Influența sovietică asupra inventarului de nume tradițional (1944 – 1989)

Perioada sovietică este una specială în evoluția sistemului antroponimic tradițional. După anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la URSS și după formarea RSSM, autoritățile urmăresc să introducă ideologia comunistă, să implementeze și să promoveze toate formele de organizare politică, economică, socială și culturală proprii sistemului sovietic.

Propagarea ideologiei comuniste, dezvoltarea regimului sovietic totalitar în RSSM avea drept scop major crearea unui nou tip de om sovietic și a unei „noi culturi”, axate pe valori străine intereselor naționale și pe educarea unui pretins patriotism sovietic, în contextul prieteniei popoarelor din componența URSS.

Întemeiat pe politica de deznaționalizare, de dezrădăcinare a ideii românismului din conștiința populației băștinașe și de „creare a istoriei poporului moldovenesc și a limbii moldovenești”, programul imperial prevedea impunerea „realismului socialist”, care urmărea să substituie și să accelereze procesul de subordonare a tuturor valorilor românești cu ideologia comunistă. Acest fapt însemna să se interzică difuzarea literaturii române, să se utilizeze limba rusă ca limbă de stat în RSSM și să se treacă de la scrierea cu grafia latină la scrierea cu cea chirilică.

Înlocuirea forțată a identității românești cu așa-zisa identitate moldovenească, contextul lingvistic diglosic se fac simțite și în sistemul antroponimic tradițional. De cele mai multe ori, numele de familie și prenumele sunt denaturate din cauza adaptării lor la specificul limbii ruse și la scrierea cu caractere chirilice, ceea ce a dus la formarea unui inventar de nume deosebit, străin, care nu este caracteristic culturii și tradițiilor românești.

Dacă până în anii ’40 ai secolului trecut, pe teritoriul actualei Republici Moldova, onomasticonul era constituit din aceleași prenume care circulau și în restul teritoriului românesc, atunci în perioada următoare, odată cu crearea RSSM și sub influența unor factori sociali-politici și culturali sunt impuse o serie de prenume străine nouă, împrumutate din limbile rusă și ucraineană, care, ulterior, s-au integrat în sistemul antroponimic local.

Odată cu schimbarea statutului limbii române, cu marginalizarea acesteia la nivel de limbă secundară și cu impunerea învățării limbii ruse, schimbările în sistemul antroponimic erau inevitabile. Preluate din fondul antroponimic slav, fie pe cale cultă, fie pe cale orală, prenumele rusești pătrund în antroponimia locală, treptat, fiind supuse legilor fonetice și morfologice ale limbii române (moldovenești).

Analiza Registrelor alfabetice ale actelor de naștere din Orhei, anii 1944 – 1989, demonstrează că în evoluția onomasticonului tradițional, în perioada sovietică, se observă câteva tendințe:

Tabelul 1. Modificarea inventarului de nume

în perioada sovietică (1944-1989)

Tendința de substituire a prenumelor tradiționale românești cu „nume de inspirație sovietică” sau cu nume necanonice (variante populare sau forme scurte ale prenumelor calendaristice) apare în contextul creării „noii culturi” sub influența artei, a școlii, a mass-mediei și a politicii lingvistice promovate de regimul comunist autoritar.

În sistemul antroponimic al popoarelor URSS se impun așa-numitele „nume de origine sovietică (имена советского происхождения)” (a se vedea: V. A. Nikonov, 1974, A. V. Superanskaia, 2007), care reprezintă neologisme sau abrevieri ale diferitor cuvinte, de genul: Ninel, Stalina, Octeabrina, Vilena, Vladlen, Melor (Маркс, Энгельс, Ленин, Октябрьская революция), Lenmaren (Ленин, Маркс, Энгельс), Gertruda (героиня труда), Zarema (за революцию мира) etc., frecvent întâlnite în onomasticonul popoarelor din componența fostei URSS, după Revoluția din Octombrie (1917). Acestea derivă din admirația părinților față de conducătorii URSS, devenite figuri omniprezente în cultura sovietică.

Din categoria „prenumelor de inspirație sovietică”, în sistemul antroponimic al orașului Orhei, conform Registrelor alfabetice ale actelor de naștere 1944-1989 (RAAN 1944-1987, r.1, r.2, r.3 și RAAN 1987-1994, anii 87-89), sunt atestate doar Ninel, Stalina, Marx, Vilena și Vladilen – toate utilizate câte o singură dată.

Sub înrâurirea limbii ruse și a celei ucrainene, în antroponimia contemporană apar și se răspândesc prenumele „necanonice” – variante ale numelor calendaristice, care, grație frecvenței lor, au devenit prenume independente, de exemplu: Aliona, Ela, Ala, Iurie, Olesea, Asea, Agnesa etc. Aceste entități antroponimice (nume „necanonice”: variante populare sau forme scurte) sunt, adesea, preferate în detrimentul formelor oficiale ale prenumelor calendaristice, fapt pe care îl putem observa, cu ușurință, în următorul tabel:

Tabelul 2. Frecvența utilizării prenumelor necanonice în perioada 1944-1989

(conform Registrelor alfabetice ale actelor de naștere 1944-1989)

Politica lingvistică, susținută de adepții ideologiei comuniste, promovarea valorilor străine intereselor naționale, dorința de dezrădăcinare a ideii românismului din conștiința populației autohtone, deportările în masă, administrarea și popularea spațiului dintre Prut și Nistru cu etnici de origine rusă a contribuit la pătrunderea, în sistemul antroponimic tradițional, a unor prenume, forme scurte, hipocoristice, specifice onomasticonului rusesc, percepute de către populația autohtonă ca prenume noi, moderne și care, între timp, au devenit nume independente. Astfel, în onomasticonul orașului Orhei, în perioada sovietică, potrivit Registrelor alfabetice ale actelor de naștere 1944-1989, se regăsesc următoarele forme scurte și variante populare ale prenumelor calendaristice, preluate din limba rusă: Asea, Arina, Uliana, Inesa, Ina, Aleftina / Alevtina, Aleftin, Culina etc.

Începând cu anii ’60 ai secolului trecut, în evoluția antroponimiei autohtone se profilează două tendințe:

1. utilizarea prenumelor preluate din fondul antroponimic slav vechi și a prenumelor preluate pe cale cultă de la slavofili;

2. revenire la prenumele tradiționale românești și la prenumele împrumutate din onomastica latină.

Aceaste tendințe apar în contextul „dezghețului hrusciovist”, când atitudinea faţă de patriotism în republicile unionale a devenit mai tolerantă, iar popoarele trec printr-un proces de redeștapre națională. În aceste condiții încep să fie promovate valorile culturale românești.                         Examinarea documentelor de arhivă, inclusiv a datelor statistice, ne-a permis să creăm următorul tablou privind analiză comparativă a frecvenței prenumelor preluate din fondul antroponimic slav, a celor tradiționale românești și a celor preluate din onomastica latină, tablou pe care îl prezentăm în următorul tabel:

Tabelul 3. Tendințe de modificare a onomasticonului tradințional după 1960 (conform Registrelor alfabetice ale actelor de naștere 1944-1989, cu referire la perioada 1960-1989)

Examinând cu atenție acest tabel, putem observa că frecvența prenumelor preluate din fondul antroponimic slav este mai mare, în comparație cu cea a prenumelor tradiționale românești și a prenumelor împrumutate din onomastica latină. Acest lucru poate fi explicat atât prin prestigiul culturii și limbii ruse, care era limbă de instruire și educație, fiind promovată prin intermediul instituțiilor de cultură și al mass-mediei, în comparație cu limba și cultura românească, ce erau marginalizate, cât și prin situația de diglosie din Republica Moldova.

Astfel, din fondul antroponimic slav vechi au fost preluate prenumele: Vladislav/Vladislava, Vladimir, Veaceaslav, Stanislav/Stanislava, Borislav, Iaroslav etc.

Pe cale cultă (prin intermediul literaturii și al artei), din antroponimia rusă au fost preluate și alte nume, cum ar fi: Igor, Ludmila, Ruslan, Svetlana, Vera, Nadejda, Liubovi.

În această perioadă, pe cale orală, în onomasticonul tradițional, au pătruns și alte prenume feminine, dintre care cele mai frecvente sunt: Ina, Jana, cu formele: Janeta și Janina, Snejana.

Începând cu anul 1970, în pofida cenzurii greu de suportat, cultura cunoaște o linie ascendentă în dezvoltarea sa, contribuind, astfel, și la trezirea conștiinței naționale a românilor basarabeni.

În această perioadă, în ciuda rusificării sistematice a învățământului, a administrației și a culturii, se observă, în analiza onomasticonului, o revenire la prenumele tradiționale românești, îndeosebi, la cele din onomastica românească veche, cum ar fi: Rodica, Radu/Rada, Viorica, Viorel, Violeta etc.

O altă dovadă a deșteptării conștiinței naționale a românilor din Basarabia, în anii ’70 -’80 ai secolului trecut, o constituie și tendința de revenire la prenumele tradiționale românești, care au fost moștenite din onomastica latină/romană sau au pătruns pe cale cultă din sistemul antroponimic apusean. Printre cele mai relevante prenume, care se regăsesc în Registrele Alfabetice ale actelor de naștere 1944-1989, se înscriu: Lilia, Lilian/Liliana, Aurelia, Aurel, Aurelian, Adrian/Adriana, Cornel, Corneliu/Cornelia, Corina etc.

În semn de luptă continuă împotriva procesului de deznaționalizare și de rusificare forțată a Basarabiei, în sistemul antroponimic local pătrund o serie de prenume românești, cum ar fi: Ovidiu, Traian, Laura, Virgil, Lucreția, a căror frecvență (conform Registrelor actelor de naștere 1944-1986, 1987-1994) este o singură dată, dar care sugerează dorința de emancipare a populației autohtone, atât la nivel național, cât și social, față de regimul totalitar.

În ultimii ani, deși se atestă o tendință de modificare, de completare, de înnoire a onomasticonului, care se manifestă prin utilizarea numelor cu forme scurte, a prenumelor de origine străină, a prenumelor duble sau chiar triple, care nu au figurat anterior în inventarul de nume, în Registrele alfabetice ale actelor de naștere din Orhei, se regăsesc și prenumele pătrunse în inventarul de nume în perioada sovietică. Acest lucru scoate în evidență informații ce țin de nivelul de educație al onomatetului (părinții în calitate de agenți care oferă numele), de confesiunea religioasă și de etnia căreia în aparțin, de aspectul gender, de concentrarea/popularitatea sau frecvența numelor într-o regiune concretă și de stabilitatea onomasticonului.

 De asemenea, prezența acestor prenume de influență sovietică demonstrează că factorii care determină alegerea unui nume duc la apariția unor stereotipuri colective, ce presupun manifestarea unor caracteristici culturale, lingvistice și extralingvistice, ce se reflectă în actul de numire și corelația cu limba și cultura poporului în care funcționează entitățile antroponimice. Aspect capabil să limiteze, într-o anumită măsură, tendința de modernizare, puternic resimțită în sfera numelor de botez, în ultimul timp, deoarece atribuirea numelui unui nou-născut reprezintă un act de voință din partea părinților, iar opțiunea acestora de a rămâne fideli tradiției sau de a fi în pas cu moda este una subiectivă.

Bibliografie:

Balan-Mihalovici A., Dicționar onomastic creștin (repere etimologice și martirologice), Ed. a 2-a. București, Sophia, 2009. 686 p.

Cosniceanu M., Dicționar de prenume, Chișinău, Î.E.P. Știința, 2010, 144 p.                

Trebeș T., Studiu asupra prenumelor actuale (pe material din municipiul Orhei), Chișinău, CEP USM, 2019, 228 p.

Петровский Н.А., Словарь русских личных имен, Мoсква, Советская энциклопецдия, 1966. 366 с.

Суперанская А.В., Общая теория имени собственного, Мoсква, Наука, 1973. 365 c.

Суперанская А.В., Имя – через века и страны, изд. 2-е. Москва, ЛКИ, 2007, 188 c.

Суперанская А.В., Современный словарь личных имен, Москва, Айрес Пресс, 2005, 376 с.

Surse:

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere 1944-1986, registrul 1 (180 file).

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere 1944-1986, registrul 2 (180 file).

IV.31 OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere 1944-1986, registrul 3 (180 file).

IV.31. OSC Orhei, Registrul alfabetic al actelor de naștere 1987-1999 (346 file).