindeni. Operele lor literare au fost publicate în română și/sau, respectiv, spaniolă, franceză, engleză, germană, portugheză, arabă, turcă, albaneză, suedeză, persană, georgiană, somali etc. Portalul Leviathan poate fi considerat o interfață a revistei, fiind prin specificul său asemănător unei publicații cotidiene și prezentând actualitatea culturală din România și Diaspora Românească. Atât portalul cât și revista trimestrială se realizează prin voluntariat, deoarece cultura adevărată nu urmărește și nu poate fi profitabilă în plan material. Cultura este și va rămâne, în opinia noastră, starea de spirit a unui popor, calea construită prin idei, de ce nu, o formă subtilă a ADN-ului lumii.

Mulțumesc.