Caratele nobleței

La acest început de primăvară, Ana Bantoș atinge un nou prag de vârstă și de creație. Așezată sub semnul maturității creatoare, această nouă zodie e, de fapt, una a tinereții spirituale.

E greu să surprinzi dimensiunea creației și personalității sale în câteva rânduri. Nu voi face, aici și acum, decât să „intru în rezonanță” cu câteva repere din câmpul magnetic al biobibliografiei sale.

Imaginea pe care Ana Bantoș a reușit să și-o configureze și să o impună opiniei generale este cea de critic și istoric literar „emancipat”, care nu are complexe „de basarabean”. Altfel spus, ea are imaginea unui autor bine informat și sincronizat la toate nivelele cu evoluția fenomenului critic din întreaga literatură română și universală. În acest sens, reputatul academician Constantin Ciopraga scria: „Riguros informată, la curent cu tezele unor Jean Paul Sartre, Gilbert Durand, Karl Jaspers, Hugo Friedrich, Paul Ricoeur, Gianni Vattimo, Jean François Lyotard, Edgar Morin, trimițând la scriitori de certă anvergură și nuanțându-și argumentele în funcție de valori, Ana Bantoș, acum într-un moment fast al biografiei sale spirituale, conferă discursului critic demnitate și prestigiu”.

Dovada acestor aserțiuni o fac numeroasele studii și exegeze publicate în revistele de specialitate, la editurile din Chișinău și din România (Creație și atitudine, Chișinău, 1985; Dinamica sacrului în poezia basarabeană contemporană, București, 2000; Recuperarea autenticului, Chișinău, 2006; Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică, Chișinău, 2010) ș.a., comentate pe larg de importanți critici literari, precum Constantin Ciopraga, Mihai Cimpoi, Dan Mănucă, Theodor Codreanu, Șt. Ioanid, Vlad Pohilă, Mihail Dolgan. Aproape în toate aceste lucrări preocuparea de bază a autoarei este analiza fenomenului literar basarabean în organicitatea complexă a literaturii române, cu scopul de a-l recupera și (re)integra în circuitul ei general, „încercând să elimine imaginea unei culturi marginalizate, autarhice, considerate de unii fenomen „provincial”, pur tradiționalist (Theodor Codreanu).

Am recitit, în vederea scrierii acestor notițe, mai multe pagini din lucrarea sa Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică, apărută cu mai bine de 10 ani în urmă. Fiind o sinteză a tot ce a creat și a promovat prin scris Ana Bantoș până la acea dată, volumul (344 de pagini) abordează din diverse unghiuri situația literaturii din Basarabia în raport cu întreaga literatură română și cu fenomenul creativ european. Complexitatea lucrării denotă, între altele, disponibilitatea (și, bineînțeles, competența) autoarei de a se mișca fără niciun fel de complexe pe axa întregii literaturi române din Basarabia – de la Ion Druță, Paul Goma, Grigore Vieru, Gheorghe Vodă, Liviu Damian, Victor Teleucă până la scriitorii ultimelor promoții așezați sub semnul intertextualității și al postmodernismului. Utilizând procedee critice moderne și o largă informație teoretică din literatura critică românească și universală, autoarea analizează în mod sincronic și diacronic un spectru larg de fenomene și aspecte, dimensiuni sociale și estetice precum: regionalismul și criza identității, corelația provincial-național-universal, dialogul rusticitate-„urbanizare”, de-provincializarea artei, anti-odiseea regăsirii identității și a spațiului originar, poezia ca joc intelectualizat, libertatea creației și libertatea socială, ficțiunea artistică și realitatea ca document, text-intertext, literatura estică și modelul occidental, descoperirea diferențelor și moștenirea tiparelor culturale comune etc., etc. Judecățile de valoare sunt acribioase și nuanțate, paginile sunt pline de erudiție, seducătoare, clădite pe lecturi serioase. Cartea reprezintă o realizare de vârf a noii critici și, în același timp, o provocare pentru cititorul de azi de a (re)descoperi literatura ce s-a scris și se scrie astăzi între Prut și Nistru dintr-o nouă perspectivă axiologică și temporală.

Ceea ce am apreciat întotdeauna la Ana Bantoș, omul și criticul literar, este tenacitatea și „negraba” (cum spunea undeva Grigore Vieru) cu care își scrie lucrările și își promovează demersurile, echilibrul și delicatețea pe care le manifestă în comportamentul din viața de zi cu zi. Atât scrisul, cât și acțiunile sale sunt sobre și exacte, competente, lipsite de dorința (în general, păguboasă) de a epata.

Și pentru că suntem la ceas aniversar, înainte de a încheia aceste notițe țin să evoc un episod din îndepărtata noastră studenție, când am întâlnit-o pe Ana Bantoș pentru prima dată. Era în vara anului 1970. Student la Universitatea de Stat din Cernăuți, mă aflam acasă, la Suceveni, în prima mea vacanță, când într-o bună zi mă pomenesc la poartă cu trei studenți însoțiți de profesorul lor, sosiți tocmai de la Chișinău. Cei trei se numeau Ana Lisnic, Alexandru Bantoș și Mila Bulat și descinseseră în satul meu de baștină în așa-numita „expediție folclorică” (pe care o impunea programa universitară), unde aveau să rămână o lună sau două. Alexandru semăna puțin cu fratele meu Grigore, aflat pe atunci în armată, așa încât părinții mei pe dată îl și „înfiară”. Ana și cu Mila s-au cazat la vecina de peste drum, lelița Nanuța. Ana era o fată năltuță, zveltă, avea cozile împletite lăsate pe spate și părea o țărăncuță desprinsă parcă dintr-o pictură de Grigorescu, pe al cărei chip începuseră să se imprime primele trăsături de intelectual „subțiat de carte”. În momentul în care un Kupidon șăgalnic își îndreptă spre mine o săgeată scoasă din tolbă, mi-am dat seama numaidecât că între „noul meu frate” Alexandru și chipeșa din tabloul lui Grigorescu circulă niște fluizi magnetici, că între ei există ceva misterios, frumos și adevărat... Când străbăteau pajiștile și lanurile de grâu de la un cătun la altul, în căutarea pieselor folclorice, de la dragostea lor se aprindeau macii...

De atunci a trecut exact o jumătate de secol. Cei doi studenți de odinioară formează azi distinsa familie de intelectuali Bantoș, Ana și Alexandru, care au crescut copii, nepoți, care au scris cărți, teze de doctorat, aflându-se necontenit în slujba celor mai înalte idealuri românești. Și care acum sunt penații Casei Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chișinău, redactori ai prestigioasei reviste „Limba Română”.

Timpul care s-a scurs nu a schimbat-o prea mult pe Doamna Ana; sau, mai adevărat spus, a schimbat-o în bine, accentuându-i trăsăturile ascunse, sporindu-i caratele nobleței și ale prestanței intelectuale.

La mulți ani, distinsă Doamnă! Dumnezeu să te țină încă mulți ani de acum înainte în aceeași formulă fizică și spirituală în care te-a zidit: spirit tandru și delicat, chip curat și luminos, cu eșarfa surâsului înflorindu-ți pe buze.

Ana Bantoș s-a născut la 7aprilie 1951 în s. Chirianca, r-nul Strășeni. A absolvit școala de opt ani din satul natal (1966), școala medie din satul Zubrești, Strășeni (cu Medalie de Aur, 1968) și Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1973). Și-a luat doctoratul în filologie, sub îndrumarea  academicianului Constantin Ciopraga, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi (1998). Este doctor habilitat (2010). 

Angajată, în 1973, la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei (actualul Institut de Filologie Română „B. P. Hasdeu”), a parcurs drumul de la funcția de laborant până la cea de cercetător științific coordonator, director adjunct (2006-2007) și director (2007-2009). În perioada anilor 2001-2011 a fost conferențiar titular la Catedra de literatură universală a Universității de Stat din Moldova, iar din 2013 este titular la Catedra de literatură română și comparată a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, unde, în cadrul Școlii doctorale Filologie, este conducător de doctorate.  Din 2017 până în 2019 a deținut funcția de consilier în cadrul Ministerului Educației. Redactor-şef al „Revistei de Lingvistică şi Ştiinţă Literară” (2007-2009), redactor-şef adjunct al revistei „Limba Română” (1997-2001 și din 2014 până în prezent). Activează la Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chișinău, de la inaugurarea acesteia (1998).

Colaborează la revistele „Nistru”, „Basarabia”, „Viața românească”, „Dacia literară”, „Limba Română”, „Revista de lingvistică şi ştiinţă literară”, „Detskaia literatura” (Moscova), „Septentrion” (Cernăuți), „Contrafort”, „Literatura și Arta”, „Gând românesc” (Alba Iulia), „Convorbiri literare” (Iași), „Familia” (Oradea), „Rubinaite” (Vilnus, Lituania), „Sintagme”,  „Metaliteratura”, „Nord literar” „Szepirodalmi Figyelo” (în limba maghiară, Ungaria). Semnează articole în numeroase culegeri colective apărute la Chișinău, Iași, Cluj, Aix-en-Provence, Treviso și prefațează volume semnate de Jack London, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Mihai Cimpoi, Vladimir Beșleagă. Promovează activ literatura română, participând la colocvii și întruniri cu caracter științific și literar desfășurate în Republica Moldova, România, Franța, SUA, precum și în calitate de realizator de emisiuni televizate; din 2013 – al emisiunii radiofonice de critică și istorie literară Un pământ și două ceruri, la postul de Radio România Chișinău. A debutat editorial cu volumul Creație și atitudine (1985), urmat de cărțile de critică și istorie literară Recuperarea autenticității (2006), Dinamica sacrului în poezia basarabeană contemporană (București, 2000), Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică (monografie, Chișinău, 2010; Iași, 2014), Literatura basarabeană și modelele literare europene (București, 2013). A participat, în perioada 2011-2013, la elaborarea celei de a II-a ediții a Dicționarului General al Literaturii Române, în cadrul Academiei Române. A publicat circa 300 de articole și studii, unele fiind traduse în limbile franceză, rusă, italiană, lituaniană și maghiară.

Ana Bantoș a fost distinsă cu Diploma de Onoare a Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei (2001) și Diploma Ministerului Educației (2011), cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001, 2007), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2011), Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2011), Premiul „Cezar Ivănescu” al Salonului Internațional de Carte Românească (Iași, 2011), Premiul pentru critică literară al Salonului Internațional de Carte (Chișinău, 2013).

Deține Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2010) și Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria A „Literatură”, din partea președintelui României (2019).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Chișinău.