Alegerile prezidențiale din 2020 – un act de demnitate națională a românilor basarabeni

Stabilirea datei alegerilor

La 23 decembrie 2020, urma să expire mandatul președintelui în exercițiu, Igor Dodon. În această perspectivă, acesta a făcut Parlamentului propunerea ca noile alegeri prezidențiale să fie organizate pe data de 1 noiembrie 2020.

Legislativul s-a conformat și, la 21 mai 2020, a aprobat o hotărâre în acest sens, care a intrat în vigoare la 15 august 2020, respectiv cu cel puțin 60 de zile înainte de data alegerilor, așa cum prevăd art.78 din Constituție și art.109 din Codul electoral¹.

Înregistrarea candidaților

La 9 octombrie 2020, Comisia Electorală Centrală (CEC), a dat publicității un comunicat prin care era informată opinia publică privind candidații și ordinea de înscriere a acestora în buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale².

Potrivit acestuia, în cursa electorală au fost înregistrate 8 persoane, în următoarea ordine:

– Renato Usatîi, președintele formațiunii „Partidul Nostru”;

– Andrei Năstase, liderul Platformei Demnitate și Adevăr (DA);

– Tudor Deliu, președintele Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM);

– Igor Dodon, desemnat de adunarea cetățenilor;

– Violeta Ivanov, nominalizată de Partidul „Șor”;

– Maia Sandu, liderul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS);

– Octavian Țîcu, președintele Partidului Unității Naționale (PUN);

– Dorin Chirtoacă, înaintat de Blocul electoral UNIREA.

După cum se poate lesne observa, 7 din cei 8 candidați au fost propuși de partide politice și o alianță electorală, iar unul (Igor Dodon) de așa-zisa adunare a cetățenilor. Prin această manevră, președintele în exercițiu a urmărit o manipulare a electoratului, în sensul că a dorit să arate că el, spre deosebire de contracandidații lui, are o susținere mult mai largă din partea cetățenilor, și nu se limitează doar la sprijinul partidului său (PSRM).

În ceea ce privește orientarea politică a candidaților, remarcăm că 3 dintre aceștia (Renato Usatîi, Igor Dodon și Violeta Ivanov) au reprezentat segmentul de stânga, pro-rus, al eșichierului, iar ceilalți 5 pe cel de dreapta și unionist, pro-european.

De asemenea s-a mai constatat că segmentul de dreapta a fost, în primul tur al alegerilor, mult mai fragmentat decât cel de stânga, deși s-au făcut unele demersuri pentru unificarea acestuia și nominalizarea unui candidat unic, fie politic, fie fără apartenență politică.

Amestecul Moscovei în campania pentru alegeri

Interferența Federației Ruse în viața politică din Republica Moldova n-a fost și nu este o noutate, acest lucru fiind constatat încă de la declararea Independenței de stat a Basarabiei, cât și pe parcursul celor treizeci de ani care au trecut de atunci.

Numai că acum s-a remarcat implicarea directă a serviciile de informații rusești în organizarea și desfășurarea campaniei electorale a președintelui pro-rus în exercițiu, ceea ce semnifică faptul că la Moscova exista o mare îngrijorare în privința pierderii influenței în Republica Moldova, odată cu eșecul în alegeri a lui Igor Dodon.

O investigație comună a Centrului „Dossier” și a reporterilor „Rise Moldova” a arătat că, la Chișinău, au fost trimiși sub acoperire de experți sau consultanți politici, un grup de angajați ai FSB(Serviciul Federal de Securitate, ex-KGB), care s-a alăturat staff-ului de campanie a lui Igor Dodon, fiind cartiruit în sediu PSRM și efectuând vizite frecvente la Președinție.

Cea mai mare parte dintre aceștia proveneau din Secția moldovenească de pe lângă Administrația de la Kremlin, condusă de colonelul Igor Maslov și subordonată generalului Vladimir Cernov, șeful Departamentului prezidențial pentru relațiile culturale cu alte țări. Ofițerii Secției întocmesc periodic analize despre situația politică din Republica Moldova, precum și note informative despre diferite personalități și lideri politici, cum ar fi Maia Sandu, Vlad Filat și liderii găgăuzi Ivan Topal și Mihail Formuzal, pe care le înaintează conducerii de la Moscova.

Dintre consultanții Secției, care au fost trimiși la Chișinău, au fost identificați Vasili Kașirin, Alexei Negodov, Andrei Rusakov, Svetlana Voronina, Olga Grak și Seghei Perfiliev, conduși de colonelul Iuri Gudilin.

Din investigațiile celor două instituții a rezultat că Secția moldovenească s-a implicat și în campania electorală din 2015, susținând alegerea Irinei Vlah în funcția de bașcan al Găgăuziei, când Rusia a testat o politică soft power în raporturile cu Republica Moldova, pe care a aplicat-o și cu ocazia alegerilor prezidențiale din 1/15 noiembrie 2020³.

Primul tur al alegerilor

La 4 noiembrie 2020, CEC a dat publicității rezultatele primului tur al scrutinului prezidențial, după procesarea celor 2143 (100%) de procese verbale, provenite de la tot atâtea secții de votare deschise.

Potrivit acestora, candidatul PAS, Maia Sandu, a obținut 36,16% sau 487 635 din numărul de voturi, iar principalul său contracandidat, Igor Dodon, 32,61% sau 439 866, aceștia urmând să se confrunte în turul al II-lea, decisiv, pentru alegerea noului președinte.

Cei doi au participat și la scrutinul din 2016, când, în primul tur, Igor Dodon a învins cu peste 47%, iar Maia Sandu a obținut circa 38%.

Ceilalți candidați s-au clasat în următoarea ordine:

Renato Usatîi – 16,90% sau 227 939 voturi;

Violeta Ivanov – 6,49% sau 87 542 voturi;

Andrei Năstase – 3,26% sau 43 924 voturi;

Octavian Țîcu – 2,01% sau 27 170 voturi;

Tudor Deliu – 1,37% sau 18 486 voturi;

Dorin Chirtoacă – 1,20% sau 16 157 voturi.

La alegerile din 1 noiembrie au participat 1 348 719 alegători, reprezentând 48,54% dintre cei 2 793 322 de cetățeni înscriși pe listele electorale⁴.

Dintre aceștia, 148 230 de cetățeni au votat la secțiile de votare din afara țării, cea mai mare participare fiind la cele din Italia, Maria Britanie și Franța.

În Chișinău, în primul tur, au votat 289 789 de cetățeni, după cum urmează:

Maia Sandu – 130 991 (45.20%);

Igor Dodon – 99 007 (34.17%);

Renato Usatîi – 27 664 (9.55%);

Violeta Ivanov – 9 385 (3.24 %);

Andrei Năstase – 8 420 (2.91%);

Octavian Țîcu – 6 871 (2,37%);

Tudor Deliu – 1%;

Dorin Chirtoacă – 1%.

Primul tur al alegerilor a arătat că Igor Dodon a fost marele învins al acestuia, întrucât a pierdut, față de scrutinul din 2016, atât locul întâi, cât și peste 240 000, respectiv 15%, de votanți.

La rândul ei, și Maia Sandu a pierdut o parte dintre alegători față de alegerile trecute, numai că pierderea a fost cu mult mai mică, de circa 60 000 de voturi, dar în schimb a reușit, de data aceasta, să ocupe primul loc, creându-și o imagine de învingător în fața electoratului.

Marea revelație a acestui tur au fost Renato Usatîi și Violeta Ivanov, care au obținut scoruri neașteptat de mari, respectiv 16,90% și 6,49%, mare parte dintre alegătorii acestora migrând de la Igor Dodon către ei⁵, deoarece au fost „…foarte ostili față de dl Dodon, politica ambelor partide a fost net îndreptată împotriva dlui Dodon”⁶.

În comparație cu aceștia din urmă, cei 4 candidați ai dreptei, excluzând-o pe Maia Sandu, au reușit să obțină abia 7,83% din voturile exprimate, Andrei Năstase producând cea mai mare dezamăgire.

Mobilizarea exemplară a dreptei politice pentru bătălia finală a alegerilor

După anunțarea rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale, am asistat la o reconfigurare a scenei politice și o mobilizare fără precedent a forțelor în vederea pregătirii celui de-al doilea tur de scrutin.

În acest sens, cei 4 candidați ai dreptei politice, ieșiți din cursa electorală, care obținuseră circa 9% din voturi, au început să transmită, la scurt timp după primul tur, mesaje de sprijin pentru Maia Sandu, astfel:

Dorin Chirtoacă și-a îndemnat alegătorii să iasă la vot masiv pentru a-l învinge pe Igor Dodon, spunând: „Trebuie să fim și mai mobilizați în turul II. Să avem o victorie zdrobitoare față de Dodon!”⁷

La 2 noiembrie 2020, s-a reunit Biroul Permanent Central al Partidului Liberal Democrat(PLDM), care a luat hotărârea de a susține în turul al doilea de scrutin candidatul pro-european, Maia Sandu: „Ne afirmăm și pe această cale adeziunea față de vectorul și valorile europene, care trebuie să stea la temelia tuturor acțiunilor statului Republica Moldova”⁸, a afirmat Tudor Deliu.

Liderul Platforma DA, Andrei Năstase, a anunțat sprijinul său politic pentru Maia Sandu, în turul II al scrutinului prezidențial, declarând următoarele: „Sprijinul nostru sincer este necondiționat ș conform interesului național pe care îl îmbrățișăm. Ne așteptăm ca viitorul președinte să răspundă exigențelor puse de cetățenii R. Moldova cu opțiuni clar pro-europene și naționale din țara noastră, dar și din larga diasporă pe care o avem în străinătate”⁹.

La rândul său, Octavian Țîcu, președintele PUN, și-a anunțat susținerea pentru Maia Sandu, , în cadrul unei conferințe de presă: „Vom ieși pe 15 noiembrie la vot împotriva lui Dodon, pentru România și pentru integrarea euroatlantică”¹⁰. Acesta și-a mai exprimat speranța că Maia Sandu nu va dezamăgi aspirațiile pro-românești și europene ale PUN și simpatizanților partidului său.

În ceea ce privește partidele politice, Pro Moldova a fost primul care a îndemnat alegătorii și simpatizanții să o susțină pe Maia Sandu. Adrian Candu, liderul formațiunii, a declarat, în acest sens, următoarele: „Moldova nu mai roșește, suntem la un PAS de a ne elibera de conducătorul regimului socialist, care a încercat să pună stăpânire pe țară. Vă îndemn pe toți să ieșiți masiv la vot la 15 noiembrie pentru ca Dodon să plece și să dăm o șansă statului nostru și fiecărui cetățean care a obosit de corupție, minciuni, trădări și sărăcie”¹¹.

Un apel de susținere pentru Maia Sandu au exprimat, de asemenea, și membrii Asociației Obștești Parlamentul - 90. Aceștia au arătat că vor chema „…cetățenii de toate vârstele, indiferent de etnie, să o susțină pe Maia Sandu, care, potrivit lor, este o persoană onestă, integră, dar și profesionistă, care poate începe schimbarea, dezrădăcinând corupția și eliminând de la putere politicienii corupți”¹².

De un oarecare folos pentru Maia Sandu au fost, în mod indirect, și cei doi candidați pro-ruși, care au obținut rezultate neașteptate în primul tur, respectiv Renato Usatîi, circa 17% și Violeta Ivanov, cu peste 6% din preferințele de vot. Când spunem acest lucru avem în vedere faptul că, mai ales, Renato Usatîi a dus o campanie anti-Dodon foarte puternică și nu a cerut votanților săi să-l susțină pe acesta în turul al doilea. Dimpotrivă, Usatîi a avut, între cele două tururi, o întrevedere cu Maia Sandu, care a fost făcută public, în timpul căreia cei doi au abordat probleme legate de declanșarea alegerilor parlamentare anticipate, după încheierea celor prezidențiale, dând astfel un semnal voalat simpatizanților săi.

Victoria istorică a Maiei Sandu în alegeri

Maia Sandu a câștigat turul II al alegerilor prezidențiale cu un scor electoral zdrobitor. După procesarea a 100% din procesele verbale, aceasta a obținut 57,72% (943 006) la sută din voturi, iar contracandidatul său, Igor Dodon, 42,28% (690 615).

Prezența la urne în cel de-al doilea tur de scrutin a fost de 52,78% (1 633 621) din cei 2 789 010 de cetățeni înscriși pe listele electorale, dintre care 48,45% (1 387 392) au votat în țară, respectiv cu 10% mai mare decât în primul tur, din 1 noiembrie 2020¹³. În municipiul Chișinău, Maia Sandu a înregistrat un scor de 59,70%, iar Igor Dodon de 40,30%.

 În turul al doilea, s-a produs o mobilizare masivă a persoanelor care au participat la alegeri, cel mai activ fiind segmentul cu vârsta cuprinsă între 56-70 de ani.

Pe de altă parte, s-a înregistrat cea mai mare participare la vot a cetățenilor de peste hotare, fiecare al șaselea vot fiind dat în diasporă. „În cele 139 de secții de votare organizate peste hotare au votat 260 069 de cetățeni moldoveni, cel mai mare număr de participanți la vot înregistrat vreodată”¹⁴.

Ca și în primul tur, Maia Sandu a câștigat detașat votul diasporei, cu 92,86%, față de numai 7,1% cât a obținut Igor Dodon.

De asemenea, s-a dublat numărul votanților din regiunea transnistreană, respectiv aproape 32.000 de alegători, în primul tur înregistrându-se 14 709. Dintre aceștia, 85,80% au votat pentru Igor Dodon, iar 14,20% pentru Maia Sandu.

În Autonomia Găgăuză, participarea la vot a fost mai mare decât la primul tur, unde 94,59% dintre alegători au votat pentru Igor Dodon, iar 5,41% pentru Maia Sandu.

Maia Sandu a câștigat, însă, în Orhei, fieful Partidului Șor, cu 70%, în timp ce Igor Dodon a obținut doar 30%. De asemenea, în Bălți și Glodeni, unde se află electoratul majoritar al lui Renato Usatîi, aceasta a obținut 39%, respectiv 41,28%, în turul al II-lea¹⁵.

La Chișinău, pentru Maia Sandu au votat circa 60% dintre alegători și doar 40% pentru președintele în exercițiu¹⁶.

La alegerilor prezidențiale au participat 240 de observatori, dintre care 22 ai Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR), conduși de Corien Jonker. În cadrul unei conferințe de presă, șeful Misiunii OSCE a declarat că alegerile au fost organizate profesionist, s-au desfășurat corect, dar au fost înregistrate și 324 de incidente „relativ” minore¹⁷.

Acest lucru a fost confirmat și de Vladimir Șarban, vicepreședintele CEC, care a declarat că acesta s-a desfășurat „fără incidente majore și în condițiile unei transparențe totale”¹⁸.

Validarea rezultatelor alegerilor

La 20 noiembrie 2020, Comisia Electorală Centrală (CEC) a aprobat Raportul cu privire la rezultatele alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, din 1 noiembrie 2020.

Potrivit acestuia, Maia Sandu, a ieșit învingătoare, cu 57,75% sau 943 006 voturi, fiind urmată de Igor Dodon, care a obținut 42,25% sau 690 615 voturi¹⁹.

Ulterior, respectiv la 23 noiembrie 2020, CEC a trimis raportul său Curții Constituționale, pentru examinare și validarea sau invalidarea rezultatelor alegerilor prezidențiale²⁰.

Curtea a examinat sesizarea Comisiei Electorale Centrale referitoare la rezultatele alegerilor și, la 10 decembrie 2020, a pronunțat Hotărârea nr. 30 cu privire la confirmarea rezultatelor alegerilor și la validarea mandatului de Președinte al Republicii Moldova.

În conformitate cu prevederile acesteia, Curtea a confirmat rezultatele alegerilor din 1/15 noiembrie 2020 și a validat alegerea Maiei Sandu în funcția de Președinte al Republicii Moldova.

Hotărârea Înaltei Curți este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova²¹.

Conform legislației în vigoare, candidatul a cărui alegere este validată depune jurământul în fața Parlamentului și Curții Constituționale cel târziu la 45 de zile după alegeri.

Învestire în funcție a noului președinte

Noul președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu, a depus jurământul de învestire în funcție, la data de 24 decembrie 2020.

La ceremonia de învestire, care a avut loc în sediul Președinției, au participat membrii Parlamentului și Curții Constituționale, aceasta fiind deschisă de Zinaida Greceanîi, președintele Legislativului.

După intonarea Imnului de stat, președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, a dat citire Hotărârii Curții cu privire la validarea alegerilor, după care Maia Sandu, cu mâna pe Constituție, a depus jurământul, ceea ce a marcat preluarea oficială a înaltei funcții de președinte al Republicii Moldova.

Ceremonia de învestire s-a încheiat cu discursul rostit de noul președinte, în limbile română, rusă, ucraineană și găgăuză, în care, printre altele, a subliniat: „Voi fi un președinte care unește cetățenii și care va promova oamenii în bază de merite și voi spune mereu adevărul. Voi fi președintele integrării europene ce va scoate țara din izolare și voi promova o politică externă ce va construi punți și nu ziduri. Dragi cetățeni, nu am altă grijă în următorii patru ani decât binele Moldovei. Vom porni în scurt timp lupta pentru transformarea țării”²².

A doua zi după preluarea funcției, prima femeie șef de stat și cel de-al șaselea președinte al Republicii Moldova, a enunțat, în cadrul unui briefing de presă, principalele obiective ale mandatului său:

„Vreau o politică externă care să aducă beneficii cetățenilor Republicii Moldova. Vreau ca Republica Moldova să fie un stat european și să avem relații pragmatice și cu ceilalți parteneri”.

„Voi aproba o nouă componență a Consiliului Suprem de Securitate. Cele mai răsunătoare dosare vor fi primele subiecte puse în discuție. La fel, voi crea la nivelul instituției prezidențiale un mecanism cu privire la numirea în funcție a judecătorilor”²³.

Reacții externe privind victoria Maiei Sandu în alegeri

Emmanuel Macron, președintele Franței, i-a adresat o scrisoare de felicitare Maiei Sandu pentru câștigarea alegerilor, în care preciza: „Aceste alegeri confortează democrația în Republica Moldova și în Europa”²⁴. Totodată, președintele Macron o asigura de sprijinul Franței și al partenerilor europeni în dezvoltarea prosperă, stabilă și democratică a Republicii Moldova.

La 24 decembrie 2020, cu ocazia învestirii în funcția de președinte al Republicii Moldova, șapte șefi de stat europeni au felicitat-o pe Maia Sandu. Într-o Declarație, semnată de președinții Lituaniei, Cehiei, Estoniei, Letoniei, Poloniei, României și Slovaciei, se arată că acestea își exprimă „… sprijinul lor deplin pentru Maia Sandu și eforturile ei de a consolida implementarea reformelor, bazate pe valorile democratice, libertățile fundamentale și statul de drept”²⁵.

De asemenea, președinții Gitanas Nauseda, Kersti Kaljulaid, Egils Levits, Milos Zeman, Andrzej Duda, Klaus Iohannis și Zuzana Caputova reiterează susținerea lor neclintită pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, precum și a drumului ei european ales de cetățenii săi, odată cu votarea Maiei Sandu în calitate de președinte.

Președintele rus, Vladimir Putin, a felicitat-o pe Maia Sandu, a doua zi după anunțarea primelor rezultate preliminare oficiale ale alegerile prezidențiale. În telegrama adresată de acesta se arată: „Sper ca activitatea dumneavoastră în calitate de șef al statului va contribui la dezvoltarea constructivă a relațiilor dintre țările noastre. Acest lucru, fără îndoială, ar satisface interesele fundamentale ale popoarelor din Rusia și Moldova”²⁶.

De asemenea, Dmitri Peskov, purtător de cuvânt al Președinției ruse, declarase că „Kremlinul respectă alegerea oamenilor, alegerea poporului, și noi respectăm alegerea poporului moldovenesc. Desigur, e nevoie încă să stabilim relații de lucru cu noul președinte al R. Moldova. Sperăm că vom reuși să stabilim”²⁷.

Numeroase publicații occidentale renumite au acordat spații largi victoriei în alegeri a Maiei Sandu, relevând faptul că scrutinul a fost considerat drept un referendum privind direcția spre care se va îndrepta Republica Moldova, în următorii patru ani.

Astfel, „Le Monde” preciza că „Pro-europeana Maia Sandu câștigă președinția și promite să lupte împotriva corupției”. Ziarul mai arăta că „Votul diasporei a fost crucial (pentru victoria ei – n.n.), reprezentând un milion de persoane, când toată populația Moldovei e estimată la 3,5 milioane”²⁸.

Euronews sublinia că „Victoria lui Sandu va fi primită cu căldură în Europa, cu care Moldova a semnat un Acord de Asociere în 2014”²⁹.

Ziarul german „Süddeutsche Zeitung” menționa faptul că, în timpul campaniei electorale, Maia Sandu a fost sprijinită de liderul Partidului Creștin Democrat(CDU), ceea ce a atras criticile Kremlinului, care, la rândul lui, l-a susținut pe Igor Dodon³⁰.

Cotidianul belgian „La Libre Belgique” și-a intitulat editorialul Alegeri prezidențiale sub ochii Moscovei, subliniind că Putin l-a sprijint în mod deschis pe Igor Dodon în confruntarea electorală din Republica Moldova³¹.

Alte publicații, precum „Daily Telegraph”, „Euractive” etc., comentând rezultatele alegerilor din Republica Moldova, au preluat știri de la agențiile Reuters și Associated Press referitoare la problemele grave cu care se confruntă aceasta: sărăcie, emigrație masivă, influența Moscovei³².

Presa de expresie rusă a dat dovadă de o neutralitate mai prudentă în reflectarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

„Novaia Gazeta” sublinia că „Candidata opoziției pro-UE, Maia Sandu, l-a învins pe actualul președinte Igor Dodon…”, fiind „…susținută de participarea uriașă a diasporei moldovenești…”, care „…a votat-o atât în primul tur, cât și în al doilea”³³.

Ziarul independent „Izvestia” a insistat asupra greșelilor lui Igor Dodon din campania electorală, precum asocierea Maiei Sandu cu furtul miliardului dispărut, care nu i-a adus niciun câștig³⁴.

Și cotidianul „Moscovskij Komsomolets” a analizat greșelile comise de Igor Dodon, care nu a reușit să adune în jurul său clasa politică, bazându-se prea mult pe relațiile cu Moscova³⁵.

„Moscow Times” a catalogat alegerile prezidențiale din Republica Moldova ca fiind un adevărat eșec pentru Kremlin³⁶.

Tot ca pe o înfrângere pentru Vladimir Putin și politica Rusiei în Republica Moldova le-a văzut și cotidianul croat „Jutarnji List”, care mai considera că Rusia nu avea nevoie de încă o criză la granița sa, după ce în 2014 a pierdut definitiv Ucraina³⁷.

Concluzii

Alegerile prezidențiale din anul 2020 au o mare însemnătate istorică, atât pentru Basarabia, cât și pentru România și, implicit, Uniunea Europeană. Când afirmăm aceasta avem în vedere mai multe aspecte.

În primul rând, este pentru prima dată când un candidat cu opțiuni clar pro-europene, declarate și recunoscute în mod public, câștigă detașat scrutinul prezidențial, în ciuda eforturilor disperate, precum și a resurselor imense folosite de contracandidatul său pro-rus și de patronii săi de la Moscova, cu scopul de a împiedica acest lucru.

În al doilea rând, după 30 de ani de la declararea Independenței de Stat, românii basarabeni s-au deșteptat și au înțeles că trebuie să pună capăt șirului de președinți filoruși sau rusofoni, care au condus Basarabia până în prezent.

Apoi, tot după 30 de ani, românii basarabeni și-au dat seama că a venit momentul să fie stăpâni în propria lor „țară”, ceea ce i-a făcut să se unească, în turul al II-lea al alegerilor, fără a fi împinși de la spate și trecând peste animozitățile dintre liderii lor, pentru a asigura victoria istorică a Maiei Sandu.

În al patrulea rând, românii basarabeni din diasporă, departe de manipulările și minciunile politicienilor de la Chișinău și familiarizați cu funcționarea democrației autentice în țările lor de reședință, au înțeles importanța obligațiilor lor civice și au jucat un rol hotărâtor în alegerea noului președinte, lucru fără precedent în istoria recentă a Basarabiei.

În rest, tabloul alegerilor prezidențiale din 2020 a fost completat de aspecte pe care le-am întâlnit și anterior, cu ocazia celorlalte campanii electorale prezidențiale, astfel: inflația de candidați (8), atât pe dreapta (5), cât și pe stânga (3) eșichierului politic; platforme-program populiste, cu promisiuni electorale mincinoase și nerealizabile; manipularea electoratului prin intermediul unor sondaje de opinie, comandate de grupuri politice sau de interese; amestecul în alegeri a Federației Ruse, prin așa-zișii consultanți sau experți politici, proveniți din rândul serviciilor secrete și cooptați în staff-urile electorale ale candidaților susținuți de Moscova, precum și prin alocarea de surse financiare importante; denigrarea, discreditarea și atacurile la persoană, practicate de unii candidați, precum și de mijloacele audio-vizuale și portaluri, finanțate sau aflate în proprietatea grupurilor lor de interese etc.

Victoria senzațională a dreptei politice pro-europene și, implicit, pro-românești, în recentele alegeri prezidențiale poate constitui o cotitură radicală în istoria recentă a Basarabiei, în drumul ei spre Uniunea Europeană, acolo unde se află și se va întâlni cu Patria-mamă.

Dar aceasta nu este suficientă sau mai bine zis este incompletă, dacă nu va fi urmată de preluarea deplină a puterii de către românii basarabeni, în urma organizării unor alegeri parlamentare anticipate pe care să le câștige și să formeze un Legislativ, cu al cărui ajutor să reformeze societatea și să transforme Basarabia într-o țară cu o democrație veritabilă, în care să domnească legea și statul de drept.

Numai atunci se poate spune că românii basarabeni vor fi stăpâni în propria lor „țară”, lucru care nu s-a întâmplat, în ultimii 30 de ani.

Altfel, victoria Maiei Sandu rămâne incompletă, una doar de palmares, fără urmări importante, atât pentru românii basarabeni, cât și pentru națiunea română în întregul ei.

Note:

1 Agenţia Moldpres, din 21 mai 2020.

2 Agenţia Moldpres, din 9 octombrie 2020.

3 www.deschide.md, din 19 octombrie 2020.

4 Vezi Anexa nr. 1 la hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4466 din 4 noiembrie 2020

5 www.deschide.md, din 2 noiembrie 2020.

6 www.europalibera.org, din 2 noiembrie 2020.

7 www.publika.md, din 2 noiembrie 2020.

8 www.deschide.md, din 2 noiembrie 2020.

9 Ibidem.

10 Ibidem

11 www.publika.md, din 2 noiembrie 2020.

12 www.europalibera.org, din 2 noiembrie 2020.

13 Vezi Anexa la hotărârea Comisiei Electorale Centrale  nr. 4507 din 20 noiembrie 2020.

14 www.moldpres.md, din 16 noiembrie 2020.

15 www.deschide.md, din 16 noiembrie 2020.

16 www.alegeri.md, din 27 decembrie 2020.

17 www.moldpres.md, din 2 noiembrie 2020.

18 www.moldpres.md, din 16 noiembrie 2020.

19 www.moldpres.md, din 20 noiembrie 2020.

20 Ibidem, din 23 noiembrie 2020.

21 http://www.constcourt.md/.

22 www.moldpres.md, din 24 decembrie 2020.

23 Ibidem, din 25 decembrie 2020.

24 www.deschide.md, din 20 noiembrie 2020.

25 Ibidem, din 24 decembrie 2020.

26 www.deschide.md, din 16 noiembrie 2020.

27 Ibidem.

28 Ibidem.

29 Ibidem.

30 Ibidem.

31 Ibidem.

32 Ibidem.

33 Ibidem.

34 Ibidem.

35 Ibidem.

36 Ibidem.

37 Ibidem.